Glasuri ale sfinților din zilele din urmă
Îngrijindu-mă de bebelușul meu bolnav și chemarea mea
Când am fost chemată să slujesc în calitate de consilieră în organizația Tinerelor Fete din episcopia mea, am acceptat chemarea, dar îmi făceam griji pentru felul în care o voi îndeplini. Mă simțeam nepregătită și încercam să trec peste o încercare.
Fiul meu, Nicolas, se născuse, după o sarcină cu risc crescut, cu trei luni înainte de a primi această chemare. El avea nevoie de îngrijire medicală permanentă. Cu câteva săptămâni după nașterea sa, un punctuleț roșu a apărut pe pleoapa lui și a început să crească treptat. Pediatrul nostru ne-a explicat că era o tumoare inofensivă și că va dispărea după ce Nicolas va împlini un an. Însă tumoarea s-a dezvoltat rapid. I-a ocupat cavitatea oculară și urma să cauzeze daune permanente vederii sale dacă nu era tratată.
Am luat alegerea dificilă de a începe chimioterapia. Trupul fragil a lui Nicolas a reacționat în mod negativ la tratament. Zilnic avea febră, infecții constante și scădea în greutate. Această stare îl făcea să plângă foarte mult. În aceste condiții, chemarea mea a devenit din ce în ce mai greu de îndeplinit. Nu știam cum aș putea s-o îndeplinesc.
Din fericire, soțul meu mi-a oferit sprijin. Împreună, am simțit că eu trebuie să continui. Președinta Tinerelor Fete, de asemenea, mi-a oferit sprijin. Ea era o soră credincioasă și răbdătoare. M-a ajutat să văd calități pe care nu știam că le aveam și m-a ajutat să găsesc modalități de slujire la care nu mă gândisem.
Faptul de a fi împreună cu tinerele fete în fiecare săptămână m-a ajutat să nu rămân concentrată doar asupra problemelor legate de injecții, examinări și medici. M-a ajutat să nu-mi irosesc timpul compătimindu-mă sau întrebându-mă de ce se întâmpla acest lucru îngerașului meu. Chemarea mea a fost o binecuvântare și înainte să realizez aceasta, Nicolas a crescut și tratamentul s-a terminat. Nicolas a devenit un băiat fericit și sănătos care era plin de energie.
Slujirea acelor fiice curajoase ale Tatălui Ceresc m-a ajutat să trec peste sentimente de neputință, să dezvolt legături eterne de prietenie, să-mi descopăr talentele și să-mi îndeplinesc mai bine responsabilitățile ca mamă și soție.
Domnul nu ne ia întotdeauna încercările, dar știu din adâncul inimii că El este întotdeauna dornic să ne ajute să avem tăria de a le înfrunta.