„Lecția 25 Material pentru pregătirea cursantului: Succesiunea la președinție și călătoria spre vest”, Bazele restaurării – material pentru învățător (2019)
„Lecția 25 Material pentru pregătirea cursantului”, Bazele restaurării – material pentru învățător
Brigham Young privește în timp ce sfinții părăsesc orașul Nauvoo.
Lecția 25 Material pentru pregătirea cursantului
Succesiunea la președinție și călătoria spre vest
După ce a anunțat decesul lui Joseph și al lui Hyrum Smith, un articol dintr-un ziar a concluzionat: „Astfel se încheie mormonismul” (Weekly Herald, 13 iulie 1844, p. 220). Odată cu moartea profetului Joseph, mulți observatori din afară credeau că Biserica se va destrăma. Iar membrii Bisericii se întrebau cine avea să-i conducă. În timp ce studiați acest material pentru lecție, căutați modul în care Domnul a continuat să îndrume Biserica Sa după moartea profetului.
Secțiunea 1
Cine conduce Biserica Domnului când profetul moare?
Completați una dintre opțiunile de mai jos din această secțiune.
-
Vizionați prezentarea video „The Succession Crisis after Joseph Smith’s Murder (Criza succesiunii după uciderea lui Joseph Smith)” (8:03), și, apoi, desfășurați activitatea de cugetare de la sfârșitul acestei secțiuni.
-
Studiați materialul de mai jos și, apoi, desfășurați activitatea de cugetare.
Un sentiment de tristețe a cuprins orașul Nauvoo odată cu moartea lui Joseph și Hyrum Smith. În această perioadă de confuzie, mai multe persoane au susținut că aveau dreptul să conducă Biserica. Una dintre acele persoane a fost Sidney Rigdon.
Când Joseph a murit, Brigham Young și alți apostoli slujeau în misiune în estul Statelor Unite. Abia în data de 16 iulie 1844, Brigham a primit o scrisoare în care era înștiințat despre uciderea lui Joseph și Hyrum Smith.
Când a citit scrisoarea, Brigham s-a simțit copleșit. Niciodată nu simțise o astfel de disperare.
Gândurile lui s-au îndreptat imediat spre preoție. Joseph deținuse toate cheile necesare pentru a-i înzestra pe sfinți și a-i pecetlui împreună pentru eternitate. Fără acele chei, lucrarea Domnului nu putea înainta. Pentru o clipă, Brigham s-a temut că Joseph le-a luat cu el în mormânt.
Apoi, într-un moment de revelație, Brigham și-a amintit modul în care Joseph a încredințat cheile celor Doisprezece Apostoli. Aducându-și mâna cu putere pe genunchi, el a spus: „Cheile împărăției sunt chiar aici cu Biserica”.[Saints: The Story of the Church of Jesus Christ in the Latter Days (Sfinții – relatări despre Biserica lui Isus Hristos în zilele din urmă), vol. 1, The Standard of Truth (Standardul adevărului), 1815-1846 [2018], p. 559]
În data de 7 august 1844, Cei Doisprezece și alți conducători ai Bisericii s-au adunat în consiliu. În timpul acestei adunări, Sidney Rigdon, care devenise nemulțumit de Biserică, a afirmat că, deoarece fusese anterior chemat și rânduit ca purtător de cuvânt al lui Joseph Smith (vedeți Doctrină și legăminte 100:9), era responsabilitatea lui să „se asigure că Biserica este condusă în mod corespunzător” (în History, 1838-1856 [Manuscript History of the Church], volumul F-1, p. 295, josephsmithpapers.org).
După ce Sidney și-a terminat mesajul, Brigham Young a declarat:
Joseph a conferit [celor Doisprezece Apostoli] toate cheile și puterile aparținând apostolatului, pe care el însuși le-a deținut înainte să fie ucis. (Brigham Young, în History, 1838-1856, volumul F-1, p. 296, josephsmithpapers.org)
Următoarea zi, sfinții din Nauvoo s-au adunat pentru a-l asculta pe Sidney Rigdon susținând că el trebuia să-i conducă. După discursul său, Brigham Young a vorbit pe scurt, susținând că Cvorumul celor Doisprezece, care deținea în mod colectiv toate cheile preoției restaurate profetului Joseph Smith, conducea în acel moment Biserica.
În timp ce Emily [Hoyt] îl asculta pe Brigham vorbind, și-a aruncat privirea spre el pentru a se asigura că nu este Joseph cel care vorbește. El se exprima la fel ca Joseph, avea modul lui de gândire și chiar glasul lui…
Șapte ani mai târziu, Emily și-a consemnat experiența despre cum l-a privit pe Brigham vorbindu-le sfinților și a depus mărturie despre cât de mult acesta arăta și suna ca Joseph în prezidiu. În anii următori, zeci de sfinți și-au adăugat mărturia la mărturia ei, descriind cum au văzut mantia profetică a lui Joseph căzând peste Brigham în acea zi. [Saints (Sfinții), 1:p. 565-566]
Wilford Woodruff a scris: „Dacă nu l-aș fi văzut cu ochii mei [pe Brigham], n-ar fi putut nimeni să mă convingă de faptul că nu era Joseph Smith” (în History of the Church, 7:236).
După declarația lui Brigham Young cu privire la conferirea cheilor și puterilor apostolatului Celor Doisprezece de către Joseph și mărturia confirmată de Duhul Sfânt, sfinții au înțeles voia Domnului și au susținut membrii Cvorumului celor Doisprezece Apostoli în calitate de conducători ai Bisericii restaurate a lui Isus Hristos.
Cugetați pentru a vă pregăti pentru lecție
Gândiți-vă la modul în care Tatăl Ceresc a făcut cunoscută voia Sa și dragostea Sa pentru sfinți, arătându-le că Brigham Young și Cei Doisprezece trebuiau să conducă Biserica. Cum ați ajuns să cunoașteți că cei care conduc Biserica în zilele noastre sunt aleși și chemați de Dumnezeu?
Secțiunea 2
În ce fel ne poate îndruma Domnul când viitorul pare a fi nesigur?
În luna ianuarie a anului 1846, în mijlocul persecuției crescânde împotriva sfinților, cei Doisprezece Apostoli au finalizat planurile de a părăsi Nauvoo și de a pleca spre vest. În anul 1842, Joseph Smith a profețit „că sfinții aveau să continue să sufere multe nenorociri și că urmau să fie alungați în Munții Stâncoși… [și că aveau să stabilească așezări și să construiască orașe și aveau să devină] un popor în mijlocul Munților Stâncoși” (Învățături ale președinților Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 545).
Brigham Young conduce sfinții la plecarea din Nauvoo.
În timp ce sfinții se pregăteau să plece din Nauvoo, ei au muncit, de asemenea, la finalizarea Templului Nauvoo. Când a fost aproape gata, mii de sfinți au mers la templu zi și noapte pentru a-și primi rânduielile de înzestrare și pecetluire. Sora Sarah Rich a spus:
Dacă n-ar fi fost credința și cunoașterea care ne-au fost acordate în acel templu prin influența și ajutorul Spiritului Domnului, călătoria noastră ar fi fost ca un salt în necunoscut… Dar am avut credință în Tatăl nostru Ceresc și ne-am pus încrederea în El simțind că suntem poporul Său ales. (Sarah Rich, în Daughters in My Kingdom: The History and Work of Relief Society [2011], p. 30)
Vârstnicul Robert D. Hales, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a vorbit despre sfinții care au fost în Nauvoo la acea vreme.
Legămintele pe care le-au făcut cu Domnul în Templul Nauvoo au fost o protecție pentru ei pe parcursul călătoriei lor spre vest, așa cum sunt și pentru noi astăzi și de-a lungul vieții noastre. (Robert D. Hales, „Temple Blessings”, New Era, febr. 2014, p. 4)
Pe măsură ce persecuția s-a intensificat, sfinții și-au dus la bun sfârșit planurile și primul grup mare de sfinți și-a început călătoria de-a lungul statului Iowa, în luna februarie a anului 1846. S-au confruntat cu vreme aspră de iarnă, provizii insuficiente și dezorganizare. Primăvara a adus ploi constante, pâraie umflate și noroi, limitând călătoria sfinților la doar 483 de kilometri în 131 de zile. Ca urmare a acestor întârzieri și a resurselor epuizate, Brigham Young a oprit călătoria și a stabilit un loc de popas pe care l-a numit Winter Quarters (Cartierele de iarnă). Până în toamnă, numărul oamenilor din Winter Quarters a crescut la peste 7.000.
Mulți erau bolnavi de malnutriție și din cauza frigului, iar credința unora era pusă la încercare. Aceste circumstanțe care i-au pus la încercare au făcut ca iarna dintre anii 1846-1847 să fie una dintre cele mai dificile perioade din viața lui Brigham Young. El s-a simțit „ca un tată cu o mare familie de copii în jurul [lui]” și, mai târziu, a spus că responsabilitățile lui au fost asemenea unei „greutăți de douăzeci și cinci de tone” așezate pe umerii lui („This Shall Be Our Covenant”, Revelations in Context [2016], p. 307-308; vedeți, de asemenea, Saints: The Story of the Church of Jesus Christ in the Latter Days (Sfinții: Relatări despre Biserica lui Isus Hristos în zilele din urmă), vol. 2, No Unhallowed Hand, 1846-1893 [2020], p. 40-44, 46-51).
Sub această povară, Brigham Young l-a implorat pe Domnul pentru îndrumare și a primit o revelație care constituie „Cuvântul și voința Domnului cu privire la tabăra lui Israel în călătoria sa spre vest” (Doctrină și legăminte 136:1). Pe măsură ce studiați fragmentele din această revelație menționate mai jos, puteți să marcați instrucțiunile și promisiunile Domnului către sfinți.
Studiați pentru a vă pregăti pentru lecție
Președintele Dallin H. Oaks, din Prima Președinție, a oferit informații importante cu privire la momentul primirii revelației consemnate în Doctrină și legăminte 136. Dânsul a spus:
Esențială pentru orice efort de a primi revelație este dedicarea de a face tot ce putem cu propriile noastre acțiuni și propria noastră judecată. Aceasta înseamnă că trebuie să slujim și să muncim.
O cale importantă de a ne califica pentru revelație este aceea de a continua să slujim și să lucrăm. Studiind scripturile, am observat că majoritatea revelațiilor pe care le primesc copiii lui Dumnezeu vin atunci când ei fac ceva, nu când stau acasă așteptând ca Domnul să le spună primul pas pe care trebuie să-l facă.
De exemplu, este important să înțelegem că, revelația cunoscută drept „Cuvântul și voința Domnului cu privire la tabăra lui Israel în călătoria sa spre vest”, (D&L 136:1) nu a fost dată în Nauvoo, în timp ce Cvorumul celor Doisprezece planifica exodul din Nauvoo… nici nu a fost dată pe malul de vest al râului Mississippi… Revelația dată pentru a îndruma călătoria sfinților peste câmpii a fost dată în data de 14 ianuarie 1847, când sfinții călătoriseră deja cam o treime din drum spre văile munților. (Dallin H. Oaks, „In His Own Time, in His Own Way”, Ensign, aug. 2013, p. 22, 24)
Gândiți-vă un minut la modul în care această informație oferită de președintele Oaks este valabilă în cazul întrebărilor și hotărârilor voastre care vă influențează viitorul.
La începutul lunii aprilie a anului 1847, Brigham Young a plecat din Winter Quarters cu primul grup de sfinți. Ei au călătorit 1.660 de kilometri în patru luni și au ajuns în Valea Salt Lake în data de 24 iulie 1847. Wilford Woodruff a spus că, atunci când Brigham Young a văzut valea, „el a fost învăluit într-o viziune timp de mai multe minute… Când viziunea s-a terminat, el a spus: «Gata. Acesta este locul potrivit. Mergeți înainte»” (Teachings of Presidents of the Church: Wilford Woodruff [2004], p. 146). Până în luna octombrie, aproximativ 1.700 de sfinți se stabiliseră în Utah. Cu toate acestea, aproximativ alți 10.000 încă locuiau de-a lungul râului Missouri, în Iowa și Nebraska, și aveau să călătorească spre vest în următorii cinci ani (vedeți „Sustaining a New First Presidency in 1847”, ChurchofJesusChrist.org).
Timp de mai bine de trei ani, cei Doisprezece Apostoli au condus Biserica în absența unei Prime Președinții. În luna decembrie a anului 1847, apostolii s-au adunat în cadrul unui consiliu care a avut loc în Bluffs, Iowa, unde încă locuiau mulți sfinți. Ei s-au adunat într-o casă mică din bârne pentru a discuta reorganizarea Primei Președinții. „O manifestare măreață a Spiritului Sfânt a fost revărsată asupra celor prezenți”, iar Cei Doisprezece l-au susținut în unanimitate pe Brigham Young, apostolul cu cea mai mare vechime în oficiul respectiv, în calitate de președinte al Bisericii (Autobiography of Bathsheba W. Smith, p. 12, Biblioteca de Istorie a Bisericii, orașul Salt Lake; ortografie standardizată; vedeți, de asemenea, Saints (Sfinții), 2:87-89, 92-95).
Cugetați pentru a vă pregăti pentru lecție
Gândiți-vă la modul în care Domnul i-a călăuzit pe sfinți în timp ce au călătorit spre Valea Salt Lake. Cum ați simțit îndrumarea Domnului în viața voastră? Asupra cărui lucru v-ați putea concentra pentru a primi îndrumări mai multe de la Domnul?