Să nu încetăm a simți susurul blând și subțire

Vârstnicul Jorge F. Zeballos

din Cei Șaptezeci

Există o forță mai puternică decât cutremurele, vânturile puternice și incendiile devastatoare. Dar această forță este blândă și liniștită și trebuie să fim atenți dacă dorim să ne ghideze.

În data de 27 februarie 2010, la ora 3:34 dimineața, un cutremur de magnitudine 8,8 pe scara Richter a scuturat violent o mare parte din Chile, determinând milioane de oameni să fie cuprinși de panică, teamă și îngrijorare.

După câteva zile, am primit însărcinarea de a prezida asupra unei conferințe de țăruș aproape de epicentrul acestui mare cutremur. M-am întrebat dacă cutremurul și cutremurele mai mici care au urmat vor afecta prezența la conferință. Am fost surprins să văd că prezența la fiecare sesiune a conferinței a fost mai mare decât fusese vreodată la conferințele precedente.

Se pare că membrii țărușului și-au amintit, cel puțin temporar, despre importanța de a se apropia de Dumnezeu, de a sfinți sabatul și de a participa la adunări. Câteva săptămâni mai târziu, l-am sunat pe președintele de țăruș. L-am întrebat dacă prezența la adunările Bisericii era în continuare mare. Mi-a răspuns că numărul și magnitudinea cutremurelor care au urmat a scăzut, la fel și prezența la Biserică.

Un comportament asemănător a urmat după evenimentele triste care au distrus turnurile World Trade Center în New York, S.U.A., în septembrie 2001. Mii de oameni s-au îndreptat spre bisericile lor în căutarea păcii și mângâierii de care aveau atâta nevoie. Dar, cu trecerea timpului, această căutare s-a rărit și lucrurile au revenit la normal. Nu cutremurele, furtunile sau dezastrele și tragediile, fie ele naturale sau provocate de om, dezvoltă credința, mărturia și convertirea de durată.

Ilie și susurul blând și subțire

În zilele profetului Ilie, împăratul Israelului era Ahab. Ahab s-a căsătorit cu Izabela, o prințesă feniciană. Ea le-a prezentat israeliților obiceiurile fenicienilor, inclusiv preaslăvirea idolilor. După ce Ilie i-a provocat și învins pe preoții lui Baal, care erau în număr mare la curtea regelui Ahab, Izabela l-a amenințat pe profet și acesta a fugit în pustiu. (Vezi 1 Împărați 18:4, 13, 19, 21-40; 19:1-4.)

După ce a fost hrănit de un înger în pustiu, Ilie a mers 40 de zile și 40 de nopți până la Muntele Horeb (vezi 1 Împărați 19:5-8). Domnul i-a vorbit lui Ilie în pustiu. I-a spus să iasă din peștera în care își petrecuse noaptea. În timp ce stătea pe munte înaintea Domnului, s-a pornit „un vânt tare și puternic”, atât de puternic încât a sfărâmat stâncile și a despicat munții, dar „Domnul nu era în vântul acela”. Apoi a venit un cutremur de pământ, dar „Domnul nu era în cutremurul de pământ”. Apoi a venit un foc, dar „Domnul nu era în focul acela” (1 Împărați 19:11-12). Cu toate că vântul, cutremurul și focul au fost puternice, nu au fost manifestările glasului Domnului către profet.

După aceste exprimări puternice ale forțelor naturii, a venit „un susur blând și subțire”, iar el l-a auzit (vezi 1 Împărați 19:12-13). Glasul mângâietor al Domnului i-a spus pe cine să ungă ca următor rege al Siriei, pe cine să ungă ca următor rege al lui Israel și că trebuia să-l ungă pe Elisei ca profet în locul lui.

Să auzim glasul

Același glas care a venit la Ilie – glasul care i-a spus ce să facă într-un moment greu din viața și slujirea sa – poate fi auzit de fiecare copil al lui Dumnezeu care dorește cu sinceritate să facă voia Tatălui. Dar în mijlocul multor glasuri puternice, lumești care ne invită să umblăm pe cărări întunecoase și confuze, unde putem găsi glasul care ne va spune ce să facem, ce să spunem și ce dorește Dumnezeu să devenim?

Nefi ne sfătuiește: „Ospătați-vă din cuvintele lui Hristos; căci iată, cuvintele lui Hristos vă vor spune toate lucrurile pe care trebuie să le faceți” (2 Nefi 32:3).

Și unde găsim cuvintele lui Hristos ca să ne putem ospăta din ele? Ne putem uita în scripturi, îndeosebi în Cartea lui Mormon, care a fost scrisă și păstrată în puritatea ei pentru noi, cei din această generație. Ascultăm, de asemenea, de cuvintele profeților moderni, care ne spun dorințele Tatălui nostru Etern și ale Salvatorului Isus Hristos astăzi.

Cuvintele profeților în viață ne îndrumă când avem de înfruntat greutăți noi și complexe. În ultimii ani, de exemplu, în timp ce confuzia lumii și filosofiile ei au căutat în permanență să altereze conceptul căsătoriei și familiei, cuvintele profeților au subliniat ferm, curajos și cu dragoste natura sacră a familiei, declarând „căsătoria dintre un bărbat și o femeie ca fiind rânduită de Dumnezeu, familia fiind esențială pentru planul Creatorului cu privire la destinul etern al copiilor Lui”¹.

Profeții și apostolii de astăzi au pus, de asemenea, accentul pe importanța ținerii zilei de sabat acasă și la Biserică și a obținerii salvării pentru strămoșii noștri prin înfăptuirea muncii în templu și muncii de întocmire a istoriei familiei. La fiecare conferință generală, ei oferă Bisericii mai multă îndrumare spirituală.

Duhul Sfânt vă va îndruma

Nefi ne mai învață: „Dacă veți intra pe această cale și veți primi Duhul Sfânt, El vă va arăta toate lucrurile pe care trebuie să le faceți” (2 Nefi 32:5). Așadar, după ce a subliniat importanța de a căuta cuvintele lui Hristos, Nefi ne instruiește acum în legătură cu comunicarea directă, personală pe care trebuie să o avem cu Duhul Sfânt, al treilea membru al Dumnezeirii.

Nefi știa exact despre ce vorbea. Cu 30 sau 40 de ani mai devreme, în timp ce familia sa se afla încă în deșert și el construia o corabie care urma să-i ducă în țara făgăduită, Nefi i-a mustrat pe frații lui mai mari pentru că au comis nedreptăți, chiar și după ce auziseră glasul unui înger.

Nefi le-a spus: „Voi sunteți iuți în a face nedreptate, dar sunteți înceți în a vă aduce aminte de Domnul Dumnezeul vostru. Ați văzut un înger, iar el a glăsuit către voi; da, ați auzit glasul lui din când în când; iar el a vorbit către voi cu un glas blând și încet, dar erați lipsiți de sentimente, așa încât nu ați putut să simțiți cuvintele lui; prin urmare, a glăsuit către voi cu un glas ca de tunet, care a făcut pământul să se cutremure ca și cum s-ar fi despicat în bucăți” (1 Nefi 17:45).

Să nu încetăm a simți susurul blând și subțire

Comunicarea lui Dumnezeu cu copiii Lui se face în mod obișnuit prin Duhul Sfânt, care cel mai adesea comunică cu noi printr-un glas care pătrunde în mintea și inima noastră, „glasul slab, liniștit, care șoptește și pătrunde toate lucrurile” (D&L 85:6). Haideți să ascultăm acel glas blând și să nu așteptăm până când cineva trebuie să ne vorbească cu un glas de tunet! Aduceți-vă aminte! Ilie a aflat că glasul Domnului nu era nici în vânt, nici în cutremur, nici în foc. Domnul i-a vorbit prin Duhul Sfânt, un susur blând și subțire.

„Glasul Spiritului este mai degrabă un sentiment decât un sunet”, a spus președintele Boyd K. Packer (1924-2015), președintele Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. „Veți învăța și voi, așa cum am învățat eu, să «ascultați» acel glas care este mai degrabă simțit decât auzit…

Este un glas spiritual care vine în minte ca un gând sau ca un sentiment pus în inima voastră”².

Noi simțim cuvintele Duhului Sfânt în mintea și inima noastră, mai mult decât pe cele pe care le auzim cu urechile noastre. Să nu încetăm a simți acele îndemnuri! Să ne deschidem mințile și inimile pentru a primi cuvintele profeților. Să-I permitem Duhului Sfânt să continue să ne învețe prin susurul blând și subțire. Învățându-i pe ucenicii Săi despre Spiritul Sfânt, care avea să le fie trimis după plecarea Lui, Salvatorul le-a spus: „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile, și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26).

Fiecare membru credincios al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă are dreptul și binecuvântarea de a primi îndrumare, inspirație și revelație personale din cer prin Duhul Sfânt.

Președintele Thomas S. Monson (1927-2018) a spus: „Lăsați-vă [influențați] de acel glas blând și încet. Aduceți-vă aminte că o persoană cu autoritate și-a așezat mâinile pe capul vostru în momentul confirmării voastre și a spus: «Primește-L pe Duhul Sfânt»”. Deschideți-vă inimile, chiar sufletele voastre, la auzul acelui glas special care mărturisește adevărul. Așa cum a promis profetul Isaia: «Urechile tale vor auzi… glasul care va zice: ʻIată drumul, mergeți pe elʼ»” [Isaia 30:21]³.