Nu am ascultat
Când aveam 17 ani, m-am întâlnit într-o zi cu vărul meu pentru a vedea un film în celălalt capăt al oraşului. Apoi, vărul meu a propus să rămân peste noapte la el acasă, dar nu am vrut deoarece voiam să mă întorc acasă.
Străzile nu erau luminate, aşa că am plecat spre casă în întuneric. Pe vremea aceea nu eram prea curajos. Aşa că, pentru a avea impresia că sunt în siguranţă, am început să cânt încet în timp ce mergeam. Cu cât mergeam mai departe, cu atât îmi era mai frică.
În timp ce treceam pe lângă un stadion de fotbal, am auzit o voce mică spunându-mi: „Thierry, treci pe partea cealaltă!“ Nu am vrut să cred că era altceva decât frică, aşa că am ignorat vocea. După ce am parcurs câţiva metri, vocea a devenit distinctă: „Thierry, treci pe partea cealaltă!“ Îmi spuneam din nou că eram doar înfricoşat. Am continuat pe aceeaşi parte a străzii, doar că acum aproape alergam. Deodată am auzit vocea a treia oară: „Thierry, treci pe partea cealaltă, acum!“ Nu am ascultat.
Apoi am observat la următorul colţ patru sau cinci indivizi. Am alergat spre cealaltă parte a străzii, dar era prea târziu. Grupul m-a văzut şi m-a atacat, vrând să-mi ia orice aş fi avut în buzunare. Am încercat să mă apăr, dar nu am putut să fac prea mult. În final am căzut la pământ şi m-am prefăcut că sunt inconştient. Când au plecat toţi, m-am sculat cu greu în picioare şi am fugit acasă cât am putut de repede.
La douăzeci de ani după această aventură, lucrez acum pentru siguranţa altora. M-am aflat în situaţii mult mai serioase decât aceasta şi din nou am auzit vocea care-mi spunea ce să fac. Inutil să mai spun, acum nu trebuie să mai fiu avertizat de trei ori.
Ştiu că experienţa pe care am avut-o când eram tânăr, deşi dureroasă, mi-a permis să descopăr vocea Duhului Sfânt. Astăzi această voce îmi este foarte cunoscută.
Thierry Hotz este membru al episcopiei Vitrolles, ţăruşul Nisa, Franţa.