Lumina lui Hristos
Ce ar trebui să ştie fiecare persoană chemată să predice Evanghelia, să predea Evanghelia sau să trăiască potrivit Evangheliei
Majoritatea membrilor Bisericii înţeleg, în principiu, ce înseamnă Duhul Sfânt. Majoritatea au simţit îndemnurile lui şi au înţeles de ce Duhul Sfânt este numit Mângâietorul.
Ei ştiu că „Duhul Sfânt… este un personaj de spirit“ (vezi D&L 130:22) şi un membru al Dumnezeirii (vezi Articolele de credinţă 1:1).
Dar mulţi nu ştiu că există şi un alt Spirit – „lumina lui Hristos“ (vezi D&L 88:7) – o altă sursă de inspiraţie, pe care fiecare dintre noi o posedă împreună cu toţi ceilalţi membri ai familiei umane. Dacă ştim despre lumina lui Hristos, vom înţelege că există ceva, în interiorul fiecăruia dintre noi, la care putem apela când dorim să împărtăşim adevărul.
Duhul Sfânt şi lumina lui Hristos sunt două lucruri diferite. Cu toate că sunt câteodată descrise în scripturi cu aceleaşi cuvinte, ele sunt două entităţi diferite şi distincte. Este important pentru dumneavoastră să le cunoaşteţi pe amândouă.
Cu cât ştim mai multe despre lumina lui Hristos, cu atât vom înţelege mai bine viaţa şi cu atât îi vom iubi mai mult pe toţi oamenii. Vom fi învăţători, misionari şi părinţi mai buni şi bărbaţi, femei şi copii mai buni. Vom avea un respect mai mare faţă de fraţii şi surorile din Biserică şi faţă de cei care nu cred şi cărora nu le-a fost conferit încă darul Duhului Sfânt.
Lumina lui Hristos este definită în scripturi ca „Spiritul [care] dă lumină fiecărui om care vine pe lume“ (vezi D&L 84:46; subliniere adăugată); „lumina care este în toate lucrurile, care dă viaţă tuturor lucrurilor, care este legea prin care toate lucrurile sunt guvernate“ (vezi D&L 88:13; vezi, de asemenea, Ioan 1:4-9; vezi D&L 84:45-47; 88:6; 93:9).
Lumina lui Hristos este, de asemenea, definită în scripturi ca: „Spiritul lui Isus Hristos“ (vezi D&L 84:45), „Spiritul Domnului“ (2 Corinteni 3:18; vezi, de asemenea, Mosia 25:24), „ Spiritul adevărului“ (vezi D&L 93:26), „lumina adevărului“ (vezi D&L 88:6), „Spiritul lui Dumnezeu“ (vezi D&L 46:17) şi „Sfântul Spirit“ (vezi D&L 45:57). Unii dintre aceşti termeni sunt, de asemenea, folosiţi pentru a ne referi la Duhul Sfânt.
Prima Preşedinţie a scris: „Există o putere universală împrăştiată peste lume, care este lumina şi viaţa lumii, ’care luminează fiecare om care vine în lume‘, care emană din prezenţa lui Dumnezeu pentru a umple imensitatea spaţiului, lumina şi puterea pe care Dumnezeu o dă, în diferite grade, ’acelora care o cer‘, în acord cu credinţa şi supunerea lor“.1
Indiferent dacă această lumină interioară, această cunoaştere a binelui şi a răului, este numită lumina lui Hristos, simţ moral sau conştiinţă, ea ne poate îndruma să ne controlăm acţiunile – dacă nu o suprimăm sau nu o reducem la tăcere.
Fiecare copil de spirit al Tatălui nostru Ceresc vine în viaţa muritoare pentru a primi un trup fizic şi pentru a fi încercat.
„Domnul i-a spus… ei sunt opera mâinilor Mele şi Eu le-am dat lor cunoaşterea lor, în ziua în care i-am creat; şi în Grădina Edenului, Eu i-am dat omului libertatea lui de a alege“ (vezi Moise 7:32).
„Prin urmare, oamenii sunt liberi în trup; şi le sunt date toate lucrurile care sunt de folos omului. Şi ei sunt liberi să aleagă libertatea şi viaţa veşnică, prin intermediul marelui Mijlocitor al tuturor oamenilor sau să aleagă robia şi moartea, potrivit robiei şi puterii diavolului“ (2 Nefi 2:27).
Prin urmare, ştim că „fiecare om poate acţiona potrivit doctrinei şi principiilor care privesc viitorul lui, potrivit libertăţii morale de a alege [cuvintele libera alegere nu apar în revelaţii] pe care i-am dat-o, pentru ca fiecare om să poată fi răspunzător pentru propriile păcate în ziua judecăţii“ (vezi D&L 101:78; sublinierile adăugate).
Suntem avertizaţi să nu „stingem Duhul“ (1 Tesaloniceni 5:19). Astfel putem vedea că „[toţi] sunt instruiţi îndeajuns ca să deosebească binele de rău“ (2 Nefi 2:5; vezi, de asemenea, 2 Nefi 2:27). Ei au libertatea de a alege şi sunt răspunzători.
Spiritul lui Hristos încurajează tot ce este bun, fiecare virtute (vezi Moroni 7:16). El stă în opoziţie puternică, indestructibilă cu orice este vulgar, urât, profan, rău sau ticălos (vezi Moroni 7:17).
Conştiinţa afirmă existenţa Spiritului lui Hristos în om. Ea afirmă atât existenţa binelui şi a răului, a dreptăţii, milei, onoarei, curajului, credinţei, dragostei şi virtuţii, cât şi a lucrurilor opuse şi necesare – ura, lăcomia, brutalitatea, gelozia (vezi 2 Nefi 2:11, 16). Este tot atât de cert că astfel de valori, deşi intangibile fizic, se supun legii cauzei şi efectului pe cât este de cert orice rezultat al legilor fizicii (vezi Galateni 6:7-9). Spiritul lui Hristos poate fi asemănat cu un „înger păzitor“ al fiecărei persoane.2
Spiritul lui Hristos poate lumina inventatorul, omul de ştiinţă, pictorul, sculptorul, compozitorul, dansatorul, arhitectul, autorul, pentru a produce lucruri măreţe, chiar inspirate, spre binele şi binecuvântarea întregii omeniri.
Spiritul poate îndruma fermierul cum să-şi lucreze câmpul şi pescarul cum să pescuiască. Poate inspira profesorul la clasă, misionarul la prezentarea discuţiilor. Poate inspira studentul care ascultă. Şi, cel mai important, poate inspira pe soţ şi soţie, pe tată şi mamă.
Această lumină interioară poate să avertizeze, să păzească şi să îndrume. Dar ea poate fi diminuată de orice lucru care este urât, nedemn, ticălos, imoral sau egoist.
Lumina lui Hristos a existat în dumneavoastră dinainte de a vă naşte (vezi D&L 93:23, 29-30) şi va fi cu dumneavoastră în orice moment al vieţii şi nu va dispărea când ceea ce este muritor în dumneavoastră se va preface în ţărână. Ea este mereu prezentă.
Fiecare bărbat, femeie şi copil de orice naţionalitate, credinţă sau culoare – fiecare, oriunde trăieşte, orice crede sau ce face – are în el lumina nepieritoare a lui Hristos. În această privinţă, toţi oamenii au fost creaţi egali. Lumina lui Hristos, care există în fiecare om, este o mărturie a faptului că Dumnezeu nu este părtinitor (vezi D&L 1:35). El îl tratează pe fiecare în mod egal prin această înzestrare cu lumina lui Hristos.
Pentru un învăţător, un misionar sau un părinte este important să ştie că Duhul Sfânt poate lucra prin lumina lui Hristos. Un învăţător al adevărurilor Evangheliei nu sădeşte ceva necunoscut sau chiar nou într-un adult sau într-un copil. Ci un misionar sau un învăţător face legătura cu Spiritul lui Hristos care este deja acolo. Evanghelia li se va părea ceva „deja cunoscut“. Atunci învăţătura va fi „pentru convingerea [celor care vor asculta] că Isus este Hristosul, Dumnezeul Veşnic, care Se arată tuturor naţiunilor“ (Pagina de titlu a Cărţii lui Mormon).
În timpul slujirii Sale muritoare, Isus i-a învăţat pe oameni Evanghelia Sa şi a pus temelia pe care urma să fie clădită Biserica Sa. Temelia a fost construită din pietrele doctrinei, care, nici nu pot fi văzute cu ochi muritori, nici nu pot fi atinse; ele sunt invizibile şi intangibile. Nu vor putea fi nici erodate de ploi sau furtuni nici fărâmate. Nu vor putea fi sparte, dizolvate sau distruse. Aceste pietre ale doctrinei sunt nepieritoare şi indestructibile.
Aceste pietre ale doctrinei există „dinainte ca lumea să existe“ (vezi D&L 124:38), „dinainte de întemeierea lumii“ (vezi D&L 124:41). Hristos a clădit Biserica Sa pe aceste pietre.
Isus a vorbit despre „piatra pe care au lepădat-o zidarii“ (Matei 21:42). Apoi, umbra apostaziei a căzut peste pământ. Linia autorităţii preoţiei a fost întreruptă. Dar omenirea nu a fost lăsată în întuneric total sau complet fără revelaţie sau inspiraţie. Ideea că cerurile au fost închise o dată cu răstignirea lui Hristos şi s-au deschis când a avut loc Prima Viziune nu este adevărată. Lumina lui Hristos urma să fie prezentă peste tot pentru a-i însoţi pe copiii lui Dumnezeu; Duhul Sfânt urma să-i viziteze pe cei care căutau adevărul şi pe Dumnezeu. Rugăciunile celor drepţi nu trebuiau să rămână fără răspunsuri.
Conferirea darului Duhului Sfânt trebuia să aştepte restaurarea preoţiei şi dispensaţia plenitudinii timpurilor, când toate lucrurile urmau să fie revelate. Atunci urma să fie revelată munca în templu – rânduielile. Atunci urmau să fie mântuiţi cei care trăiseră în timpul multor generaţii când rânduielile importante nu erau disponibile, când botezul nu se putea înfăptui. Dumnezeu nu-Şi abandonează niciodată copiii. El nu a abandonat niciodată acest pământ.
Când plinătatea Evangheliei Sale a fost restaurată, Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă a fost zidită pe aceleaşi pietre de temelie ale doctrinei.
Deoarece noi învăţăm majoritatea lucrurilor prin înţelesuri fizice, învăţarea doctrinelor intangibile, care nu pot fi văzute sau simţite, devine foarte dificilă. Isus, Învăţătorul Stăpân, a predat aceste doctrine şi ele pot fi predate în acelaşi fel în ziua de azi. Este scopul meu să vă arăt dumneavoastră cum le-a predat El, Învăţătorul Stăpân.
Puteţi ajunge să înţelegeţi adevărurile spirituale foarte clar, ca şi cum aceste pietre ale doctrinei ar fi tangibile ca granitul, cremenea sau marmura. Marmura se va supune mâinilor sculptorului, astfel încât ceilalţi să poată vedea ceea ce a văzut el ascuns în piatra fără formă. În acelaşi fel, dumneavoastră îi puteţi face pe alţii să vadă – adică, să înţeleagă – această piatră intangibilă, invizibilă a doctrinei.
Felul în care Salvatorul a predat şi felul în care dumneavoastră puteţi preda este simplu şi foarte profund. Dacă alegeţi un obiect tangibil ca simbol pentru o doctrină, puteţi să predaţi exact la fel cum a făcut-o El. Un învăţător poate asocia doctrina cu un obiect deja cunoscut, care poate fi văzut cu ochii fizici.
Isus a comparat credinţa cu o sămânţă, micuţa sămânţă de muştar, care poate fi văzută şi atinsă. El a spus că, dacă sămânţa este hrănită, ea poate creşte şi înflori şi poate deveni un copac (vezi Luca 13:19).
El a comparat împărăţia cerurilor cu un obiect obişnuit care poate fi văzut. „Împărăţia cerurilor“, a spus El, „se aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti“ (Matei 13:47); şi El a mai spus: „Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea“ (Matei 13:44).
Hristos a folosit ca exemple, ca simboluri, lucruri atât de obişnuite precum sarea (vezi Matei 5:13; Marcu 9:49-50; Luca 14:34) şi zahărul (vezi Matei 5:15; Marcu 4:21; Luca 8:16; 11:33-36; Apocalipsa 18:23), precum ploaia (vezi Matei 7:25-27) şi curcubeul (vezi Apocalipsa 4:3; 10:1). Cele patru Evanghelii sunt pline de astfel de exemple. De asemenea, Cartea lui Mormon, Doctrina şi legămintele şi Perla de mare preţ conţin zeci de referinţe asemănătoare. Ele există pretutindeni. Aceasta este ceea ce se numeşte o povestire sau o pildă – un exemplu adevărat din viaţă folosit pentru a învăţa pe cineva un principiu sau o doctrină, care este invizibilă sau intangibilă.
O dată în Matei, o dată în Luca, de trei ori în Cartea lui Mormon şi de trei ori în Doctrină şi legăminte, Salvatorul a vorbit despre o cloşcă şi puii ei (vezi Matei 23:37; Luca 13:34; 3 Nefi 10:4-6; vezi D&L 10:65; 29:2; 43:24). Toată lumea cunoaşte exemplul cu cloşca şi puii, chiar şi copiii mici.
Acum, credinţa nu este în realitate exact ca o sămânţă, nici împărăţia cerurilor exact ca un năvod, o comoară, un aluat (vezi Luca 13:21) sau „un negustor care caută mărgăritare frumoase“ (Matei 13:45). Dar prin aceste exemple, Isus a fost în stare să deschidă ochii ucenicilor Săi – nu ochii fizici, ci ochii înţelegerii lor (vezi Matei 13:15; Ioan 12:40; Faptele apostolilor 28:27; Efeseni 1:18; 2 Nefi 16:10; vezi D&L 76:12, 19; 88:11; 110:1).
Cu ochii înţelegerii noastre vedem lucrurile spirituale. Cu spiritele deschise spre cunoaştere, putem atinge lucrurile spirituale şi le putem simţi . Atunci putem vedea şi putem simţi lucrurile care sunt invizibile pentru simţurile fizice. Amintiţi-vă, Nefi le-a spus fraţilor săi răzvrătiţi, care respinseseră mesajul îngerului: „Eraţi lipsiţi de sentimente, aşa încât nu aţi putut să simţiţi cuvintele lui“ (1 Nefi 17:45; subliniere adăugată).
Pavel a scris corintenilor: „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu…
Şi vorbim despre ele nu cu vorbe învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.
Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte“ (1 Corinteni 2:10, 13-14).
În revelaţiile moderne, Hristos a vorbit despre „lumina care străluceşte, care vă dă lumină, care este aceeaşi lumină care însufleţeşte înţelegerea voastră“ (vezi D&L 88:11).
Nu ştiu cum să învăţ oamenii despre Spiritul lui Hristos decât urmând modul în care a făcut-o Domnul, când i-a învăţat pe ucenicii Săi adevărurile invizibile, intangibile.
Pentru a descrie lumina lui Hristos, o voi compara sau asemăna cu lumina soarelui. Soarele este cunoscut tuturor, este prezent pretutindeni şi poate fi văzut şi simţit. Însăşi viaţa depinde de lumina soarelui.
Lumina lui Hristos este ca lumina Soarelui. Ea este prezentă pretutindeni şi este dată fiecăruia în mod egal.
Aşa cum întunericul trebuie să dispară când apare lumina soarelui, la fel este alungat răul de către lumina lui Hristos.
Nu există întuneric în lumina soarelui. Întunericul i se supune. Soarele poate fi ascuns de nori sau de rotaţia pământului, dar norii vor dispărea şi pământul îşi va continua mişcarea de rotaţie.
În acord cu planul, ni s-a spus că: „trebuie să fie o opoziţie în toate lucrurile“ (2 Nefi 2:11).
Mormon ne-a avertizat că: „diavolul… nu convinge pe nici un om să facă bine, nu, pe nici unul; şi nici îngerii lui nu fac aceasta şi nici cei care se supun lui.
[Şi acum], văzând că voi cunoaşteţi lumina prin care să judecaţi, care lumină este lumina lui Hristos, vedeţi să nu judecaţi greşit“ (Moroni 7:17-18).
Lumina lui Hristos, care dă viaţă, este în dumneavoastră. Răul va încerca s-o întunece. O va înveli în ceaţa confuziei într-atât încât să vă convingă că nici măcar n-a existat vreodată.
Exact cum lumina soarelui este un dezinfectant natural, Spiritul lui Hristos ne poate curăţa spiritul.
Fiecare suflet, nu contează cine, unde sau când, este un copil al lui Dumnezeu. Responsabilitatea noastră este să-i învăţăm că „de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea“ (Iov 32:8).
Preşedintele Joseph Fielding Smith a vorbit despre învăţăturile Duhului Sfânt şi ale Spiritului lui Hristos: „Fiecare om poate primi manifestarea Duhului Sfânt, chiar dacă nu face parte din Biserică, dacă el caută cu sinceritate lumina şi adevărul. Duhul Sfânt va veni şi-i va da omului mărturia pe care o caută, apoi se va retrage; şi omul nu va avea dreptul la o altă vizită sau vizite şi manifestări permanente ale lui. El poate avea îndrumarea permanentă a celuilalt Spirit, Spiritul lui Hristos“.3
Spiritul lui Hristos este întotdeauna prezent. Nu pleacă niciodată. Nu poate pleca.
Fiecare, pretutindeni, are deja Spiritul lui Hristos şi, în timp ce Spiritul Duhului Sfânt poate vizita pe oricine, darul Duhului Sfânt este obţinut dacă „ ei se supun legilor şi rânduielilor Evangheliei“ (Articolele de credinţă 1:3), acceptând „botezul prin scufundare în apă pentru iertarea păcatelor; [şi] aşezarea mâinilor pe cap pentru primirea darului Duhului Sfânt“ (Articolele de credinţă 1:4). Darul Duhului Sfânt nu este prezent automat, precum este Spiritul lui Hristos. Acest dar trebuie conferit de un deţinător al autorităţii (vezi Articolele de credinţă 1:5).
Aceasta este ceea ce suntem însărcinaţi să facem, să hrănim lumina lui Hristos, care există în fiecare suflet pe care-l întâlnim şi să pregătim sufletele pentru momentul când Duhul Sfânt le poate vizita. Şi apoi, la timpul potrivit, ei pot primi, printr-o rânduială, darul Duhului Sfânt, care este conferit fiecărui membru al Bisericii.
De îndată ce o persoană a primit darul Duhului Sfânt şi îl poate păstra împreună cu lumina lui Hristos, pe care o are deja, atunci plinătatea Evangheliei este deschisă înţelegerii sale. Duhul Sfânt poate chiar să lucreze prin lumina lui Hristos.4
Lumina lui Hristos este la fel de răspândită ca lumina Soarelui. Oriunde există viaţă umană, există şi Spiritul lui Hristos. Fiecare suflet viu este posedat de Spiritul lui Hristos. El este susţinătorul a tot ceea ce este bun. Este inspiratorul a tot ceea ce va binecuvânta şi va fi în beneficiul omenirii. El hrăneşte însăşi bunătatea.
Mormon ne-a învăţat: „Să căutaţi cu hărnicie în lumina lui Hristos ca să puteţi deosebi binele de rău; şi dacă veţi pune mâna pe fiecare lucru bun şi nu-l veţi condamna, atunci voi cu siguranţă veţi fi un copil al lui Hristos“ (Moroni 7:19).
Fiecare ştie ce este lumina soarelui. Când asemănaţi Spiritul lui Hristos cu lumina soarelui, vă pot veni în minte exemple obişnuite din propria dumneavoastră experienţă. Aceste exemple sunt nenumărate. Ele pot fi înţelese de copiii mici sau de adulţi, la fel cum pot fi înţelese pildele lui Hristos. Nu ar trebui să fie greu să predaţi despre cum poate veni revelaţia prin lumină, chiar dacă nu ştim exact cum acţionează inspiraţia.
Omul însuşi, cu toate limitele lui, poate transmite mesajele prin cablurile de fibre optice. O singură fibră subţire din sticlă, mai subţire decât părul uman, poate transmite 40.000 de mesaje în acelaşi timp. Acestea pot fi apoi decodate şi transformate în imagine, sunet şi culoare, chiar în mişcare. Omul poate face aceasta.
Un fascicol de raze laser, în care nu există deloc cabluri sau fibre, poate transmite informaţii de 100 de miliarde bits într-o secundă.
Dacă omul poate face aceasta, de ce ar trebui să ne minunăm de promisiunea că lumina lui Hristos există în fiecare dintre noi şi că Duhul Sfânt îl poate vizita pe oricare dintre noi?
Prin urmare, nu ar trebui să fie greu să înţelegem cum revelaţia de la Dumnezeu pentru toţi copiii Săi de pe pământ vine la toată omenirea atât prin Spiritul lui Hristos, cât şi prin Duhul Sfânt.
Această lumină a lui Hristos există pretutindeni în scripturi. Doctrina şi legămintele reprezintă o sursă foarte bogată de învăţături despre lumina lui Hristos. De exemplu, se vorbeşte despre: „lumina adevărului; care adevăr străluceşte. Aceasta este lumina lui Hristos… El este în soare şi este lumina soarelui şi puterea prin care el a fost făcut“ (vezi D&L 88:6-7).
Învăţătorii obişnuiţi, responsabili cu predarea doctrinelor şi cu mărturisirea lucrurilor spirituale, cunosc din experienţa lor personală de zi cu zi lucruri care pot fi asemănate cu lucrurile spirituale.
Apoi lumina lui Hristos poate fi aprinsă de Spiritul Duhului Sfânt, Mângâietorul. Ni s-a spus apoi că „Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu“ (Ioan 14:26).
Preşedintele Harold B. Lee a explicat: „Acea lumină nu ne părăseşte în întregime niciodată… [vorbind despre lumina lui Hristos] decât dacă facem păcate de neiertat. Strălucirea ei poate fi atât de estompată încât s-o percepem cu greu, dar ea există acolo pentru noi, pentru a se transforma într-o flacără care va arde mai strălucitor pe măsură ce căpătăm înţelegere şi cunoaştere. Fără aceasta, nu am fi în stare să realizăm nimic. Munca noastră misionară ar fi nimicită“.5
Dacă vom înţelege existenţa luminii lui Hristos în fiecare persoană pe care-o vedem, în fiecare întrunire la care participăm şi în noi înşine şi dacă vom înţelege marea provocare pe care-o avem – mediul în care trăim, pericolele care ne înconjoară uneori – vom avea curaj şi inspiraţie mai mult decât am avut înainte. Şi trebuie să fie astfel! Şi va fi astfel! Toate acestea sunt o măsură a adevărului Evangheliei, pe care atât de puţini o înţeleg.
Fie ca dumneavoastră, prin rugăciune şi efort sârguincios, să înţelegeţi sensul acestor principii şi atunci să începeţi să le aplicaţi. Făcând aceasta, veţi primi mărturia că Evanghelia lui Isus Hristos este adevărată, că restaurarea Evangheliei este reală şi că Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este „singura Biserică adevărată şi vie de pe toată faţa pământului“ (vezi D&L 1:30). Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Singurul Născut al Tatălui. Şi de la El emană lumina lui Hristos către toată omenirea.
Fie ca dumneavoastră, care sunteţi chemaţi să fiţi misionari sau învăţători şi cei care sunteţi părinţi, „să vă ospătaţi din cuvintele lui Hristos; căci iată, cuvintele lui Hristos vă vor spune toate lucrurile pe care trebuie să le faceţi“ (2 Nefi 32:3). În numele lui Isus Hristos, amin.
Dintr-o cuvântare, ţinută pe 22 iunie 2004, la un seminar pentru noii preşedinţi de misiune, Centrul de Pregătire a Misionarilor, Provo, Utah.