Când mi-a fost greu să slujesc
Autoarea articolului locuiește în Santiago, Filipine.
Cum aș putea să am grijă de cineva cu care-mi este atât de greu să mă înțeleg?
Ilustrații de Chris Thornock
Unul dintre cele mai grele lucruri pe care le-am biruit vreodată a fost atitudinea mea de „nu-mi pasă”. Dacă nu eram interesată de ceea ce făceam, eram neprietenoasă și nu aveam răbdare cu oamenii.
Toate acestea s-au schimbat în timpul unei vacanțe școlare, când am fost rugată să am grijă de bunicul meu în vârstă de 76 de ani. „Dadi”, așa cum îl numeam noi, a avut un atac cerebral, care l-a lăsat paralizat pe jumătate. Când am fost rugată de familia mea să am grijă de el două luni, nu mi-am putut imagina cum aveam să fac aceasta!
A trebuit să mă trezesc devreme pentru a-i pregăti micul dejun, baia și medicamentele. L-am ajutat să se plimbe, aceasta fiind mișcarea sa fizică zilnică. Deoarece avea dificultăți în a se mișca, am fost lângă el tot timpul, inclusiv când făcea baie sau când mergea la toaletă. Fiind o fată de 18 ani, aceasta a fost cea mai grea parte pentru mine.
Pe lângă toate acestea, era dificil să te înțelegi cu el. El nu este membru al Bisericii și are alte principii. El era un om cu multe regrete – striga tot timpul, nu zâmbea niciodată și spunea în mod constant: „Mor!”. Din cauza acestei atitudini, ne-a fost greu să ne apropiem emoțional.
La început, am făcut tot ce am putut să-mi evit sarcinile, dar nu a funcționat. Așadar, am hotărât să-mi schimb atitudinea și să fac tot ce-mi stă în putință.
După o săptămână, având această nouă atitudine, slujirea pe care i-o ofeream lui Dadi a devenit o bucurie pentru mine. Am devenit mai răbdătoare și am ajuns să-i înțeleg suferința. În timp ce îi slujeam, am încetat să mă gândesc că era o povară să fiu în prezența lui și am început să privesc acest lucru ca pe o ocazie de a avea amintiri bune în prezența lui.
Și Dadi s-a schimbat. Acest bătrân morocănos a devenit un bunic zâmbitor și blând. A ajuns chiar să-i placă să asculte cântecele din cadrul programului Especially for Youth (Special pentru tineri)!
Într-o seară, l-am auzit făcând ceva gălăgie, așadar m-am uitat în camera lui să văd ce făcea. El se ruga pentru prima dată. Această schimbare mă inspiră în fiecare zi.
Acum m-am întors la facultate, dar încă mă duc de două ori pe lună să-l vizitez pe Dadi împreună cu familia mea. Mâncăm împreună și îi cântăm. Starea sa de sănătate s-a agravat, așadar cel mai mare ajutor pe care i-l pot oferi este să mă rog pentru el.
Sunt recunoscătoare pentru ocazia de a avea grijă de Dadi, pentru că m-a ajutat să văd ce sunt capabilă să ofer. Dragostea este un lucru foarte puternic – a înmuiat atât inima mea, cât și pe a lui Dadi. Am aflat ce înseamnă sacrificiul și compasiunea. Într-adevăr, caritatea luminează fiecare inimă!