„Lecția 27 Material pentru pregătirea cursantului: Revelația despre preoție”, Bazele restaurării – material pentru învățător (2019)
„Lecția 27 Material pentru pregătirea cursantului”, Bazele restaurării – material pentru învățător
Lecția 27 Material pentru pregătirea cursantului
Revelația despre preoție
V-ați întrebat vreodată sau vi s-a cerut să explicați de ce sfinților din zilele din urmă urmași ai poporului african de culoare nu li s-a permis, pentru o perioadă, să fie rânduiți la preoție și să primească rânduielile din templu? În timp ce studiați, identificați ce știm și ce nu știm despre restricțiile preoției și cele ale templului. Căutați adevăruri care vă pot ajuta să înțelegeți mai bine acest subiect și să-l explicați altora într-un mod corect și plin de credință.
Secțiunea 1
Ce știm despre originea restricțiilor preoției și templului?
„Cartea lui Mormon ne învață că «toți sunt egali în fața lui Dumnezeu», «negri și albi, sclavi și liberi, bărbați și femei» (2 Nefi 26:33). De-a lungul istoriei Bisericii, oameni de toate rasele și etniile din multe țări au fost botezați și au trăit în calitate de membri credincioși ai Bisericii. În timpul vieții lui Joseph Smith, câțiva membri ai Bisericii, bărbați de culoare, au fost rânduiți la preoție. La începuturile istoriei Bisericii, conducătorii ei au încetat să mai confere preoția bărbaților de culoare de origine africană. Înregistrările Bisericii nu oferă informații clare despre originea acestei practici” (introduction to Offcial Declaration 2).
În această perioadă, bărbaților și femeilor de culoare nu li s-a permis să primească și rânduielile din templu, dar li s-a permis totuși să fie botezați și să primească darul Duhului Sfânt. Deși nu se cunosc multe despre originea restricțiilor preoției și a restricțiilor din templu, profeții din zilele din urmă, inclusiv Brigham Young, David O. McKay și Harold B. Lee, au spus că avea să vină vremea când toți membrii demni ai Bisericii, indiferent de rasă, vor putea primi toate binecuvântările Evangheliei (vedeți „The Long-Promised Day”, Ensign, iunie 2018, p. 34).
De-a lungul anilor, unii membri și conducători ai Bisericii au sugerat motive care să explice de ce au fost introduse restricțiile cu privire la preoție și templu. Însă, aceste afirmații au fost oferite ca opinii și nu reprezintă doctrina Bisericii.
Președintele Dallin H. Oaks, din Prima Președinție, nefiind încă apostol în momentul în care au fost eliminate restricțiile privind preoția și templul, a vorbit despre sentimentele pe care le-a avut înainte de primirea revelației care a eliminat aceste restricții.
Am observat durerea și frustrarea de care au avut parte cei care au fost vizați de aceste restricții și cei care… au căutat motive [pentru acestea]. Am studiat motivele oferite atunci și nu am putut simți confirmarea că vreunul era adevărat. Studiind și rugându-mă, am aflat că, în general, Domnul oferă rar motive pentru poruncile și îndrumările pe care le dă slujitorilor Săi. Am hotărât să fiu fidel conducătorilor noștri profeți și să mă rog – așa cum a fost promis la începutul acestor restricții – să vină ziua când toți se vor bucura de binecuvântările preoției și cele ale templului. („President Oaks Remarks at Worldwide Priesthood Celebration”, Be One – A Celebration of the Revelation on the Priesthood, 1 iunie 2018, newsroom.ChurchofJesusChrist.org)
Secțiunea 2
Ce circumstanțe au dus la revelația dată de Domnul privind conferirea preoției fiecărui membru demn al Bisericii și primirea binecuvântărilor templului de către toți membrii demni?
În anul 1964, Joseph William Billy Johnson din Cape Coast, Ghana, a dobândit o mărturie despre Evanghelia restaurată după ce a citit Cartea lui Mormon și alte materiale ale Bisericii care i-au fost date. Fratele Johnson și alții care s-au alăturat Bisericii au trimis scrisori președintelui David O. McKay, solicitând să fie trimiși misionari în Africa pentru a-l boteza pe el și pe alții cărora le-a împărtășit Evanghelia. Președintele McKay a răspuns că vor fi trimiși misionari „la timpul ales de Domnul”, dar, până atunci, fratele Johnson trebuia să continue să studieze Evanghelia și să-i ajute pe semenii săi credincioși (în E. Dale LeBaron, „Steadfast African Pioneer”, Ensign, dec. 1999, p. 45-49).
Deși nu a existat nicio șansă ca fratele Johnson să fie botezat în acel moment, el și alți câțiva au răspândit cu sârguință mesajul Evangheliei în Ghana timp de mulți ani. Fratele Johnson a organizat o serie de congregații de credincioși și i-a îndemnat să postească pentru ca misionari să vină în țara lor și să stabilească Biserica printre ei (vedeți Elizabeth Maki, „«A People Prepared»: West African Pioneer Preached the Gospel before Missionaries”, history.ChurchofJesusChrist.org).
Asemenea credincioșilor din Ghana, mii de alți urmași ai poporului african de culoare au dobândit o mărturie despre Evanghelia restaurată, în urma muncii misionare răspândite pe pământ în timpul secolului al XX-lea. Conducătorii Bisericii au fost inspirați de credința acestor oameni și au dorit să le ofere binecuvântările preoției și ale templului (vedeți Declarația oficială ‒ 2).
Președintele Spencer W. Kimball a simțit o dorință deosebit de puternică de a aborda restricțiile preoției și ale templului în timpul în care a fost președinte al Bisericii. Dânsul a spus:
Știam că urma să se întâmple ceva care era extrem de important pentru mulți dintre copiii lui Dumnezeu… Zi după zi am mers singur, cu mare seriozitate și solemnitate, în camerele de sus ale templului, și acolo mi-am oferit sufletul și eforturile pentru ca munca să înainteze. Doream să fac ceea ce El dorea să fac. Am vorbit cu El despre acest lucru și i-am spus: „Doamne, doresc doar ceea ce este drept… Dorim doar ceea ce Tu dorești și dorim aceasta atunci când Tu o dorești și nu înainte”… Domnul mi-a spus foarte clar ce trebuie îndeplinit. (Teachings of Presidents of the Church: Spencer W. Kimball [2006], p. 238-239)
După cum este consemnat în Doctrină și legăminte: „Revelația i-a fost dată președintelui Bisericii, Spencer W. Kimball, și confirmată altor conducători ai Bisericii în Templul Salt Lake, în data de 1 iunie 1978 (introduction to Official Declaration 2).
În anunțul lor despre revelație făcut public, Prima Președinție a declarat:
Ne-am rugat mult și cu sinceritate în numele lor, frații noștri credincioși, petrecând multe ore în camera de sus a templului, pentru a-L implora pe Domnul pentru îndrumare divină.
El a auzit rugăciunile noastre și, prin revelație, a confirmat că ziua promisă de mult a sosit, zi în care toți credincioșii, bărbați demni din Biserică, pot primi sfânta preoție, cu puterea de a exercita divina autoritate și de a se bucura, împreună cu aceia dragi lor, de fiecare binecuvântare care decurge, inclusiv de binecuvântările din templu. (Declarația oficială ‒ 2)
Președintele Gordon B. Hinckley, care era membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli când a fost dată revelația, a depus mărturie despre ce a simțit când a fost în templu în acea zi.
Ne-am unit în rugăciune în cele mai sacre circumstanțe. Însuși președintele Kimball a rostit acea rugăciune… În încăpere a fost o atmosferă sfântă și sacră. Pentru mine, a fost ca și cum o cale directă s-a deschis între tronul ceresc și profetul lui Dumnezeu, care îngenunchease și se ruga împreună cu frații săi. Spiritul lui Dumnezeu a fost acolo. Și, prin puterea Duhului Sfânt, profetul a primit atunci asigurarea că lucrul pentru care s-a rugat era corect…
Noi, toți, am știut că sosise timpul pentru o schimbare și că hotărârea venise din ceruri. Răspunsul a fost clar. A fost o unitate perfectă printre noi cu privire la experiența și înțelegerea noastră”. („Priesthood Restoration”, Ensign, oct. 1988, p. 69-70)
Secțiunea 3
Ce impact a avut revelația asupra Bisericii și asupra oamenilor din întreaga lume?
La sfârșitul unei zile dificile, fratele Billy Johnson a simțit îndemnul să-și pornească radioul cam pe la miezul nopții, înainte de a merge la culcare. În timp ce asculta, a auzit vestea că restricția preoției fusese eliminată. El a spus: „Am sărit și am început să plâng și să mă bucur în Domnul cu lacrimi, că acum este momentul în care Domnul va trimite misionari în Ghana și în alte părți din Africa pentru a primi preoția… Am fost atât de fericit”. Când misionarii au ajuns în Ghana, au găsit un grup de oameni care acceptaseră deja Evanghelia restaurată. Fratele Johnson împreună cu aproximativ 600 de membri ai congregației sale au fost botezați. „După ce a slujit ca primul președinte al ramurii Cape Coast, [fratele] Johnson a continuat să slujească în calitate de președinte de district, misionar cu timp deplin și patriarh al țărușului Cape Coast, Ghana ” (vedeți Elizabeth Maki, „«A People Prepared»: West African Pioneer Preached the Gospel before Missionaries”, history.ChurchofJesusChrist.org).
Pentru mai multe informații puteți viziona prezentarea video „Long-Promised Day (Ziua mult promisă) (8:40), care ilustrează bucuria pe care Billy Johnson a simțit-o după ce a aflat despre revelația care a făcut ca preoția să fie disponibilă tuturor bărbaților demni.
În urma revelației care a pus capăt restricțiilor preoției și celor din templu, misionarii propovăduiesc astăzi Evanghelia în multe țări din Africa. De atunci, pe acest continent au fost construite temple și sute de mii de urmași ai poporului african de culoare au primit rânduielile Evangheliei, atât pentru ei înșiși, cât și pentru strămoșii lor decedați. Astăzi, membrii Bisericii urmași ai poporului african de culoare au o contribuție importantă în Biserica din întreaga lume, pe măsură ce se unesc cu semenii lor sfinți și se străduiesc să devină „una în Hristos Isus” (Galateni 3:28).