Simțiți că nu sunteți conectați? Încercați să o luați încet
Nimeni nu a spus: „Îmi place să aștept”. Dar poate că ar trebui.
Ilustrație de Pascal Campion
Dacă gândiți că a aștepta la rând este la fel de înfricoșător ca păianjenii sau șerpii, nu sunteți singurii.
Indiferent dacă stăm la rând, în trafic sau în stația de autobuz, nu ne place să așteptăm.
Din fericire pentru noi, așteptarea devine ceva asemănător unui coșmar în sensul că este ceva de care ne temem, dar nu ceva ce trăim cu adevărat în fiecare zi. Trăim într-o perioadă în care rareori trebuie să așteptăm. Tehnologia accelerează totul atât de mult, încât capacitatea noastră de a acorda atenție unui lucru este mai redusă decât a unui peștișor auriu (da, este adevărat).1 Atunci când trebuie să așteptăm, încercăm să ne umplem timpul – de obicei, apelând la un dispozitiv mobil.
Nu există nimic în neregulă cu tehnologia sau eficiența, dar un ritm rapid și distragerile constante ar putea să ne împiedice să facem ce este important.
Mai mult decât o scriptură înțeleaptă
Nu cu mult timp în urmă, mă simțeam dezorientată din punct de vedere spiritual. Nu puteam să înțeleg de ce. Mergeam la Biserică, spuneam rugăciuni scurte și mă uitam din când în când în scripturi. Uneori simțeam îndemnuri spirituale, dar, în general, simțeam că nu sunt conectată.
Când i-am spus Tatălui Ceresc despre acest lucru într-o rugăciune spusă într-un moment de neliniște, mi-au venit în minte aceste cuvinte: „Opriți-vă, și să știți că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmii 46:10).
Era ca și cum cuvântul opriți-vă era scos evidență în mai multe moduri.
Făceam toate lucrurile potrivite, dar le făceam în viteză și fără a mă concentra prea mult. Adoptasem o abordare superficială a modului în care să trăiesc Evanghelia.
Nicio practică religioasă nu-mi putea aduce o conectare spirituală profundă dacă participarea mea era superficială și distrasă. Era mai mult decât o scriptură înțeleaptă. Pentru a ajunge să-L cunosc pe Dumnezeu și să mă conectez la cunoașterea divină, care îți inundă sufletul și de care aveam mare nevoie, trebuia să încetinesc și să mă opresc.
Nu a fost ușor să ascult acest îndemn. Dar acesta a adus schimbare.
Acum, trebuie să încetinim…
Nefi ne învață că cei care „caută cu sârguință [vor] găsi; iar tainele lui Dumnezeu le vor fi dezvăluite lor prin puterea Duhului Sfânt” (1 Nefi 10:19; subliniere adăugată).
Să examinăm acest verset: Pentru a afla tainele lui Dumnezeu trebuie să căutăm cu sârguință. Este o activitate permanentă și intenționată, nu o singură căutare pe internet. Apoi, tainele nu sunt cunoscute dintr-o dată, ele sunt dezvăluite treptat. Acest proces necesită timp. Iar timpul este o necesitate. Timpul pe care îl utilizăm pentru a cugeta și a căuta ne oferă timp pentru a ne conecta cu Spiritul, prin care primim răspunsuri.
Președintele David O. McKay (1873–1970) a declarat că meditația – „profundă, continuă pe o anumită temă religioasă” – este „una dintre cele… mai sacre uși prin care trecem pentru a fi în prezența Domnului”2. Dacă încetinim, putem deschide ușa către revelație. Putem să depășim idealurile omniprezente ale lumii și să ne conectăm cu divinul. Avem nevoie de acea ușă. Trebuie să încetinim.
Este nevoie de efort
Pentru mine, a încetini a însemnat să îngenunchez și să vorbesc cu glas tare când mă rugam. Poziția reverențioasă și cuvintele mele, pe care le auzeam, m-au ajutat să mă concentrez mai bine. A încetini a însemnat să studiez din scripturi și să iau notițe. Este nevoie de mai mult efort și timp și acel efort sporit și acel timp în plus sunt modalități bune de a „trezi și activa aptitudinile” și de a permite Spiritului și dorinței de a cunoaște adevărul să „lucreze în voi” și acea sămânță a mărturiei „să prindă rădăcini… să crească și să facă fructe” (Alma 32:27, 37).
Putem găsi aproape orice informație apăsând câteva taste, dar înțelegerea spirituală și convertirea necesită timp și efort făcut cu sârguință. Cum încetiniți și depuneți efort pentru a învăța Evanghelia și a trăi potrivit ei nu este important, doar să faceți asta! Când primim informații cu lingurița, eliminăm o mare parte din participarea noastră la procesul de învățare. Eliminăm ocaziile de a ne conecta cu Spiritul.
Cu siguranță, putem accepta tehnologia și progresul științific care ușurează sarcinile zilnice și ne permit să ne folosim mai eficient timpul. Dar nu ne putem permite să trăim într-un mod caracterizat de distragerea atenției și gândirea superficială care rezultă atât de des din utilizarea unor astfel de tehnologii. În loc să ne temem de necesitatea de a aștepta, putem să o acceptăm ca pe o ocazie de a încetini, a medita și a aprofunda conexiunea cu Spiritul.