Un exemplu de melancolie în ziua de sabat
Autoarea articolului locuiește în Utah, S.U.A.
Știam că ar trebui să iubesc ziua de sabat, dar nu știam cum.
Ilustrație foto de David Stoker
Scripturile ne spun că ziua de sabat este o zi sfântă, o zi de bucurie și o zi de desfătare, o zi de odihnă, o zi de sărbătoare.1 Dar, cu câțiva ani în urmă, spre sfârșitul adolescenței mele, zilele de sabat mi s-au părut groaznice. În loc de pace, am simțit stres. În loc de bucurie, tristețe. În loc de speranță, vină. Am avut parte, pe deplin, de melancolie în ziua de sabat.
În fiecare dimineață de duminică, după ce stăteam ascunsă o perioadă lungă sub pătură, acceptam, în cele din urmă, că era, fără îndoială, duminică și mă îmbrăcam pentru Biserică. La Biserică, îmi evaluam săptămâna care s-a încheiat. În timpul administrării împărtășaniei, îmi adunam toate eșecurile, nereușind vreodată să le termin înainte ca primul vorbitor să se ridice. Restul timpului la Biserică a devenit o bătălie de a-mi reține lacrimile în timp ce vina se intensifica și din cauza noului regret de a mă simți atât de nefericită la Biserică.
După-amiaza era, în mare parte, la fel. Simțeam vină în legătură cu alegeri din trecut, stres în legătură cu alegeri viitoare și tristețe în legătură cu circumstanțe prezente. Fără școală și activități extracurriculare care să-mi distragă atenția, îmi petreceam timpul zăbovind asupra gândurilor negative.
După ce am ascultat și, apoi, am citit și recitit cuvântarea președintelui Russell M. Nelson, rostită în cadrul Conferinței Generale din luna octombrie a anului 2015, despre cum ziua de sabat este o desfătare, m-am rugat să am parte de pace în ziua de sabat și de dragoste față de aceasta în locul nefericirii pe care o simțeam atunci.2 Am primit un răspuns.
Să ne concentrăm atenția asupra Tatălui Ceresc și a lui Isus Hristos.
M-am simțit îndemnată să nu mă mai concentrez asupra suferințelor mele și să mă concentrez asupra relației mele cu Tatăl Ceresc și cu Salvatorul. În loc să cuget asupra eșecurilor mele, mi-am făcut timp să cuget asupra influenței Lor în viața mea.
Când am avut gânduri negative, mi-am repetat ceea ce știam și credeam despre Dumnezeu și Isus Hristos: Eu sunt un copil al lui Dumnezeu. El mă iubește. Isus Hristos este Fratele meu și El a ispășit pentru mine. Ei doresc ca eu să fiu fericită și să mă întorc la Ei. Sabatul este un dar de la Dumnezeu.
Am început să-mi exercit credința în această mărturie.
Să acceptăm, în mod activ, împărtășania
Faptul că mi-am schimbat concentrarea m-a făcut, de asemenea, să-mi reconsider modul de abordare a împărtășaniei. Atât de mult timp am considerat împărtășania ca fiind un timp în care să mă pedepsesc. Dar, nu aceasta este scopul ei. Împărtășania este o rânduială sacră prin care ne reînnoim legămintele. Este șansa de a deveni din nou curați prin puterea ispășitoare a lui Isus Hristos. Concentrându-mă asupra rânduielii și legământului cu credință și cu inima pocăită, mi-am dat seama că împărtășania îmi oferea pace când am acceptat darul iertării, mi-am ținut legămintele și am primit Spiritul Domnului (vedeți D&L 20:77, 79).
Faptul că m-am gândit la ispășirea Salvatorului în timpul împărtășaniei mi-a adus în minte un alt dar. Nu doar că puteam să fiu iertată, dar puteam să primesc, de asemenea, vindecare, deoarece Salvatorul meu a luat asupra Sa durerea și infirmitățile mele (vedeți Alma 7:11-12). Prin ispășirea Sa și prin împărtășanie, am putut să găsesc pace și tărie în ziua de sabat – sau în orice altă zi – în loc de stres și tristețe.
Și am găsit acea pace. Salvatorul meu este alături de mine, în fiecare duminică și întotdeauna!
Exercitați credință cu răbdare
Aceasta nu a avut loc într-o săptămână. A fost o încercare și a durat o vreme. „Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, așteptăm cu răbdare.” (Romani 8:25) Am continuat să-mi îmbunătățesc concentrarea atenției și am continuat să mă rog să simt dragoste față de sabat.
Cu timpul, am găsit pace și desfătare în acea zi sfântă, dar nu mă puteam opri acolo pentru că, atunci, aș fi putut să devin din nou nefericită în ziua de sabat. Fiecare săptămână necesită o concentare, plină de sârguință, asupra Salvatorului și scopului zilei de sabat, dar știu că promisiunea privind pacea și bucuria este adevărată.