„Lecția 19 Material pentru pregătirea cursantului: Mântuirea morților”, Bazele restaurării – material pentru învățător (2019)
„Lecția 19 Material pentru pregătirea cursantului”, Bazele restaurării – material pentru învățător
Lecția 19 Material pentru pregătirea cursantului
Mântuirea morților
Gândiți-vă la un moment în care cineva a făcut pentru voi un lucru pe care nu-l puteați face singuri. Ce sentimente ați avut față de acea persoană? În timp ce studiați, gândiți-vă la ce ar putea simți față de voi membrii familiei voastre care au decedat când faceți pentru ei ceea ce nu pot face pentru ei înșiși – înfăptuiți rânduielile esențiale salvării lor.
Secțiunea 1
Ce se întâmplă cu cei care mor fără a avea o cunoaștere a Evangheliei?
Notă. În loc să citiți această primă secțiune a lecției, puteți alege să vizionați această prezentare video și, apoi, să vă gândiți la întrebările de la sfârșitul secțiunii.
La vârsta de 17 ani, Joseph Smith a fost devastat de moartea neașteptată a fratelui său mai mare, Alvin, pe care îl iubea și admira foarte mult. Familia Smith „a cerut unui preot prezbiterian din Palmyra, New York, să oficieze la înmormântarea sa. Pentru că Alvin nu fusese membru al congregației acelui predicator, acesta a spus în cuvântarea sa că Alvin nu putea fi salvat. William Smith, fratele mai tânăr al lui Joseph, a consemnat: «[Preotul] … a lăsat să se înțeleagă foarte limpede că [Alvin] se dusese în iad»” pentru că Alvin nu fusese botezat (Învățături ale președinților Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 425).
Poate că răspunsul preotului cu privire la moartea lui Alvin a părut dur. Totuși, învățătura sa se baza pe adevărul că toți oamenii trebuie să-L accepte pe Hristos și să fie botezați pentru a fi salvați (vedeți Ioan 3:5).
În luna ianuarie a anului 1836, la mai bine de 12 ani de la moartea lui Alvin, profetul Joseph Smith s-a întâlnit cu tatăl său și alți conducători într-o încăpere de la etaj din Templul Kirtland, care era aproape gata. În timpul adunării, profetul a văzut în viziune viitorul, revelație consemnată acum în Doctrină și legăminte 137.
Studiați pentru a vă pregăti pentru lecție
Citiți Doctrină și legăminte 137:1, 5-8.
Joseph „s-a minunat” văzându-l pe Alvin în împărăția celestială, deoarece Alvin nu fusese botezat. Patru ani mai târziu, în luna august a anului 1840, profetul a început să predice sfinților doctrina botezului pentru cei morți. Apostolul Pavel a predicat această doctrină în Noul Testament, înainte ca Domnul să o restaureze în zilele noastre (vedeți 1 Corinteni 15:29).
Într-o scrisoare adresată soțului ei, Vilate Kimball a scris despre entuziasmul sfinților cu privire la această doctrină recent restaurată.
Președintele Smith a deschis un subiect nou și glorios… El spune că este privilegiul membrilor acestei Biserici să fie botezați pentru și în folosul tuturor acestor strămoși ai lor, care au murit înainte ca această Evanghelie să fie scoasă la lumină… Când facem acest lucru, noi acționăm ca mijlocitori pentru ei și le acordăm privilegiul de a fi înviați la prima înviere. El spune că li se va predica Evanghelia în închisoare… De când această ordine a început să fie predicată aici, apele au fost tulburate în mod continuu. Uneori, în timpul conferinței, în râu se găseau între opt și zece vârstnici în același timp, botezând… Nu este aceasta o doctrină glorioasă? (Vilate Kimball, în Janiece Johnson și Jennifer Reeder, The Witness of Women: Firsthand Experiences and Testimonies from the Restoration [2016], p. 181)
Cu siguranță că familia Smith a simțit o mare bucurie când Hyrum a fost botezat pentru și în folosul fratelui său, Alvin.
Cugetați pentru a vă pregăti pentru lecție
De ce credeți că mântuirea morților este o „doctrină glorioasă”? Ce vă învață acest lucru despre caracterul și dorințele Tatălui Ceresc și ale Fiului Său, Isus Hristos?
În următorul an, în 1841, Domnul a declarat că „această rânduială aparține casei Mele” și, după ce bazinul de botez avea să fie gata, sfinții nu mai puteau înfăptui botezuri pentru cei morți în râu (vedeți Doctrină și legăminte 124:29-34). Joseph Smith a oferit mai multă îndrumare despre mântuirea morților în două scrisori pe care le-a scris sfinților în timp ce se ascundea din pricina acuzațiilor false. Conținutul acelor scrisori se găsește acum în Doctrină și legăminte 127 și 128. Profetul ne-a învățat că, doar când o rânduială a Evangheliei, cum ar fi botezul pentru și în folosul celor morți, este înfăptuită de autoritatea preoției și se ține o evidență corespunzătoare, rânduiala va fi valabilă în cer și pe pământ (vedeți Doctrină și legăminte 127:5-7; 128:1-9).
Secțiunea 2
Ce altceva a mai revelat Domnul despre mântuirea morților în viziunea pe care a primit-o președintele Joseph F. Smith?
După moartea profetului Joseph Smith, Domnul a continuat să reveleze, „rând după rând”, despre planul Său de a-i mântui pe cei morți (Doctrină și legăminte 98:12). În anul 1918, președintele Joseph F. Smith a primit o viziune care a revelat mai multe adevăruri cu privire la mântuirea morților. Viziunea sa este consemnată în Doctrină și legăminte 138.
Președintele M. Russell Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat cum a fost pregătit președintele Joseph F. Smith să primească această viziune remarcabilă.
În timpul vieții sale, președintele Smith și-a pierdut tatăl [la vârsta de 5 ani], mama [la vârsta de 13 ani], un frate, două surori, două soții și 13 copii. El era obișnuit cu suferința și pierderea celor dragi.…
[Anul 1918] a fost deosebit de dureros pentru el. El a plâns numărul mare de oameni care a murit în Primul Război Mondial, număr care a continuat să urce până la peste 20 de milioane de oameni uciși. Pe lângă aceasta, o pandemie de gripă s-a răspândit în toată lumea luând viețile a nu mai puțin de 100 de milioane de oameni.
În timpul acelui an, președintele Smith a pierdut trei… membri iubiți ai familiei. Vârstnicul Hyrum Mack Smith, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, care era primul său fiu născut și bunicul meu, a murit subit din cauza apendicelui perforat.
Președintele Smith a scris: „Am rămas fără cuvinte – [mut] de durere!… Inima mea este frântă; și se zbate pentru viață!… O! L-am iubit!… Din adâncul sufletului meu, Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru el! Dar… o! Aveam nevoie de el! Toți aveam nevoie de el! El a fost de cel mai mare folos pentru Biserică… Și acum… O! Ce pot eu să fac!… O! Dumnezeule, ajută-mă!…”.
Iar în data de 3 octombrie 1918, după ce a trecut prin această durere datorată atât milioanelor de oameni care au murit din cauza războiului și a bolii, cât și a morții membrilor familiei, președintele Smith a primit revelația cerească cunoscută drept „viziunea mântuirii celor morți”. (M. Russell Ballard, „Viziunea mântuirii celor morți”, Ensign sau Liahona, nov. 2018, p. 72)
Joseph F. Smith a primit această viziune divină în timp ce reflecta la sacrificiul ispășitor al Salvatorului și citea descrierea făcută de apostolul Petru slujirii lui Isus în lumea spiritelor, după răstignirea Sa (vedeți Doctrină și legăminte 138:1-11).
Președintele Joseph F. Smith, alături de fiul său, Hyrum, și nepotul său, Joseph.
Studiați pentru a vă pregăti pentru lecție
Citiți Doctrină și legăminte 138: 30, 33-34, 57 și subliniați ceea ce i-a spus Domnul președintelui Smith despre cum a fost propovăduită Evanghelia în lumea spiritelor.
Într-o altă împrejurare, președintele Smith ne-a învățat faptul că și femeile credincioase sunt chemate să predice Evanghelia în lumea spiritelor (vedeți Gospel Doctrine, a 5-a ediție [1939], p. 461).
Secțiunea 3
În ce fel participarea în lucrarea de mântuire a morților mă ajută să mă apropii de Salvator?
Vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat:
Președintele Gordon B. Hinckley a spus: „Cred că lucrarea făcută în numele celor morți se asemănă cu lucrarea Salvatorului făcută în numele nostru, mai mult decât oricare altă lucrare pe care o cunosc” [„Excerpts from Recent Addresses of President Gordon B. Hinckley”, Ensign, ian. 1998, p. 73]
Grija noastră față de mântuirea celor morți și timpul și resursele pe care le acordăm acestui angajament sunt, mai presus de orice, un mod de a ne exprima mărturia despre Isus Hristos. Constituie cea mai puternică declarație pe care o putem oferi cu privire la caracterul Său divin și misiunea Sa divină…
Căutându-ne strămoșii și îndeplinind pentru ei rânduielile necesare salvării, pe care ei nu le-au putut realiza, noi depunem mărturie despre infinita amplitudine a ispășirii lui Isus Hristos. (D. Todd Christofferson, „Mântuirea celor morți și mărturia despre Isus”, Ensign, nov. 2000, p. 10)
Cugetați și discutați pentru a vă pregăti pentru lecție
În ce fel este participarea în lucrarea de mântuire a morților o expresie a mărturiei voastre despre Isus Hristos și ispășirea Sa?
Dacă este posibil, rugați un membru al familiei sau un prieten să-și împărtășească experiența privind înfăptuirea muncii de întocmire a istoriei familiei. Adresați întrebări despre cum să începeți sau cum să faceți mai eficient munca de întocmire a istoriei familiei. Veniți la lecție pregătiți să împărtășiți unele lucruri pe care le-ați învățat.