Eficientul Cvorum al vârstnicilor
Al patrulea dintr-o serie de articole despre cvorumurile preoţiei şi scopurile lor.
Scripturile moderne sugerează că deţinătorii preoţiei trebuie să „aducă înapoi Sionul“, aşa cum a profeţit Isaia (vezi D&L 113:8; vezi Isaia 52:1, 8). De asemenea, scripturile moderne indică faptul că vârstnicii sunt „slujitori permanenţi“ (vezi D&L 124:137). Aceasta înseamnă că preşedinţii de ţăruş şi episcopii se bazează pe cvorumuri ale vârstnicilor puternice pentru îndeplinirea misiunii Bisericii – de a-i invita pe toţi să vină la Hristos şi să fie desăvârşiţi în El – prin proclamarea Evangheliei, desăvârşirea sfinţilor şi mântuirea morţilor.
În clădirea unui cvorum puternic există provocări mari de înfruntat. Cvorumul este într-o continuă schimbare. Este posibil să nu fie suficienţi membri activi pentru a acoperi toate chemările de învăţători de acasă. Convertiţii bărbaţi adulţi se mută adesea sau nu pot fi localizaţi. Viitorii posibili vârstnici deseori depăşesc numărul vârstnicilor activi. Vârstnicii credincioşi călătoresc mult sau se mută din cauza serviciului sau din cauza cursurilor pe care le urmează pentru a-şi completa educaţia. Unii sunt chemaţi să slujească în calitate de înalţi preoţi sau primesc chemări importante în afara cvorumului. Astfel că întrebarea este: ce poate face un cvorum al vârstnicilor, care este în continuă schimbare, pentru a se întări?
Preşedintele Stephen L Richards (1879– 1959), primul consilier în Prima Preşedinţie, ne-a învăţat: „Un cvorum înseamnă trei lucruri: primul, o clasă; al doilea, o frăţie, al treilea, o unitate în slujire. În cadrul lui, bărbaţii care deţin preoţia învaţă principiile Evangheliei, pun bazele unei adevărate frăţii şi duc înainte lucrarea lui Hristos. Este o asociere lăsată de Domnul din care derivă mai multe avantaje trainice decât din oricare altă organizaţie frăţească din societatea noastră. Primul lui scop este să încurajeze şi să păzească individul“.1
Ţinând cont de definiţia dată de preşedintele Richards, calea pentru a făuri un cvorum puternic este:
-
Întărirea legăturii frăţiei printre toţi membrii cvorumului;
-
Învăţarea doctrinelor fundamentale şi a îndatoririlor preoţiei;
-
Îndeplinirea chemărilor de slujire care implică întregul cvorum.
În cele ce urmează sunt prezentate câteva sugestii practice despre cum pot fi îndeplinite aceste activităţi de întărire a cvorumului:
1. Întărirea legăturii frăţiei printre toţi membrii cvorumului
Includeţi toţi membrii desemnaţi în cvorum. Nimeni nu trebuie exclus, oricare ar fi împrejurările. Preşedintele Boyd K. Packer, preşedintele în exerciţiu al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, a spus: „El [membrul cvorumului] îşi poate pierde interesul pentru cvorum, dar cvorumul nu trebuie niciodată să-şi piardă interesul pentru el. Cvorumul este întotdeauna şi continuu răspunzător pentru fiecare dintre membrii săi. A ignora un membru inactiv, a retrage interesul pentru el şi a nu mai ţine legătura cu el înseamnă [a renunţa la] drepturile lui ca deţinător al preoţiei“.2
Vizitaţi membrii. Vizitaţi membrii. Vizitaţi membrii. Preşedinţiile cvorumului vârstnicilor din întreaga lume spun că vizitele lor personale au influenţă trainică în aducerea tuturor membrilor în frăţia cvorumului. Aceste vizite sunt primite cel mai bine când sunt privite ca manifestări de adevărată prietenie şi interes sincer. De multe ori, se face o invitaţie de participare activă la activităţile cvorumului şi, îngenunchind în rugăciune, este lăsată o binecuvântare în casa vizitată.
Desemnaţi chemări tuturor membrilor. Preşedintele Gordon B. Hinckley a subliniat: „Fiecare cvorum trebuie să fie o frăţie în care fiecare membru să lucreze, dacă se doreşte realizarea scopurilor ei“.3 Aceasta se potriveşte în mod sigur cu îndemnul lui că fiecare nou convertit (şi membru al cvorumului) are nevoie de o responsabilitate. Fiecare membru are nevoie continuă de hrană spirituală, lucru care vine din sentimentul de slujire a celui aflat în nevoie.
2. Învăţarea doctrinelor fundamentale şi a îndatoririlor preoţiei
Învăţaţi de la cei care vă conduc. Un preşedinte al cvorumului vârstnicilor trebuie să-i înveţe pe membrii cvorumului ceea ce învaţă el. De-a lungul săptămânii, învăţăturile Spiritului pot veni în mintea şi în inima sa. El trebuie să le noteze undeva. Când se află în compania preşedintelui de ţăruş, a preşedinţiei, a înalţilor consilieri desemnaţi sau în adunările conducătorilor, el se poate întreba: „Ce lucruri învăţ aici care ar putea fi predate fraţilor mei din cvorum?“. Dacă el va păstra şi va scrie notiţele sale, vor apărea oportunităţi pentru a le împărtăşi în întrunirile cvorumului, în interviuri sau în momente speciale de consiliere.
Scripturile îl îndrumă pe preşedintele cvorumului vârstnicilor „să ţină consilii cu ei [membrii cvorumului] şi să-i înveţe conform legămintelor“ (vezi D&L 107:89; vezi, de asemenea, vezi D&L 20:38-45). Ţinerea consiliilor poate avea loc în particular, în timpul vizitelor de acasă sau în interviurile periodice ori poate avea loc în grup cu întregul cvorum.
Învăţaţi de la cei care vă predau. Interesul şi prezenţa membrilor cvorumului reprezintă, parţial, rezultatul unei predări eficiente şi a unei însuşiri eficiente. În timp ce unii vor veni din respect pentru legămintele lor, alţii vor decide să participe datorită valorilor percepute din lecţiile predate. Învăţătorii trebuie să pregătească şi să ţină lecţiile având în minte nevoile oamenilor şi implicarea lor. Învăţătorii trebuie, de asemenea, să predea cu autoritate şi îndrumare spirituală, aşa cum se explică în Doctrina şi legămintele, secţiunea 50 (vezi versetele 10-25). „De aceea, cel care predică [prin Spirit] şi cel care primeşte [prin Spirit] se înţeleg unul cu altul şi amândoi sunt edificaţi şi se bucură împreună“ (vezi D&L 50:22).
3. Îndeplinirea chemărilor de slujire care implică întregul cvorum
Clădiţi independenţă materială temporală printre membrii cvorumului. Preşedintele J. Reuben Clark Jr. (1871– 1961), primul consilier în Prima Preşedinţie, a sfătuit ca „un episcop să se uite la fiecare persoană aflată în nevoie ca la o problemă temporară, să aibă grijă de ei până când se pot ajuta singuri; preoţia [cvorumul] trebuie să-i privească pe fraţii aflaţi în nevoie ca pe o problemă continuă până când sunt rezolvate nu numai problemele lor temporale ci şi cele spirituale. Ca un exemplu concret – un episcop furnizează ajutor în timpul când meşteşugarul sau meseriaşul nu are serviciu şi este lipsit de cele necesare traiului zilnic; un cvorum al preoţiei îl ajută să-şi găsească serviciu şi încearcă să-l supravegheze până când este în stare să se întreţină singur şi este activ în ceea ce priveşte îndatoririle sale ca deţinător al preoţiei“.4
Clădiţi un sistem viabil al învăţământului de acasă. Elder L. Tom Perry, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a dat sfaturi valoroase la adunarea de pregătire a conducătorilor din întreaga lume din 11 ianuarie 2003. El a vorbit despre unităţile mici din Biserică. Sfatul său este potrivit când numai un grup mic este disponibil pentru a realiza învăţământul de acasă. Învăţătorii de acasă activi trebuie să fie desemnaţi în acord cu nevoile, concentrându-se mai întâi asupra noilor convertiţi. Pentru o perioadă nu va putea fi realizată o acoperire completă a nevoilor învăţământului de acasă. Sfatul elderului Perry a fost: „Dacă singurul lucru pe care-l îndeplinim ca învăţători de acasă este să ajutăm membrii să-şi ţină legămintele făcute cu Domnul, atunci am făcut ceea ce se aşteaptă de la noi“.5
Preşedintele Spencer W. Kimball (1895– 1985) a definit, probabil, cel mai bine esenţa învăţământului de acasă când a declarat: „Spiritul vremurilor este materialismul… Dar Domnul a oferit un program vechi, de îngrijire a altora, într-o nouă formă (numită învăţământul de acasă) şi aceasta aduce promisiunea de a întoarce lumea la viaţa sănătoasă, la viaţa adevărată de familie, la relaţiile de familie. Se referă la întoarcerea tatălui în locul său de cap al familiei, la aducerea mamelor înapoi acasă din viaţa socială şi din diversele servicii unde sunt angajate, la îndrumarea copiilor, astfel încât să nu mai piardă timpul cu distracţiile şi cu jocurile. Programul învăţământului de acasă, cu activitatea sa de bază, seara de familie, va neutraliza şi va opri efectele negative ale deşertăciunii lumeşti, dacă oamenii îl vor urma întocmai“.6
Acestea sunt doar câteva sugestii pentru a ajuta vârstnicii să clădească un cvorum puternic. Suntem foarte binecuvântaţi că putem primi tot timpul sfaturi de la apostolii şi profeţii în viaţă. Preşedintele Boyd K. Packer a vorbit despre răspunsurile pe care le putem găsi în cărţile cu instrucţiuni ale Bisericii, în scripturi, în sfaturile din trecut de la profeţii în viaţă, şi despre cheile şi dreptul de a primi în continuare revelaţii personale.7 Ne mărim chemările şi propria noastră dezvoltare spirituală când continuăm să învăţăm şi să aplicăm învăţăturile profeţilor în viaţă şi ale conducătorilor noştri locali.
Cvorumurilor vârstnicilor li s-a poruncit ca, prin munca măreaţă pe care o fac, să „aducă înapoi Sionul“, îndeplinind astfel profeţia referitoare la pregătirea sfinţilor pentru a veni la Hristos şi la Dumnezeul lor. Fie ca Dumnezeu să-i binecuvânteze din plin în eforturile lor.
ÎN CVORUMURILE PREOŢIEI
„Va fi o zi minunată, dragi fraţi… aceea în care cvorumurile preoţiei vor deveni o cale de a ajuta fiecare bărbat care le aparţine să fie puternic în Evanghelie, când fiecare astfel de bărbat va avea ocazia să spună: ,Sunt un membru al cvorumului preoţiei din Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Sunt pregătit să-mi ajut fraţii oricând au nevoie, după cum sunt convins că ei sunt gata să mă ajute pe mine în problemele mele. Lucrând împreună vom creşte spiritual ca fii ai lui Dumnezeu care am făcut legăminte. Lucrând împreună, putem rezista, fără jenă şi fără frică, fiecărui vânt al adversităţii care poate sufla, fie el de natură economică, socială sau spirituală‘ “.
Preşedintele Gordon B. Hinckley, “Welfare Responsibilities of the Priesthood Quorums“, Ensign, nov. 1977, pag. 86.
RECUNOŞTINŢĂ FAŢĂ DE UN CVORUM AL VÂRSTNICILOR
Tatăl meu a fost botezat în Biserică pe vremea când îi făcea curte mamei mele. A fost rânduit ca vârstnic şi a fost activ o scurtă perioadă de timp înainte de a se îndepărta de Biserică.
Nu a mai avut relaţii directe cu Biserica timp de 50 de ani. S-a mutat de multe ori. La 82 de ani, locuia singur în sudul Californiei şi avea probleme de sănătate, când doi bărbaţi au bătut la uşa lui într-o duminică dimineaţa. I-au spus: „Am venit să vă luăm la o întrunire a preoţiei“.
A fost atât de recunoscător că cineva făcuse efortul să se împrietenească cu el. Acei bărbaţi l-au dus pe tatăl meu la Biserică – lucru pe care cei trei fii ai săi activi nu reuşiseră niciodată să-l facă, cu excepţia ocaziilor speciale. Au fost un bun exemplu despre cum membrii cvorumului preoţiei trebuie să-i caute pe cei aflaţi în nevoi. Familia mea va fi recunoscătoare mereu bărbaţilor din acel cvorum.
Elder Dale E. Miller, din Cei Şaptezeci