Capitolul 43
„El a fost un profet al lui Dumnezeu”: contemporanii lui Joseph Smith mărturisesc despre misiunea sa profetică
„Îmi vine să strig aleluia tot timpul, când mă gândesc că l-am cunoscut pe Joseph Smith, profetul.” (Brigham Young)
Din viaţa lui Joseph Smith
În Nauvoo, sfinţii se adunau deseori, ca să-l asculte pe profetul Joseph Smith vorbindu-le. Deoarece în Nauvoo nu exista o clădire suficient de mare în care să încapă toţi sfinţii, profetul vorbea deseori afară. În mod frecvent, el vorbea într-o pădure situată chiar în partea de vest a templului, unde se puteau aduna mii de oameni. O platformă portabilă era construită pentru vorbitorii şi conducătorii Bisericii şi congregaţia stătea pe iarbă, pe butuci sau pe cărămizi. Profetul vorbea, de asemenea, şi în alte locuri din Nauvoo, inclusiv în templul neterminat şi în case particulare. Un vizitator, venit în Nauvoo la începutul anului 1843, a relatat că a văzut adunări ţinute „pe duşumeaua aspră a templului şi, la asemenea adunări, profetul predică deseori.”1
Când profetul vorbea afară, el îşi începea, deseori, conferinţele rugându-i pe sfinţi să se roage ca vântul sau ploaia sa fie domolite până când urma să termine de vorbit. La o conferinţă ţinută în Nauvoo, la 8 aprilie 1843, profetul şi-a început cuvântarea spunând: „Am trei cereri de făcut congregaţiei: prima, toţi cei care au credinţă să o exercite şi să se roage lui Dumnezeu pentru a domoli vântul; pentru că, aşa cum bate acum, nu pot să vorbesc mult fără ca sănătatea mea să nu sufere; următoarea, să vă rugaţi ca Domnul să întărească plămânii mei ca să pot vorbi astfel încât să mă auziţi toţi; şi, a treia, să vă rugaţi ca Duhul Sfânt să rămână asupra mea ca să-mi dea posibilitatea să declar aceste lucruri care sunt adevărate.”2
Întâlnirile în care profetul vorbea erau foarte importante pentru membrii Bisericii şi, uneori, el vorbea unor congregaţii care numărau câteva mii de persoane. „Nimeni din cei care îl ascultau nu se plictisea vreodată de discursul lui”, îşi amintea Parley P. Pratt. „L-am văzut chiar reţinând, timp de multe ore, atenţia unei congregaţii de ascultători entuziaşti şi atenţi, în mijlocul frigului sau în soare, ploaie sau vânt, în timp ce oamenii când râdeau, când plângeau.”3 Alexander, un băiat din timpul anilor din Nauvoo, îşi amintea că „nicio distracţie sau niciun joc nu erau mai interesante pentru mine decât să-l ascult vorbind.”4
Amasa Potter îşi amintea că a fost prezentă la o predică importantă ţinută de profetul Joseph Smith unui grup mare de sfinţi în Nauvoo:
„După ce [profetul] vorbise aproximativ treizeci de minute, s-au pornit un vânt puternic şi o furtună. Praful era atât de dens, încât nu ne puteam vedea unul pe celălalt dacă nu eram foarte aproape şi unii oameni plecau, când Joseph le-a strigat să rămână pe loc şi să lase ca rugăciunile lor ca vântul şi ploaia să se oprească să se înalţe la Atotputernicul Dumnezeu şi că urma să fie astfel. În câteva minute, vântul şi ploaia au încetat şi natura a devenit calmă ca într-o dimineaţă de vară. Furtuna s-a împrăştiat şi s-a îndreptat spre nordul şi sudul oraşului şi am putut vedea, la distanţă, copacii şi arbuştii mişcându-se în vânt, în timp ce acolo unde eram a fost linişte timp de o oră şi, în acel timp, a fost predicată una dintre cele mai frumoase cuvântări care a ieşit de pe buzele profetului, cu privire la importantul subiect al morţii.”5
Sfinţii care l-au auzit pe profetul Joseph Smith vorbind au depus mărturii puternice şi însufleţite despre misiunea lui profetică. Mulţi dintre ei au consemnat amintirile lor despre discursurile pe care le-au auzit rostite de el şi despre experienţele pe care le-au avut cu el, deoarece doreau ca generaţiile care îi urmau să ştie, aşa cum ştiau ei, că Joseph Smith a fost cu adevărat un profet al lui Dumnezeu.
Mărturii despre Joseph Smith
La fel ca primii sfinţi, noi ştim că Joseph Smith este profetul prin care Domnul a restaurat plenitudinea Evangheliei.
Brigham Young, al doilea preşedinte al Bisericii: „Îmi vine să strig aleluia tot timpul, când mă gândesc că l-am cunoscut pe Joseph Smith, profetul pe care Domnul l-a ridicat şi l-a rânduit şi căruia i-a dat cheile şi puterea de a zidi împărăţia lui Dumnezeu pe pământ şi de a o susţine. Aceste chei sunt încredinţate acestor oameni şi noi avem puterea de a continua lucrarea pe care a început-o Joseph.”6
Eliza R. Snow, preşedinta generală a Societăţii de Alinare între anii 1866–1887: „În cauza adevărului şi a dreptăţii – în tot ceea ce urma să reprezinte un beneficiu pentru aproapele său, integritatea sa a fost fermă ca şi coloanele cerului. El ştia că Dumnezeu îl chemase să ia parte la lucrare şi toate puterile pământului şi ale iadului, combinate, n-au reuşit nici să-l descurajeze, nici să-l abată de la scopul lui. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi al fraţilor săi, el a pus temelia celei mai mari lucrări stabilite vreodată de om – o lucrare care se extinde nu doar asupra tuturor celor care sunt în viaţă şi asupra tuturor generaţiilor care vor urma, ci şi asupra morţilor.
El a înfruntat curajos şi cu încredere falsele tradiţii, superstiţii, religiile, bigotismul şi ignoranţa lumii – s-a dovedit a fi fidel fiecărui principiu revelat din ceruri – fidel fraţilor săi şi credincios lui Dumnezeu, apoi, a pecetluit mărturia lui cu sângele său.”7
Bathsheba W. Smith, preşedinta generală a Societăţii de Alinare între anii 1901–1910: „Ştiu că el a fost ceea ce afirma că era – un adevărat profet al lui Dumnezeu şi, prin el, Domnul a restaurat nepieritoarea Evanghelie şi fie-care rânduială şi înzestrare care ne vor conduce în împărăţia celestial.ă.”8
Wilford Woodruff, al patrulea preşedinte al Bisericii: „M-am bucurat extrem de mult de ceea ce am văzut la fratele Joseph, pentru că, în acţiunile sale publice şi particulare, purta cu el Spiritul Atotputernicului şi manifesta o măreţie a sufletului pe care nu o mai văzusem la niciun alt om.”9
Daniel D. McArthur, unul dintre primii membri ai Bisericii care, mai târziu, a condus una dintre primele companii de cărucioare la Salt Lake City: „Mărturia mea este că el a fost un adevărat profet al Dumnezeului Cel Viu; şi, cu cât auzeam mai mult cuvintele sale şi vedeam faptele sale, cu atât mai mult eram convins că el Îi văzuse cu adevărat pe Dumnezeu, Tatăl şi pe Fiul Său, Isus Hristos, ca şi pe îngerii sfinţi ai lui Dumnezeu… Totdeauna mi s-a părut că, dacă vreodată am ştiu ceva pe acest pământ, am ştiut, cu siguranţă, că el era un profet.”10
Alexander McRae, unul dintre cei care au fost închişi în închisoarea Liberty împreună cu Joseph Smith: „Aşa de mare era încrederea noastră în [Joseph Smith] ca profet, încât, când el spunea: «Astfel a spus Domnul», noi eram încrezători că urma să fie cum spunea el; şi cu cât mai mult verificam ceea ce a spus, cu atât mai multă încredere aveam, pentru că niciodată nu am găsit un singur caz în care cuvântul său să nu se împlinească.”11
Lyman O. Littlefield, membru al Taberei Sionului: „Întreagă energie a sufletului său era absorbită în glorioasa lucrare din zilele din urmă, în care fusese chemat de Divinul său Învăţător.”12
Mary Alice Cannon Lambert, o convertită englezoaică ce a emigrat în Nauvoo în anul 1843: „L-am văzut prima oară pe Joseph Smith în primăvara anului 1843. Când vaporul cu care am venit pe fluviul Mississippi a ajuns la locul debarcării din Nauvoo, câţiva dintre fraţii conducători erau acolo pentru a se întâlni cu compania de sfinţi care venise. Printre aceşti fraţi era şi profetul Joseph Smith. L-am recunoscut în momentul când privirea mi s-a oprit asupra lui şi, în acel moment, am primit mărturia că el era un profet al lui Dumnezeu… El nu mi-a fost arătat. L-am recunoscut dintre toţi ceilalţi bărbaţi şi, copil cum eram (aveam doar paisprezece ani) ştiam că vedeam un profet al lui Dumnezeu.”13
Angus M. Cannon, membru al Bisericii care, tânăr fiind, a trăit în Nauvoo şi, mai târziu, a devenit preşedinte de ţăruş în Salt Lake City: „Îmi amintesc de o ocazie specială în care fratele Joseph se adresa unei adunări de sfinţi, în primăvara anului 1844. Era sub nişte stejari mari, într-o vale puţin adâncă, la sud de templu, lângă strada Parley. El vorbea despre faptul că Dumnezeu, stabilind Biserica Sa, a hotărât că un singur om era autorizat, de Dumnezeu, să primească revelaţii care urmau să întărească Biserica… Cu aceeaşi ocazie, l-am auzit pe profet declarând ca el primise Preoţia lui Melhisedec, sub administrarea lui Petru, Iacov şi Ioan.
„Impresia creată asupra minţii mele tinere de declaraţiile inspirate ale lui Joseph Smith m-a însoţit, după aceea, în toată viaţa mea; şi, atunci când întunericul încerca într-un fel să întunece mintea mea, mărturia sa venea vie înaintea mea, dovedindu-mi că Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă a fost stabilită şi guvernată prin puterea evidentă şi auto-ritatea lui Dumnezeu.”14
Hyrum Smith, fratele profetului şi patriarhul Bisericii: „Au fost profeţi şi înainte, dar Joseph are spiritul şi puterea tuturor profeţilor.”15
Joseph Smith a fost un exemplu pe care putem să-l urmăm pentru dezvoltarea unui caracter asemănător cu cel al lui Hristos.
Parley P. Pratt, membru în Cvorumul celor Doisprezece Apostoli între anii 1835–1857: „Preşedintele Joseph Smith era o persoană înaltă şi bine făcută, era puternic şi activ, cu pielea albă, părul blond, cu ochi albaştri, cu puţin păr pe faţă şi cu o expresie unică… Înfăţişarea lui era, totdeauna, blândă, amabilă, arătând în mod clar inteligenţă şi bunăvoinţă, îmbinate cu o privire atentă şi un zâmbet instinctiv, sau era plin de voioşie şi fără nicio urmă de reţinere sau simulare a seriozităţii; şi exista ceva îmbinat cu privirea senină, fermă, pătrunzătoare a ochilor săi, ca şi cum ar fi pătruns în cele mai profunde sentimente ale inimii umane, privind atent spre eternitate, străbătând cerurile şi înţelegând toate lumile. El avea o îndrăzneală nobilă şi un caracter independent, comportamentul lui era firesc şi familiar, dojana lui era la fel de îngrozitoare ca a unui leu; bunăvoinţa sa era fără margini ca oceanul; inteligenţa sa era extinsă în toate domeniile vieţii.”16
John Needham, un englez convertit în primii ani de existenţă a Bisericii: „Joseph Smith este un om mare, un om cu principii morale ferme, un om cinstit; nu o persoană care afişează sobrietate şi pioşenie exagerată, el fiind tocmai opusul. Într-adevăr, unii şovăie în credinţa lor, deoarece el este un om atât de direct, care spune ce gândeşte, un om vesel, dar aceasta mă face să-l iubesc chiar mai mult.”17
Emmeline B. Wells, preşedinta generală a Societăţii de Alinare între anii 1910–1921: „Eu… depun mărturie că el a fost cel mai mare om, cel mai mare profet şi cel mai mare personaj al acestei generaţii, cel mai mare, sunt sigură de ce spun, de după zilele Salvatorului. Măreţia din înfăţişarea sa avea ceva extraordinar. Aţi putea gândi că era mult mai înalt şi mai solid chiar decât era. Poate mulţi dintre dumneavoastră aţi remarcat oameni care au o astfel de înfăţişare când se ridică şi umblă. Acesta era cazul cu profetul Joseph. Nu există fotografii cu el pe care să le ştiu, care să se compare cu frumuseţea şi măreţia prezenţei sale.”18
Mary Alice Cannon Lambert: „Dragostea pe care sfinţii o aveau faţă de el era inexprimabilă. Ei şi-ar fi dat de bunăvoie viaţa pentru el. Dacă se anunţa că el va vorbi la o adunare, orice sarcină urma să fie lăsată la o parte pentru ca ei să poată asculta cuvintele sale. El nu era un om obişnuit. Sfinţi şi păcătoşi, deopotrivă, simţeau şi recunoşteau puterea şi influenţa pe care le avea. Era imposibil să te întâlneşti cu el şi să nu fii impresionat de forţa personalităţii şi a influenţei sale.”19
John A. Bernhisel, un doctor care a locuit câteva luni, în anii 1843 şi 1844, în casa lui Joseph şi a Emmei, în Nauvoo: „Joseph Smith, prin firea sa, este un om de mare putere spirituală, are multă energie, un caracter ferm, mare discernământ şi înţelegere şi o profundă cunoaştere a naturii umane. El este un om cu o judecată calmă, cu o viziune largă şi iese în evidenţă, în mod remarcabil, prin dragostea sa pentru dreptate. El este bun şi amabil, generos şi binevoitor, sociabil, vesel şi are un caracter studios şi profund. El este cinstit, deschis, netemător şi independent şi este lipsit atât de mult de capacitate de disimulare [înfăţişare înşelătoare] cum niciun alt om care să fie la fel nu se poate găsi… Ca învăţător de religie şi ca om, el este mult iubit de acest popor.”20
Jesse N. Smith, un văr al lui Joseph Smith: „[Profetul era], pe departe, omul cel mai asemănător lui Dumnezeu pe care l-am văzut vreodată… Eu ştiu că, prin natura lui, el era incapabil de minciună şi de înşelăciune, având cel mai frumos şi mai nobil caracter. Când eram în prezenţa lui, simţeam că putea să-mi citească perfect gândurile. Ştiu că era tot ceea ce declara el că era.”21
William Clayton, un englez convertit, care a slujit ca funcţionar al lui Joseph Smith: „Cu cât sunt mai mult timp cu el, cu atât îl iubesc mai mult; cu cât îl cunosc mai mult, cu atât am mai multă încredere în el.”22
Joseph F. Smith, al şaselea preşedinte al Bisericii: „El era plin de cele mai nobile şi cele mai pure însuşiri ale naturii umane care, deseori, se manifestau prin amuzamente inocente – se juca cu mingea, se lupta în glumă cu fraţii lui sau se lua la trântă cu ei sau se distra; nu arăta ca un om cu un drug în loc de coloană şi cu chipul turnat în bronz pentru a nu putea râde, pentru a nu avea bucurie în inimă. O, era plin de veselie, plin de fericire; era plin de dragoste si de toate celelalte însuşiri care îi fac pe oameni să fie minunaţi şi grozavi şi, în acelaşi timp, simpli şi inocenţi, astfel că el a putut să coboare la condiţia cea mai umilă; şi el a avut puterea, prin harul lui Dumnezeu, să înţeleagă şi scopurile Celui Atotputernic. Acesta era caracterul profetului Joseph Smith.”23
Joseph Smith, în calitate de profet prin care s-a restaurat Evanghelia, ne-a învăţat planul salvării al lui Dumnezeu cu claritate şi putere.
Brigham Young „Perfecţiunea gloriei caracterului fratelui Joseph Smith consta în faptul că el putea explica lucrurile cereşti pentru a fi înţelese de muritori. Când predica oamenilor – revela lucrurile lui Dumnezeu, voinţa lui Dumnezeu, planul salvării, scopurile lui Iehova, relaţia în care suntem cu El şi cu toate fiinţele cereşti – el explica învăţăturile sale la nivelul capacităţii fiecărui bărbat, fiecărei femei şi fiecărui copil, făcându-le tot atât de clare ca şi un drum bine definit. Aceasta trebuie să fi convins pe fiecare persoană care l-a auzit vreodată de autoritatea şi puterea lui divine, pentru că niciun alt om nu putea să predice aşa cum putea el şi nicio persoană nu putea să reveleze lucrurile lui Dumnezeu, decât prin revelaţii de la Isus Hristos.”24
Howard Coray, funcţionar al lui Joseph Smith: „Am studiat Evanghelia aşa cum a fost revelată de Joseph Smith şi mă întrebam dacă ar fi fost posibil ca unei persoane neajutate de către Spiritul lui Dumnezeu să i se reveleze un astfel de sistem de salvare şi exaltare pentru om. Concluzia mea a fost negativă. Am stat şi am ascultat, de foarte multe ori, predicile sale în Nauvoo, fiind complet emoţionat de elocvenţa lui de nedescris – puterea de exprimare – vorbind cum nu am auzit niciun om vorbind vreodată.”25
Joseph F. Robinson, consilier într-un episcopat din Nauvoo: „De mult timp credeam şi ştiam cu adevărat că Joseph Smith era un adevărat şi umil profet al lui Dumnezeu, dar acum, văzându-l şi auzindu-l în persoană, vedem mai clar cine este şi înţelegem ceea ce predică, glasul lui fiind la fel ca şi glasul tunetelor puternice din cer, deşi modul lui de exprimare este umil, instructiv şi foarte edificator. Dar există o putere şi o maiestuozitate care însoţesc cuvintele şi predica lui pe care nu le-am mai văzut la niciun om înainte, pentru că el este un profet puternic, un om sfânt al lui Dumnezeu. El fusese cu adevărat educat în lucrurile aparţinând împărăţiei lui Dumnezeu şi era înzestrat din plin cu Duhul Sânt, care îi era un tovarăş permanent.”26
Orson Spencer, preot baptist care s-a alăturat Bisericii în anul 1841: „În doctrină, domnul Smith urmează întru totul scriptura. Nu ştiu să fi negat sau să fi subapreciat vreodată un singur adevăr din Vechiul şi Noul Testament; dar ştiu că, întotdeauna, explica şi apăra adevărurile într-o manieră plină de măiestrie. Fiind uns de Dumnezeu în scopul predării în Biserică şi al desăvârşirii ei, este necesar ca el să fi ştiut cum să aşeze în ordine toate lucrurile care lipsesc pentru a scoate la iveală lucruri noi şi vechi, ca un scrib bine instruit. El a apărut pentru a îndeplini cu credinţă acest oficiu şi apostolat; la atingerea lui, vechii profeţi prind viaţă şi frumuseţea şi puterea revelaţiilor lor sunt făcute să se înfăţişeze ele însele într-un mod cu mult mai interesant tuturor celor care le aud.”27
Jonah R. Ball, membru al Bisericii, care a trăit în Nauvoo: „Am fost la adunare. L-am ascultat pe profet predicând în templu. Erau câteva mii care îl ascultau. Nu este nicio greşeală. Modul în care expune scripturile este mai presus de orice calcul sau controversă. Textul lui a fost primul capitol din 2 Petru. El l-a explicat tot atât de clar ca lumina zilei în amiaza mare.”28
William Clayton: „Am avut privilegiul de a conversa cu Joseph Smith, fiul, şi suntem încântaţi de compania lui… El este… un om cu o judecată sănătoasă, posedând o inteligenţă abundentă şi în timp ce asculţi conversaţia lui primeşti inteligenţă care îţi dezvoltă mintea şi face ca inima ta să se bucure. El este foarte familiar şi este încântat să-i instruiască pe sfinţii săraci. Pot să conversez cu el tot atât de uşor cum o pot face cu voi şi, cu privire la dorinţa lui de a transmite învăţăminte, el spune: «le-am primit fără plată şi le voi da fără plată». El este dornic să răspundă la orice întrebare îi pun şi este încântat când îi adresăm întrebări. El pare extrem de competent în domeniul scripturilor şi, în timp ce conversezi cu el despre orice subiect, se dezvăluie o asemenea lumină şi frumuseţe cum nu am mai văzut niciodată înainte. Dacă aş fi venit din Anglia cu scopul de a conversa cu el doar câteva zile, aş fi considerat că sunt bine răsplătit pentru efortul meu.”29
Mercy Fielding Thompson, o convertită englezoaică, al cărei soţ, Robert B. Thompson, a slujit ca funcţionar al lui Joseph Smith: „Am… ascultat explicaţiile lui clare şi pline de măiestrie la întrebări profunde şi grele. Pentru el toate lucrurile păreau simple şi uşor de înţeles şi, astfel, el putea să le facă să fie clare pentru alţii aşa cum niciodată n-am auzit un om să o poată face.”30
În mod asemănător cu primii sfinţi, noi putem să păstrăm ca pe o comoară cuvintele lui Joseph Smith şi să trăim conform principiilor pe care le-a predicat el.
Emmeline B. Wells: „Cred că, în profetul Joseph Smith, recunoşteam marea putere spirituală care aducea bucurie şi alinare sfinţilor… Puterea lui Dumnezeu era asupra lui într-o asemenea măsură încât în multe ocazii el părea transfigurat. Când era în repaos, expresia lui era blândă şi aproape copilărească; şi când se adresa oamenilor, care păreau că îl iubeau până la adorare, slava de pe figura sa era mai presus de orice descriere. Alteori, marea putere a modului său de a se comporta, mai mult decât glasul său (care era înălţător de expresiv pentru mine), părea că zguduie locul în care ne aflam şi pătrunde în cele mai tainice ascunzişuri ale sufletului ascultătorilor săi şi sunt sigură că atunci ei şi-ar fi dat viaţa pentru a-l apăra. Totdeauna, am ascultat captivată fiecare declaraţie a lui – cel ales de Dumnezeu în această ultimă dispensaţie.”31
Lorenzo Snow, al cincilea preşedinte al Bisericii: „Prima dată când l-am văzut pe profetul Joseph a fost când eram băiat [având aproximativ 17 ani]. El vorbea unei congregaţii mici. Povestea despre vizitele care i-au fost făcute de înger… Oamenilor le plăcea să-l asculte, deoarece era plin de revelaţie… Potrivit promisiunii Domnului, cei care acceptau principiile predicate de el primeau de la Domnul o mărturie despre adevărul lor.”32
Edward Stevenson, membru al Celor Şaptezeci în perioada 1844–1897: „L-am văzut prima oară în anul 1834 la Pontiac [Michigan] şi impresia pe care mi-a lăsat-o atunci îmi face mare plăcere acum când descriu întâlnirea cu Joseph multora dintre prietenii lui. Dragostea faţă de el, profet adevărat al lui Dumnezeu, a lăsat o impresie de neuitat şi a rămas, de atunci, neştearsă în amintirea mea, deşi au trecut aproape şaizeci de ani de când a murit. În acelaşi an, 1834, în mijlocul unei mari congregaţii, profetul a mărturisit cu mare putere despre vizita Tatălui şi a Fiului şi despre convorbirea pe care a avut-o cu Ei. Niciodată până atunci, nu am simţit o asemenea putere ca cea manifestată cu aceste ocazii.”33
Mary Ann Stearns Winters, fiică vitregă a vârstnicului Parley P. Pratt: „Am stat aproape de profet când a predicat indienilor în dumbrava de lângă templu. Spiritul Sfânt i-a luminat faţa până când strălucirea a devenit ca o aureolă în jurul său şi cuvintele sale au pătruns în inimile celor care îl auzeau.
„Am văzut trupurile moarte al fraţilor Joseph şi Hyrum când acestea au fost depuse în Mansion House după ce au fost aduse de la închisoarea Carthage şi am văzut, de asemenea, o parte din îmbrăcămintea pe care o purtaseră, pătată de sângele vieţii lor. Ştiu că erau bărbaţi ai lui Dumnezeu, profet şi patriarh, drepţi şi credincioşi. Să fim demni să-i întâlnim în lumea care va veni!.”34
Wilford Woodruff, consemnând o cuvântare din 6 aprilie 1837: „Preşedintele Joseph Smith, fiul, s-a ridicat şi s-a adresat congregaţiei timp de trei ore, înveşmântat în puterea, spiritul şi imaginea lui Dumnezeu. El şi-a deschis sufletul şi şi-a destăinuit sentimentele în casa prietenilor lui. El a prezentat multe lucruri de o mare importanţă vârstnicilor lui Israel. O, de-ar fi putut fi gravate în inimile noastre cu o pană de oţel ca să rămână pentru totdeauna pentru ca noi să le punem în practică în viaţa noastră [vezi Iov 19:23–24]. Acea fântână de lumină, de principii şi de virtute care izvora din inima şi gura profetului Joseph, al cărui suflet, la fel cu cel al lui Enoh, creştea mare ca o veşnicie – spun, asemenea dovezi prezentate într-un mod atât de pătrunzător ar fi trebuit să elimine orice necredinţă şi îndoială din mintea ascultătorilor, pentru că asemenea exprimare, sentimente, principii şi spirit nu pot izvorî din întuneric. Joseph Smith, fiul, este un profet al lui Dumnezeu înălţat pentru salvarea lui Israel, tot aşa de adevărat precum arde inima mea acum în mine.”35
Brigham Young: „De prima dată când l-am văzut pe profetul Joseph, nu am uitat niciun cuvânt care a venit de la el cu privire la împărăţie. Şi aceasta este cheia cunoaşterii, pe care o am acum, că am ascultat cuvintele lui Joseph şi le-am păstrat ca pe o comoară în inima mea, că le-am păstrat deoparte, cerându-I Tatălui meu, în numele Fiului Său, Isus, să mi le aducă în minte când este nevoie. Preţuiesc lucrurile lui Dumnezeu şi aceasta este cheia pe care o deţin astăzi. Am fost nerăbdător să învăţ de la Joseph Smith şi prin Spiritul lui Dumnezeu.”36
Sugestii pentru studiu şi predare
Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile vii–xii
-
Citiţi mărturiile despre profetul Joseph Smith de la paginile 523–525. Ce anume vă impresionează la aceste mărturii? Care este baza propriei dumneavoastră mărturii despre Joseph Smith? Cum aţi obţinut această mărturie? Puteţi să scrieţi mărturia pe care o aveţi în jurnalul dumneavoastră sau să o împărtăşiţi familiei dumneavoastră.
-
Paginile 525–528 conţin declaraţii care descriu înfăţişarea, personalitatea şi caracterul lui Joseph Smith. Cum influenţează aceste declaraţii sentimentele dumneavoastră despre Joseph Smith? Gândiţi-vă la moduri prin care aţi putea dez-volta unele dintre aceste trăsături de caracter.
-
Studiaţi mărturiile despre modul în care profetul Joseph a propovăduit Evanghelia şi a explicat scripturile (paginile 528–530). Cum ne pot ajuta aceste mărturii în timp ce stu-diem şi predăm Evanghelia?
-
Recapitulaţi ultima secţiune a acestui capitol (paginile 530–532). Cum puteţi urma exemplele lui Wilford Woodruff şi Brigham Young când studiaţi această carte? Cum puteţi urma exemplul lor când studiaţi învăţăturile profeţilor în viaţă? Ce credeţi că înseamnă să permiteţi adevărului să fie „gravat în inimile noastre cu o pană de oţel?”.
Scripturi suplimentare: 2 Nefi 3:6–19; D&L 24:1–9; 124:1