Societatea de Alinare: organizaţia divină a femeilor

„Dacă vă ridicaţi la nivelul privilegiilor voastre, îngerii nu se pot reţine să nu vă fie asociaţi.”

Din viaţa lui Joseph Smith

În primăvara anului 1842, membrii Bisericii din Nauvoo erau foarte ocupaţi cu munca de construire a Templului Nauvoo. Două astfel de membre erau Sarah Granger Kimball şi croitoreasa ei, Margaret A. Cook, care, în timp ce vorbeau într-o zi, s-au hotărât să-şi unească eforturile ca să-i ajute pe lucrătorii de la templu. Sora Kimball a spus că ea va asigura materiale, astfel încât sora Cook să poată coase cămăşi pentru bărbaţi. Cele două femei au hotărât să invite şi alte surori să li se alăture în formarea unei societăţi de femei care să le ajute în eforturile lor caritabile. Sarah Granger Kimball îşi amintea: „Noi, surorile vecine ne-am întâlnit în salonul meu şi am hotărât să ne organizăm. Am fost delegată să o sun pe sora Eliza R. Snow şi să îi cer să scrie pentru noi o dispoziţie şi o hotărâre şi să le supună aprobării preşedintelui Joseph Smith înainte de adunarea noastră din joia viitoare”.

După ce s-a uitat peste dispoziţia şi hotărârea propuse, profetul le-a considerat ca fiind cele mai bune din câte a văzut vreodată, dar după aceea a spus: „Aceasta nu este ceea ce doriţi. Spuneţi surorilor că ofranda lor este acceptată de Domnul şi că El are ceva mai bun pentru ele decât o ordonanţă scrisă. Le invit pe toate să se întâlnească cu mine şi cu câţiva fraţi… joia viitoare, după-amiaza”.¹

În consecinţă, la 17 martie, profetul, însoţit de vârstnicii John Taylor şi Willard Richards, s-au întâlnit cu 20 de femei, de toate vârstele, în camera de sus a Magazinului de cărămidă roşie. Profetul a organizat oficial Societatea de Alinare a femeilor din Nauvoo şi le-a învăţat pe cele prezente despre scopurile noii organizaţii. Surorile au ales-o pe Emma Smith ca preşedintă a Societăţii de Alinare şi Emma le-a ales pe cele două consiliere ale sale. După aceea, profetul a citit o revelaţie primită în urmă cu 12 ani, în care Domnul îi încredinţa Emmei sarcina de a selecta imnurile pentru publicare şi o numea „o doamnă aleasă” (D&L 25:3). Emma Smith s-a ridicat să vorbească, subliniind vastul potenţial al societăţii: „Urmează să facem ceva extraordinar… Aşteptăm ocazii extraordinare şi cereri urgente.”²

Emma Smith, prima preşedintă generală a Societăţii de Alinare, a avut întotdeauna dorinţa puternică de a-i sluji pe ceilalţi şi de a construi împărăţia lui Dumnezeu, declarând odată că ea dorea să fie „o binecuvântare pentru toţi care pot avea, în orice fel, nevoie de orice de la mine”³. În New York, ea a cusut haine pentru cei patru misionari care fuseseră chemaţi să predice Evanghelia către lamaniţi. În Kirtland, ea a lucrat cu celelalte femei pentru a strânge pături, mâncare şi îmbrăcăminte pentru ca cei din grupul Tabăra Sionului să le ducă sfinţilor necăjiţi din Missouri. Ea a ajutat la pregătirea mâncării, a confecţionat ciorapi, pantaloni şi jachete pentru lucrătorii care construiau Templul Kirtland. A asigurat locuri de dormit pentru atât de mulţi lucrători de la templu, încât ea şi Joseph au trebuit să doarmă pe podea. La începutul şederii în Nauvoo, ea a dedicat mult din timpul şi atenţia sa îngrijirii multor victime ale malariei care stăteau în corturi în apropierea casei sale, pe malurile râului Mississippi. Pe această cale, cât şi pe alte căi, ea a fost un exemplu de slujire, lucru pe care l-au făcut multe surori din zilele ei. Polly Angell îşi amintea că, atunci când profetul a văzut un grup de femei care coseau cu energie vălurile folosite pentru împărţirea zonelor în Templul Kirtland, el a spus: „Bine, surori… sunteţi mereu unde este nevoie. Surorile sunt întotdeauna primele la toate lucrările de binefacere.”⁴

De la acele zile de început ale Societăţii de Alinare, femeile din Biserică au rămas o extraordinară forţă de bine. La o adunare ţinută la o săptămână după ce a fost organizată Societatea de Alinare, Lucy Mack Smith, mama profetului, le-a dat surorilor un sfat care se aplică, astăzi, milioanelor de femei din Biserică: Trebuie să ne preţuim una pe alta, să veghem una asupra celeilalte, să ne alinăm una pe alta şi să dobândim instruire pentru a putea fi împreună în cer.”⁵

Învăţături ale lui Joseph Smith

Societatea de Alinare, organizată sub îndrumarea preoţiei şi după modelul ei, este o parte esenţială a Bisericii.

Sarah Granger Kimball îşi amintea cum, cu puţin timp înainte ca profetul Joseph Smith să organizeze Societatea de Alinare, el a spus: „Voi organiza femeile sub îndrumarea preoţiei, după modelul preoţiei… Biserica nu a fost niciodată perfect organizată până când femeile nu au fost astfel organizate.”⁶

Istoria profetului consemnează în 24 martie 1842: „Organizarea [Societăţii de Alinare a femeilor] a fost încheiată în această zi. Doamna Emma Smith are funcţia de preşedintă; doamnele Elizabeth Ann Whitney şi Sarah M. Cleveland sunt consilierele ei; domnişoara Elvira [Cowles] este administratorul fondurilor societăţii şi binecunoscuta şi talentata noastră poetă, domnişoara Eliza R. Snow este secretară”⁷

Eliza R. Snow a consemnat: „Preşedintele Joseph Smith s-a ridicat. El a vorbit despre organizarea Societăţii de Alinare a femeilor; a spus că era profund interesat, că ea a putut să fie stabilită pentru slava Celui Prea Înalt într-o manieră acceptabilă.”⁸

Eliza R. Snow a consemnat, de asemenea: „[Joseph Smith] le-a îndemnat pe surori ca întotdeauna să-şi concentreze credinţa şi rugăciunile lor şi să aibă încredere în… acei bărbaţi credincioşi pe care Dumnezeu i-a aşezat în fruntea Bisericii ca să conducă poporul Său; căci noi trebuie să-i întărim şi să-i susţinem spiritual cu rugăciunile noastre… Dacă această Societate ascultă de sfatul Atotputernicului, prin conducătorii Bisericii, membrele ei vor avea puterea să conducă regine din mijlocul lor.”⁹

„Această societate există pentru a vă îndruma conform rânduielii stabilite de Dumnezeu – prin intermediul celor pe care i-a numit să conducă – şi acum vă predau cheile ca să puteţi îndeplini această responsabilitate în numele lui Dumnezeu şi această societate va aduce bucurie şi cunoaşterea şi inteligenţa se vor revărsa de acum înainte – acesta este doar începutul unor zile mai bune pentru această societate.”¹⁰

Societatea de Alinare permite femeilor să acţioneze potrivit naturii lor caritabile acordând îngrijire celor care au nevoie.

„Aceasta este o societate caritabilă şi această natură caritabilă a societăţii este în acord cu natura voastră; este firesc ca femeile să aibă sentimente de caritate şi de bunăvoinţă. Voi sunteţi acum puse într-o situaţie în care puteţi acţiona potrivit acelor sentimente de milă pe care Dumnezeu le-a sădit în sufletul vostru.”¹¹

„Isus a spus: «Faceţi lucrurile pe care M-aţi văzut pe Mine că le fac» [Vezi 2 Nefi 31:12.]. Acestea sunt marile cuvinte cheie potrivit cărora trebuie să acţioneze societatea.”¹²

Willard Richards a consemnat: „Preşedintele Joseph Smith s-a adresat adunării [Societăţii de Alinare a femeilor] pentru a ilustra obiectivul societăţii – de a-i inspira pe fraţi la lucruri bune îngrijindu-se de nevoile celor săraci – căutând ocazii de a face acte de caritate şi administrând potrivit nevoilor lor – pentru a ajuta prin corectarea obiceiurilor şi întărirea virtuţilor comunităţii.”¹³

„La cererea surorilor, am fost prezent la Societatea de Alinare a femeilor, al cărei obiectiv este să-i aline pe cei săraci, nevoiaşi, pe văduve şi orfani şi să acţioneze cu bunăvoinţă în toate modurile… La organizarea societăţii şi, de asemenea, la adunările ulterioare, a fost o prezenţă numeroasă a unora dintre cele mai inteligente, milostive, caritabile şi respectabile doamne; şi suntem foarte siguri, cunoscând acele principii pure de bunăvoinţă care se revarsă spontan din sufletele lor umane şi caritabile, că lucrând cu resursele pe care le vor avea, ele se vor grăbi să dea ajutor unui străin; ele vor turna untdelemn şi vin peste inimile rănite ale celor cărora le lipsesc cele necesare traiului; ele vor şterge lacrimile orfanilor şi vor înveseli inimile văduvelor.

Femeile noastre au fost mereu cunoscute pentru faptele lor de caritate şi pentru bunătatea lor… în mijlocul persecuţiei lor, când pâinea a fost smulsă de la copiii lor neajutoraţi de către cruzii asupritori, ele au fost întotdeauna gata să deschidă uşile călătorilor obosiţi, să împartă bucata lor de pâine cu flămânzii şi să dea celor mai nevoiaşi din puţina îmbrăcăminte rămasă după ce ele însele fuseseră jefuite şi sărăcite; şi acum, pentru că ele trăiesc într-un mediu mai bun şi printre oameni mai puţin barbari şi au bunuri de care nu s-au bucurat până acum, suntem convinşi că prin concentrarea eforturilor lor, condiţia celor săraci şi în suferinţă, a străinilor şi a celor fără tată va fi îmbunătăţită.”¹⁴

Societatea de Alinare încurajează femeile să dea dovadă de evlavie şi să se instruiască una pe alta.

„Societatea de Alinare a doamnelor nu este doar pentru a alina pe cei nevoiaşi, ci şi pentru a salva sufletele.”¹⁵

„Acum dragi surori… noi dorim ca voi să vă îndepliniţi îndatoririle voastre, iar noi le vom îndeplini pe ale noastre, deoarece dorim să ţinem poruncile lui Dumnezeu în toate lucrurile, aşa cum ne-au fost date direct din cer, trăind potrivit fiecărui cuvânt care izvorăşte din gura lui Dumnezeu. Dumnezeu să adauge binecuvântările Sale asupra voastră şi să vă conducă pe toate cărările virtuţii, ale purităţii şi slavei.”¹⁶

„Societatea [de Alinare] a lucrat bine: principiile lor au la bază sfinţenia. Dumnezeu vă iubeşte şi rugăciunile voastre pentru mine vor fi de mare folos: lăsaţi-le să se înalţe fără încetare la Dumnezeu în folosul meu.”¹⁷

„Trebuie să reprimaţi nedreptatea şi, prin exemplul vostru bun, să-i încurajaţi pe vârstnici la fapte bune.”¹⁸

Willard Richards a consemnat: „Preşedintele Joseph Smith a citit revelaţia către Emma Smith, din Doctrină şi legăminte [D&L 25]; şi a spus că ea urma… să explice scripturile tuturor; şi să le înveţe pe femeile din comunitate; şi că nu numai ea, ci şi alţii, pot ajunge la aceleaşi binecuvântări.”¹⁹

Eliza R. Snow a consemnat: „Când [profetul Joseph Smith] avea această ocazie, el mergea să le instruiască pe doamnele acestei societăţi, subliniind calea pe care ele să se conducă pentru a putea acţiona potrivit voinţei lui Dumnezeu…

«Dacă trăiţi conform acestor principii, cât de mare şi de glorioasă va fi răsplata voastră în împărăţia celestială! „Dacă vă ridicaţi la nivelul privilegiilor voastre, îngerii nu se pot reţine să nu vă fie asociaţi. Femeile, dacă sunt pure şi fără de vină, pot veni în prezenţa lui Dumnezeu; pentru că ce este mai plăcut lui Dumnezeu decât neprihănirea? Trebuie să fiţi fără de vină sau nu puteţi veni înaintea lui Dumnezeu: dacă vrem să mergem înaintea lui Dumnezeu, trebuie să ne păstrăm puri, aşa cum El este pur».”²⁰

Societatea de Alinare încurajează femeile să urmeze exemplul Salvatorului arătând milostenie şi evitând cearta.

„Dacă vreţi să aveţi milostenie de la Dumnezeu, trebuie să aveţi milostenie unul faţă de celălalt…Noi suntem plini de egoism; diavolul ne linguşeşte considerându-ne neprihăniţi atunci când ne concentrăm asupra greşelilor altora. Noi putem trăi doar preaslă- vindu-L pe Dumnezeul nostru; toţi trebuie să facă acest lucru pentru ei înşişi; nimeni nu o poate face pentru altul. Cât de îngăduitor a fost Salvatorul cu Petru, spunând: «După ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi» [Luca 22:32 Altădată, El i-a spus: «Mă iubeşti?» şi primind răspunsul lui Petru, El a spus: «Paşte oile Mele» [Ioan 21:15–17]. Dacă surorile Îl iubesc pe Domnul, să pască oile, nu să le distrugă…

Surori din societate, va fi ceartă printre voi? Eu nu voi permite. Trebuie să vă pocăiţi şi să obţineţi dragostea lui Dumnezeu. Puneţi capăt mulţumirii de sine. Cea mai bună măsură sau cel mai bun principiu de a-i aduce pe cei săraci la pocăinţă este de a le sluji potrivit nevoilor lor.”²¹

Eliza R. Snow a consemnat următoarele cuvinte ale profetului: „Cu toate că cei nedemni există printre noi, cei virtuoşi nu trebuie, din îngâmfare, să-i mâhnească sau să-i asuprească inutil pe cei care, din nefericire, nu sunt demni – chiar persoanele nedemne ar trebui încurajate ca, de acum înainte, să trăiască astfel încât să fie onorate de această societate în care sunt cele mai bune părţi din comunitate. El a spus că avea două lucruri de recomandat membrelor acestei societăţi: să se controleze de două ori înainte de a vorbi; niciun grup organizat nu poate exista fără aceasta… Scopul este de a face ca cele care nu sunt foarte bune să se schimbe şi să se întoarcă pe cărarea virtuţii astfel ca ele să se numere printre cele bune…

„… Cercetaţi singure – niciun om nu poate îmblânzi limba – înfrânaţi-vă limba de la lucruri de mică importanţă – o mică bârfă poate crea probleme foarte mari.”²²

„Vulpile cele mici strică viile – micile răutăţi fac cel mai mare rău Bisericii, Dacă aveţi sentimente rele şi vorbiţi despre ele alteia, există o tendinţă de a crea discordie.”²³

„Nu prejudiciaţi reputaţia nimănui. Dacă membre ale societăţii se vor comporta ele însele nepotrivit, trataţi cu ele şi păstraţi în sufletul vostru toate discuţiile şi consideraţi toate caracterele oamenilor ca fiind sacre.”²⁴

Sugestii pentru studiu şi predare

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile vii–xii.

Citiţi declaraţia Emmei Smith din partea de sus a paginii 475. De ce credeţi că surorile de la Societatea de Alinare pot realiza lucruri extraordinare? În ce fel aţi fost binecuvântaţi dumneavoastră şi familia dumneavoastră prin eforturile surorilor de la Societatea de Alinare? Citiţi sfatul lui Lucy Mack Smith din partea de sus a paginii 475. În ce fel urmează surorile de la Societatea de Alinare, astăzi, acest sfat?
Profetul Joseph Smith a organizat Societatea de Alinare „sub îndrumarea preoţiei şi după modelul ei” (pagina 476). Cum o deosebeşte acest lucru de alte organizaţii de slujire din lume? (Pentru unele exemple, vezi paginile 476–477.) De ce credeţi că Biserica „nu a fost niciodată perfect organizată” până când Joseph Smith nu a organizat Societatea de Alinare?
Cum se compară responsabilităţile surorilor din Societatea de Alinare de astăzi cu sarcinile primite de surori de la Joseph Smith? (Pentru unele exemple, vezi paginile 477–479.) Citiţi în întregime al treilea paragraf de la pagina 477. În ce fel ocaziile de slujire ne ajută să devenim mai asemănători Salvatorului?
Citiţi penultimul paragraf de la pagina 478. Ce credeţi că înseamnă să salvezi un suflet? În ce fel îşi îndeplinesc surorile de la Societatea de Alinare această responsabilitate, atât temporal, cât şi spiritual?
Revedeţi în întregime al treilea paragraf de la pagina 477 şi al doilea paragraf de la pagina 479 Ce pot face surorile de la Societatea de Alinare pentru a-i încuraja pe vârstnici la fapte bune? Ce pot face deţinătorii preoţiei pentru a sprijini în muncă Societatea de Alinare?
Citiţi al treilea paragraf de la pagina 479. Ce putem învăţa din această declaraţie despre responsabilităţile şi ocaziile fiecărei surori?
Profetul ne-a avertizat împotriva „[concentrării] asupra greşelilor altora” (pagina 479). Ce credeţi că înseamnă aceasta? Cum ar putea această atitudine să împiedice eforturile Societăţii de Alinare – sau ale oricărui cvorum sau grup din Biserică? Ce putem face ca să hrănim oile Domnului şi să nu ne concentrăm asupra greşelilor lor?

Scripturi suplimentare: Proverbe 31:10–31; 1 Corinteni 13:8; D&L 25:1–16; 88:125

organizing of Relief Society — La 17 martie 1842, profetulJoseph Smith a organizat Societatea de Alinare a femeilor din Nauvoo. „Biserica nu a fost niciodată perfect organizată până când femeile nu au fost astfel organizate”, a declarat profetul.

women — „Aceasta este o societate caritabilă… Voi sunteţi acum puse într-o situaţie în care puteţi acţiona potrivit acelor sentimente de milă pe care Dumnezeu le-a sădit în sufletul vostru.”