„Prezentarea afacerii mele – Temelia mea: comunică – primește rânduieli din templu”, Cum să-mi încep și să-mi dezvolt afacerea – pentru bizuirea pe forțele proprii (2017)
Care sunt unele dintre lucrurile care contează cel mai mult pentru tine?
„Doing What Matters Most (Să facem ceea ce contează cel mai mult)”, disponibilă pe srs.lds.org/videos. (Nu ai acces la prezentarea video? Citește textul care se găsește la sfârșitul acestei secțiuni.)
Ce lucruri neînsemnate ne împiedică să progresăm? Cum ne pot ajuta rânduielile Evangheliei?
Citește cuvintele președintelui Boyd K. Packer.
De ce este important ca, atunci când căutăm să ne bizuim pe forțele proprii, să fim demni de a intra în templu?
Pasul 1. Împreună cu un partener, citiți cuvintele vârstnicului Quentin L. Cook și fragmentele scripturale. Gândiți-vă la binecuvântările promise celor care preaslăvesc în templu.
„Trebuie să studiem secțiunea 109 din Doctrină și legăminte și să urmăm îndemnul președintelui [Howard W.] Hunter de a stabili templul Domnului drept simbolul măreț al calității noastre de membri”
„Vedeți-vă în templu”, Ensign sau Liahona , mai 2016, p. 99; citând din Învățături ale președinților Bisericii: Howard W. Hunter (2015), p. 183.
„De aceea, puterea divinității se manifestă în rânduielile ei” (D&L 84:20).
„Și ca ei să poată crește în Tine și să primească o plenitudine a Duhului Sfânt și să fie organizați conform legilor Tale și să fie pregătiți să obțină tot ceea ce este necesar” (D&L 109:15).
„Și când oamenii Tăi, oricare dintre ei, păcătuiesc, să se pocăiască repede și să se întoarcă spre Tine, să aibă trecere în ochii Tăi și să li se restituie binecuvântările pe care le-ai rânduit să fie revărsate asupra acelora care Te vor venera în casa Ta” (D&L 109:21).
„Și noi Te rugăm, Tată Sfânt, ca slujitorii Tăi să iasă din această casă înarmați cu puterea Ta și ca numele Tău să fie peste ei, ca slava Ta să fie împrejurul lor și ca îngerii Tăi să îi păzească” (D&L 109:22).
„Noi Te rugăm, Tată Sfânt… ca nicio armă făurită împotriva lor să nu aibă putere” (D&L 109:24-25).
Pasul 2. Cugetă în mod individual: „Ce am nevoie să schimb în viața mea pentru a participa mai des la rânduielile din templu?”. Scrie-ți ideile în spațiul de mai jos.
Creează o notă
Ia-ți angajamentul ca, în timpul săptămânii viitoare, să faci lucrurile de mai jos.
Dacă ai recomandare pentru templu, stabilește o dată la care să te duci la templu.
Dacă nu deții o recomandare pentru templu, întâlnește-te cu episcopul tău sau președintele tău de ramură pentru a discuta cum poți să te pregătești pentru a-ți primi rânduielile din templu.
Împărtășește membrilor familiei sau prietenilor ceea ce ai învățat azi despre rânduielile din templu.
Dacă nu poți viziona prezentarea video, alege un membru al grupului care să citească textul de mai jos.
Narator. Un avion s-a prăbușit în Florida, într-o noapte întunecoasă de decembrie. Peste 100 de oameni au murit. S-a întâmplat la doar 32 de kilometri distanță de locul în care ar fi fost în siguranță.
Președintele Dieter F. Uchtdorf. După accident, anchetatorii au încercat să afle cauza acestuia. Trenul de aterizare fusese coborât în mod corespunzător. Avionul era în stare tehnică perfectă. Totul funcționa perfect – totul, cu excepția unui lucru: un singur bec ars. Acel beculeț – care valora aproximativ 20 de cenți – a declanșat lanțul de evenimente care a condus, în cele din urmă, la moartea tragică a peste 100 de persoane.
Desigur, nu becul care nu funcționa a cauzat accidentul; acesta a avut loc deoarece echipajul și-a concentrat atenția asupra unui lucru care părea să conteze la momentul respectiv, în timp ce a pierdut din vedere ceea ce conta cel mai mult.
Tendința de a se concentra asupra lucrurilor neînsemnate și de a le neglija pe cele profunde nu o au numai piloții, ci noi toți. Cu toții suntem în pericol… Gândurile și inima dumneavoastră sunt îndreptate asupra acelor lucruri trecătoare care contează doar pe moment sau asupra lucrurilor care contează cel mai mult?
(Dieter F. Uchtdorf, „Facem o lucrare măreață și nu putem coborî”, Ensign sau Liahona , mai 2009, p. 59, 60)