Succesul pe care l-am avut în împărtășirea Evangheliei
În calitate de recent convertiți, soția mea și cu mine nu știam prea multe despre cum să fim misionari. Dar ne-am stabilit obiectivul de a împărtăși Evanghelia unui număr de 100 de oameni.
Never și Everjoyce Chikunguwo
Soția mea, Everjoyce, și cu mine suntem din orășelul Mutare, la granița de est a Zimbabwe. La scurt timp după ce am fost botezați și confirmați, am fost entuziasmați să facem muncă misionară. Am citit: „câmpul este alb, gata pentru seceriș” (D&L 33:7) și, deși nu știam prea multe despre cum să fim misionari, am hotărât că trebuia să „[mânuim] secerile [noastre] și [să secerăm] cu tot sufletul, cu tot cugetul și cu toată puterea [noastră]”.
Eram membri ai ramurii nou-create Dangamvura situată într-unul dintre districtele orașului Mutare. În acea vreme, ramura era formată din 25 de membri. Curând, am fost chemați să slujim în calitate de misionari de ramură. Am învățat multe de la un cuplu de misionari în vârstă care slujea în zona noastră. Ei ne-au sugerat să ne stabilim obiective.
Noi doream să împărtășim Evanghelia tuturor, deci ne-am stabilit obiectivul de a o împărtăși unui număr de 100 de oameni în primul an în care am fost misionari de ramură. Poate am fost naivi, dar ni s-a părut rezonabil. Am avut încredere că Domnul ne va ajuta.
Cântând imnuri în adunările de la Biserică, am descoperit că aveam talent ascuns la muzică. Am hotărât să ne folosim talentele, așadar am început să cântăm pentru – și cu – oamenii care au arătat interes față de Evanghelie când ne-am întâlnit cu ei să le predăm. Spiritul ne-a acompaniat în timp ce cântam muzică sacră și le-a atins inimile celor cărora le predam. La fel și mesajul Evangheliei restaurate. I-am încurajat pe toți să se alăture corului ramurii noastre și mulți s-au alăturat, fie că erau membri, fie nu. Pe măsură ce tot mai mulți oameni au aflat despre Evanghelie, au intrat în apele botezului.
Ilustrație de Oriol Vidal
Continuând în eforturile noastre misionare, am postit și ne-am rugat pentru familiile care se alăturaseră Bisericii. Am simțit că și alți oameni din comunitate observau exemplul bun al acestor familii. Am primit din ce în ce mai multe invitații să predăm altor familii și aveam foarte mulți potențiali membri.
Ca urmare a faptului că învățau și trăiau potrivit Evangheliei, cuplurile nou-botezate au devenit mai apropiate și mai iubitoare. Părinții au reușit să lase în urmă tradițiile care nu erau compatibile cu Evanghelia. Ei au renunțat la alcool și tutun. Ei și-au învățat copiii principii corecte. Mulți dintre cei care au fost prea absorbiți de lucruri lumești în trecut puteau acum să accepte chemări în Biserică. Ei au devenit o binecuvântare pentru ramura și comunitatea lor. Mâna Domnului a realizat o schimbare mare în viața lor.
Deși în perioada aceea au avut loc multe persecuții în Mutare, acestea nu au împiedicat creșterea Bisericii. Se părea că, cu cât a crescut opoziția, cu atât a crescut și numărul oamenilor care au vrut să afle mai multe despre Biserică. De exemplu, când au venit niște bărbați deghizați din armata națională să investigheze Biserica pentru delicte, au fost atinși de Spirit. Mai târziu, mulți au fost botezați și rânduiți la preoție.
Cu ajutorul Domnului, am reușit să împărtășim Evanghelia mai multor oameni decât ne stabiliserăm inițial ca obiectiv. Deoarece eram dispuși să căutăm moduri prin care să-i ajutăm pe alții, am reușit să vedem o schimbare mare în viețile multora din întreaga noastră comunitate.