Oamenii minunați din St. George

Claudio Gonzalez, Antofagasta, Chile

Când aveam 12 ani, am văzut un film al Bisericii care îl înfățișa pe președintele Lorenzo Snow (1814-1901) rugându-se pentru sfinții din zilele din urmă din St. George, Utah, S.U.A, care sufereau din cauza unei secete cumplite.

Președintele Snow a spus în rugăciunea dânsului: „Doamne, binecuvântează-i pe oamenii minunați din St. George”.

Aceste cuvinte, „oamenii minunați din St. George”, s-au întipărit în mintea mea de copil. Din moment ce locuiam în Chile, am încercat să îmi imaginez cât de credincioși trebuie să fie „oamenii minunați din St. George”. Mi-am dorit să îi cunosc.

În anul 2005, cu mai bine de 30 de ani mai târziu, familia mea și cu mine l-am dus pe fiul nostru cel mic în Provo, Utah, să se alăture fratelui său care studia la Universitatea Brigham Young. În seara de după sosirea noastră, am spus: „Vreau să-i cunosc pe oamenii minunați din St. George”.

Fiul meu cel mare a protestat: „Tata, St. George este departe”.

I-am răspuns: „Tata a plătit pentru biletele de avion. Tata plătește pentru mâncare. Tata plătește pentru benzină. Tata vrea doar un singur lucru pentru el. El vrea să îi întâlnească pe oamenii minunați din St. George!”.

„Bine”, a răspuns fiul meu după ce a înțeles că vorbeam serios.

A doua zi, am parcurs cei 418 km. După ce am ajuns în St. George, am mers la Centrul pentru vizitatori al templului și am vizitat casa de iarnă a președintelui Brigham Young (1801-1877). Am mai vizitat tabernacolul, unde am fost invitat să vorbesc familiei mele timp de un minut de la același amvon de la care președintele Snow s-a adresat „oamenilor minunați din St. George”. Ne-am plimbat prin oraș, vizitând și cunoscând oameni. Păreau niște sfinți din zilele din urmă normali, credincioși.

Am fost fericit că am mers acolo. Dar când ne-am întors în Chile, mi-am dat seama de ceva: îi văzusem pe „oamenii minunați din St. George” și înainte.

Datorită locului meu de muncă și a chemărilor mele din Biserică, am călătorit prin Chile. În Calama, am văzut tineri adulți care se străduiau să păstreze poruncile. În La Serena, am văzut părinți dedicați care soseau devreme alături de copiii lor la adunările Bisericii. În Antofagasta, am văzut sfinți din zilele din urmă care luptau pentru ceea ce este drept în fiecare zi. În Vallenar, Copiapó, Caldera, Tocopilla și în alte orașe am văzut membri care îngenuncheau în rugăciune și, apoi, mergeau înainte chiar și atunci când lucrurile nu erau ușoare.

Când văd sfinții din zilele din urmă credincioși, care ascultă și îndură – indiferent de locul în care trăiesc sau cu ce încercări se confruntă – îmi spun: „Aceștia sunt oamenii minunați din St. George”.