Tineri lucrând în Fiji
Tinerii sfinţi joacă un mare rol în întâmpinarea nevoilor membrilor
Sikeli Vuli râde în timp ce încearcă, fără succes, să-şi amintească de câte ori a căzut în râu. Până nu cu mult timp în urmă, înotul întâmplător era un eveniment destul de obişnuit printre locuitorii micului sat Navatuyaba, de lângă Suva, Fiji.
Aceasta deoarece, dacă aveai nevoie să mergi în oraş, la şcoală, la magazinul local, trebuia să treci râul care şerpuia încet pe lângă sat, să faci o plimbare lungă până la cel mai apropiat pod (în jur de două ore) sau să plăteşti puţinii bani lichizi greu câştigaţi pentru o călătorie cu autobuzul.
„Am trecut râul de multe ori într-o zi“, spune Sikeli, în vârstă de 13 ani. „Prietenii mei locuiesc peste râu.“
Trecerea râului era cea mai uşoară alegere, chiar dacă aceasta presupunea folosirea unei plute făcute din câteva prăjini lungi de bambus legate împreună. Şi, dacă erau mai mult de doi oameni care aşteptau, era mai rapid să ţii cărţile de şcoală şi uniforma deasupra capului şi să traversezi râul înot în haine care se puteau uda, deoarece probabil că ai fi căzut oricum de pe plută.
Cel puţin, aceasta era calea care exista înainte ca Biserica să se implice şi să ajute membrii să rezolve problema. Biserica le-a asigurat o barcă. După felul în care au fost înălţate spiritele membrilor, ai fi putut crede că era un avion.
„Am fost recunoscători pentru barcă“, spune Litiana Delai, în vârstă de 12 ani. „Este mult mai uşor să ajungem pe malul celălalt.“
Fericiţi datorită ajutorului primit
Barca ramurii Navatuyaba este numai unul din multele proiecte pe care ţăruşul Nausori, Fiji, le-a iniţiat pentru a-i ajuta pe tineri şi pe ceilalţi membri ai Bisericii. Să găsească un serviciu în zonă este aproape imposibil pentru adolescenţi. Este greu chiar şi pentru părinţii lor. Aceasta creează situaţii dificile şi membrii, ca majoritatea oamenilor din zonă, se luptă pentru a se putea întreţine.
Aşadar, de ce sunt membrii atât de fericiţi?
Deoarece ei ştiu că Domnul îi iubeşte.
„Ştim că Tatăl Ceresc se îngrijeşte de noi, deoarece Biserica ne ajută atât de mult să ne rezolvăm nevoile“, spune Makereta Elder, în vârstă de 14 ani.
Conducătorii ţăruşului au avut inspiraţia de a începe un număr de programe pentru a-i ajuta pe membri să se întreţină şi tinerii au un rol important în realizarea acestor programe. În afară de barcă, există o seră, un grup de ferme noi pentru programul de bunăstare şi chiar nişte ferme de animale. Iar tinerilor din Navatuyaba le place să ajute.
Unindu-şi forţele (la plivit)
Un sunet pe care nu-l prea puteţi auzi în Navatuyaba este duduitul slab al maşinilor agricole ale fermei. Acest lucru se schimbă acum, căci tractorul aflat în proprietatea ţăruşului, cu care lucrează acum membrii, este păstrat în sat.
Cei 17 tineri din ramură sunt recunoscători pentru tractor. Fără el, membrii din Navatuyaba ar fi trebuit să găsească o cale de a lucra două pogoane (0,8 ha) manual. Dar tractorul nu face toată munca din fermă. Toţi membrii lucrează împreună pentru a planta, a plivi şi a secera culturi de taro şi tapioca.
„Noi toţi ajutăm muncind la fermă“, spune Kuli Qaravanua, în vârstă de 15 ani. „Tinerii plivesc şi plantează sau aduc gustări când lucrează adulţii.“
„Îmi place să lucrez la fermă“, spune Maca Baikeirewa, în vârstă de 14 ani. „Acest lucru ajută familia mea în multe feluri.“
Binecuvântările fermei nu constau doar în a avea mâncare. Tinerii învaţă multe despre obţinerea hranei şi lucrează din greu.
„Cred că munca la fermă a apropiat tinerii din ramura noastră“, spune Tulia Tinaimolikula, în vârstă de 18 ani. „Ne-a ajutat să ne cunoaştem unii pe alţii.“
Dar, aşa cum spune Kuli, „ tractorul şi ferma ne ajută, în special, să nu ne mai facem griji. Nu trebuie să mă mai întreb dacă voi avea ce mânca mâine“.
Trăind cu animalele
Oricât de plăcut este să muncească împreună la câmp, pentru tineri acest lucru nu este nici pe departe la fel de distractiv ca atunci când ajută la creşterea porcilor şi a păsărilor.
Ramura a început cu 120 de puişori, 64 de pui şi patru porci, dar coteţele pentru pui vor fi extinse. Animalele vor fi împărţite între membrii ramurii şi cei ai ţăruşului. Unele vor fi vândute, altele vor fi mâncate, dar munca aduce mai multă distracţie decât orice altceva.
Puişorii sunt drăguţi şi hrănirea porcilor poate fi distractivă, dar tinerii au învăţat din experienţă ce dificil poate fi să prinzi un porc care nu vrea să fie prins.
Supravieţuind
Când iniţiativele programului de bunăstare al Bisericii au început să fie aplicate în unele ţări, mulţi tineri nu au vrut să participe, deoarece considerau că nu era important pentru ei. Pentru tinerii din Navatuyaba, programul de bunăstare al Bisericii a adus o schimbare în vieţile lor, cu îngrijirea porcilor şi cultivarea câmpurilor cu tractoare, creşterea puilor şi îngrijirea fermei.
Chiar şi barca înseamnă mai mult decât doar o cale mai sigură de a traversa râul. Din încasarea taxei de câţiva cenţi pe persoană, ramura poate plăti familia Litianei să întreţină barca. Ea şi fraţii ei lucrează în schimburi, răspunzând la fluierăturile de pe malul celălalt al râului, când cineva are nevoie să traverseze.
„Acest lucru mi-a binecuvântat familia“, spune Litiana, zâmbind. „Ne ajută să ne cumpărăm rechizite pentru şcoală şi mâncare. Şi plătim zeciuială din ceea ce câştigăm.“
Sfinţii din Navatuayaba nu sunt singurii care s-au luptat să depăşească obstacolele care i-au copleşit. Prin programul de bunăstare al Bisericii şi prin programele umanitare, Domnul furnizează multor oameni o cale de supravieţuire în timpurile grele. Şi aceasta este ceva care te face fericit.
„Unii oameni sunt ca pietrele aruncate într-o mare de probleme. Sunt depăşiţi de ele. Fiţi precum o plută. Când sunteţi îngropaţi în probleme, luptaţi pentru a fi liberi să le depăşiţi, pentru a sluji din nou cu fericire.“
Elder Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, „Finding Joy in Life“, Ensign, mai 1996, pag. 24-25.