Era acesta sfârșitul vieții mele?

Samson Ho, Hong Kong, China

Eram tatăl sănătos a doi copii frumoși și soțul unei soții minunate și harnice. Aveam un loc de muncă bun și un venit stabil. Viața părea să fie perfectă, dar lumea mea a început să se prăbușească atunci când am fost diagnosticat cu cancer nazofaringian, un tip rar de cancer la cap și gât.

În acel timp, slujeam în calitate de consilier al episcopului și desfășuram la Biserică turneul nostru anual de baschet când am început să mă simt foarte rău. M-am dus la medic și, după mai multe teste de laborator, dânsul a anunțat că aveam cancer de nazofaringe de gradul 4. Eram îngrijorat și speriat. Mă întrebam dacă acesta era sfârșitul vieții mele și ce avea să se întâmple cu familia mea dacă muream. Singurul lucru pe care mă puteam baza pentru îndrumare și alinare era să mă rog Tatălui Ceresc.

După trei zile de rugăciuni constante, am simțit că parcă o voce blândă mi-a șoptit: „Nu te teme”.

Începând din acel moment, în mintea mea nu mai exista teama de moarte. Lucrurile erau încă grele pentru mine. A fost o perioadă în care nu puteam înghiți deloc mâncarea și am fost prea bolnav să pot dormi, dar, niciodată, nu am renunțat sau nu m-am îndepărtat de Dumnezeu – și El m-a ajutat.

Cancerul meu este în remisiune de peste 18 de ani. Nu știu cât timp îmi va permite Dumnezeu să trăiesc, dar mă bucur că încă pot să-mi slujesc frații și surorile. Eu știu că Tatăl nostru Ceresc nu ne părăsește sau nu ne abandonează niciodată. Și, dacă dorim să primim binecuvântări de la Dumnezeu, noi nu-L putem părăsi sau abandona.