Mesaj din partea conducerii zonei
Primele două porunci
Celui care primește Eu îi voi da mai mult
În urmă cu mulți ani, în timp ce slujeam în calitate de misionar cu timp deplin în Franța, colegul meu și cu mine am fost invitați în casa unei doamne creștine bune și credincioase. În timpul unei conversații plăcute, ea și-a exprimat îngrijorările despre declinul credinței în societate. În opinia ei, o parte din terminologia religioasă, cum ar fi „pocăință” sau „supunere”, contribuia la un astfel de declin. „Oamenii sunt speriați de aceste cuvinte”, a insistat ea, „și sunt îndepărtați de religie”.
De atunci, am cugetat deseori asupra cuvintelor pe care le folosim în conversațiile noastre despre Evanghelie. Deși este adevărat că societatea, în general, poate percepe în mod negativ unii termeni din Evanghelie, este, de asemenea, adevărat că acele cuvinte pot avea un înțeles și o putere profunde. Studiul scripturilor ne dezvăluie că Domnul Își alege cu intenție cuvintele. Când ne facem timp să le pricepem înțelesul, începem să înțelegem mai profund mesajul și scopurile Sale.
Supunerea înseamnă încredere și dragoste
Un astfel de cuvânt, care are înțeles și putere profunde, este cuvântul „supunere”. Legea supunerii le-a fost dată lui Adam și Evei după căderea lor. Această lege a fost primul pas în accesarea puterii mântuitoare a Salvatorului. Contrar a ceea ce crede lumea, supunerea nu înseamnă constrângere; ci, mai degrabă, înseamnă să învățăm să ne încredem în Dumnezeu și în sfaturile Sale: „Binecuvântați sunt aceia care ascultă de preceptele Mele și-și pleacă urechea la sfatul Meu, căci ei vor învăța înțelepciune; căci celui care primește Eu îi voi da mai mult”. Pe măsură ce învățăm să ne încredem în Domnul, începem să dezvoltăm o relație personală cu El și să avem parte de efectele minunate ale binecuvântărilor Sale. Încrederea în El generează dragoste, iar dragostea continuă să dezvolte încrederea. Pe măsură ce ne supunem glasului Său, dragostea noastră devine mai profundă și relația noastră cu El devine solidă și plină de bucurie.
O schimbare în inimă
Mi se pare interesant faptul că, înainte de a-i învăța pe farisei despre primele două mari porunci de a-L iubi pe Dumnezeu și de a ne iubi aproapele, Salvatorul a propovăduit pilda nunții fiului împăratului și a încheiat spunând: „Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși”. În revelația din zilele noastre, Domnul adaugă explicații suplimentare legate de această declarație învățându-ne: „Și de ce nu sunt ei aleși? Pentru că inimile lor sunt îndreptate așa de mult spre lucrurile acestei lumi și aspiră la onorurile oamenilor…”. Pe măsură ce ne supunem Domnului și învățăm să ne încredem în El și să-L iubim, în inima noastră se produce, treptat, o schimbare și dorințele noastre încep să se concentreze asupra relației noastre de legământ cu El. În procesul de a învăța să fim supuși, învățăm, de asemenea, să prețuim și să ne îngrijim de lucrurile bune care contează cu adevărat.
Să devenim mai puțin egocentrici
Pe măsură ce obiectivul nostru se schimbă, ne diminuăm treptat tendința firească de a fi egocentrici. Legea supunerii nu a fost niciodată menită să creeze marionete, ci să formeze ucenici care aleg să se încreadă în Domnul și să-L iubească pe Domnul și pe alții. Tatăl nostru Ceresc este perfect deoarece în inima Sa au avut loc schimbări. Dumnezeu este Dumnezeu pentru că El alege binele în mod constant; inima Sa nu mai nutrește nicio dorință rea, alegând, în mod constant, să iubească și să facă ceea ce este cel mai bine pentru noi. Citându-l pe vârstnicul Jeffrey R. Holland, „cea dintâi mare poruncă din toată eternitatea este să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima, puterea, mintea și tăria noastră – aceasta este cea dintâi mare poruncă. Dar primul adevăr măreț din toată eternitatea este că Dumnezeu ne iubește cu toată inima, puterea, mintea și tăria Sa. Această dragoste este piatra care stă la temelia eternității și ar trebui să fie piatra care stă la temelia vieții noastre de zi cu zi”.
Fie ca noi să găsim tăria de a ne încrede în Domnul și de a-L iubi supunându-ne glasului Său! Atunci, în inima noastră vor avea loc schimbări și vom avea parte de bucuria profundă care rezultă din faptul de a avea o relație personală cu El.