„Eu sunt unul dintre ei”

Abby Thorne

Utah, S.U.A

Ilustrații de Bradley Clark

Tocmai mă așezasem pe scaun, în autobuz, când un bărbat de pe partea cealaltă a culoarului s-a aplecat spre mine și a spus: „Ai un suflet frumos”.

Am fost surprinsă. Nu am mai primit niciodată un compliment legat de sufletul meu. Neștiind cum să răspund, am spus: „Mulțumesc”.

Omul mi-a spus că putea să-și dea seama datorită muncii sale alături de grupul său religios. L-am ascultat în timp ce mi-a dat sfaturi despre cum să-mi păstrez sufletul frumos.

Când autobuzul s-a oprit, amândoi ne pregăteam să coborâm și mi-a oferit un ultim sfat: „Asigurați-vă că nu îi ascultați pe acei mormoni”.

Timpul părea să se fi oprit pentru un moment. Acest om a văzut ceva special în înfățișarea mea, dar nu știa că era datorită religiei mele.

Cum trebuia să îi răspund? Sinceră să fiu, primul meu gând a fost să nu spun nimic și să mă prefac că nu l-am auzit. Mă îngrijora gândul că, dacă i-aș fi spus că sunt membră a Bisericii, ar fi putut răspunde negativ sau chiar aspru.

Dar, apoi, mi-a venit în minte un verset: „Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede” (Romani 1:16). Mi-am dat seama că nu mi-era rușine de Evanghelie și știam că sufletul meu nu putea fi o lumină pentru alții dacă nu depuneam mărturie. M-am uitat la acel om cu hotărâre și am spus: „Eu sunt unul dintre ei”.

Omul s-a uitat la mine și eu m-am uitat la el. Spre surprinderea mea, el a râs și a spus că nu se poate alătura Bisericii pentru că iubește cafeaua prea mult. Am râs și eu și am mers fiecare pe drumul său.

Până în prezent mă bucur de alegerea pe care am făcut-o. Știu că poate fi dificil să fii membru al Bisericii. Uneori poate fi înfricoșător. Dar când acționăm cu îndrăzneală pentru Dumnezeu, sufletele noastre pot fi lumina lumii.