Primiţi-L pe Duhul Sfânt
Aceste patru cuvinte – „Primeşte-L pe Duhul Sfânt” – nu sunt doar o pronunţare pasivă, ci ele constituie o poruncă a preoţiei – un îndemn autorizat de a acţiona, şi nu pur şi simplu pentru a se acţiona asupra lor.
Mesajul meu se concentrează asupra importanţei de a ne strădui în viaţa noastră zilnică să-L primim, cu adevărat, pe Duhul Sfânt. Mă rog şi invit Spiritul Domnului să ne înveţe şi să ne edifice pe fiecare dintre noi.
Darul Duhului Sfânt
În luna decembrie a anului 1830, în timp ce se aflau la Washington D.C., pentru a căuta să obţină îndreptarea relelor făcute sfinţilor din Missouri, Joseph Smith şi Elias Higbee i-au scris următoarele lui Hyrum Smith: „În întrevederea noastră cu preşedintele [Statelor Unite], el ne-a întrebat prin ce se deosebeşte religia noastră de celelalte religii care existau. Fratele Joseph a spus că se deosebeşte prin modul de a boteza şi prin darul Duhului Sfânt conferit prin aşezarea mâinilor. Noi am considerat că toate celelalte aspecte erau cuprinse în darul Duhului Sfânt” (Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: [Joseph Smith, [2007], p. 97).
Duhul Sfânt este al treilea membru al Dumnezeirii; El este un personaj de spirit şi depune mărturie despre tot adevărul. În scripturi, Duhului Sfânt Îi este atribuit numele de Mângâietor (vezi Ioan 14:16–27; Moroni 8:26), Învăţător (vezi Ioan 14:26; D&L 50:14) şi Revelator (vezi 2 Nefi 32:5). Revelaţiile de la Tatăl şi Fiul sunt transmise prin Duhul Sfânt. El este mesagerul Tatălui şi al Fiului şi mărturiseşte despre Ei.
Duhul Sfânt se manifestă bărbaţilor şi femeilor de pe pământ atât ca puterea Duhului Sfânt, cât şi ca darul Duhului Sfânt. Puterea se poate revărsa asupra unei persoane înainte de botez; ea este mărturia care asigură convingerea că Isus Hristos este Salvatorul şi Mântuitorul nostru. Prin puterea Duhului Sfânt, simpatizanţii sinceri pot dobândi o convingere despre adevărul Evangheliei Salvatorului, al Cărţii lui Mormon, al realităţii restaurării şi despre chemarea profetică a lui Joseph Smith.
Darul Duhului Sfânt este conferit prin aşezarea mâinilor de către cei care deţin Preoţia lui Melhisedec, numai după ce botezul este realizat în mod corect şi este autorizat. Domnul a spus:
„Da, pocăiţi-vă şi botezaţi-vă, fiecare dintre voi, pentru iertarea păcatelor voastre; da, fiţi botezaţi cu apă şi apoi va veni botezul prin foc şi prin Duhul Sfânt…
Şi voi veţi confirma în Biserica Mea pe oricine are credinţă prin aşezarea mâinilor şi Eu le voi acorda darul Duhului Sfânt” (D&L 33:11, 15).
Apostolul Pavel a explicat clar efesenilor această practică, atunci când a întrebat:
„«Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?» Ei i-au răspuns: «Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt».
«Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?», le-a zis el. Şi ei au răspuns: «Cu botezul lui Ioan».
Atunci Pavel a zis: «Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus».
Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.
Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei” (Faptele Apostolilor 19:2–6).
Botezul prin scufundare este „prima rânduială a Evangheliei şi pentru a fi complet trebuie să fie urmat de primirea darului Duhului Sfânt” (Ghid pentru scripturi, „Botez”). Profetul Joseph Smith a explicat că „botezul este o rânduială sfântă pregătitoare pentru primirea Duhului Sfânt; este canalul şi cheia prin care va fi administrat Duhul Sfânt. Darul Duhului Sfânt prin aşezarea mâinilor nu poate fi primit prin intermediul niciunui alt principiu în afara principiului neprihănirii” (Teachings: Joseph Smith, p. 95–96).
Rânduiala de confirmare a unui nou membru al Bisericii şi de conferire a darului Duhului Sfânt este atât simplă, cât şi profundă. Deţinătorii demni ai preoţiei lui Melhisedec îşi aşează mâinile pe capul unei persoane şi o cheamă pe numele ei. După acea, cu autoritatea sfintei preoţii şi în numele Salvatorului, persoana este confirmată ca membră a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă şi este rostită următoarea propoziţie importantă: „Primeşte-L pe Duhul Sfânt”.
Simplitatea acestei rânduieli ar putea să ne determine să trecem cu vederea semnificaţia ei. Aceste patru cuvinte – „Primeşte-L pe Duhul Sfânt” – nu sunt doar o pronunţare pasivă, ci ele constituie o poruncă a preoţiei – un îndemn autorizat pentru a acţiona, şi nu pur şi simplu pentru a se acţiona asupra lor (vezi 2 Nefi 2:26). Duhul Sfânt nu devine eficient în viaţa noastră doar pentru că mâinile sunt aşezate pe capetele noastre şi pentru că acele patru cuvinte sunt rostite. Când primim această rânduială, fiecare dintre noi acceptă o responsabilitate sacră şi continuă de a dori, a căuta, a munci şi a trăi astfel încât într-adevăr să-L „[primim] pe Duhul Sfânt”, precum şi darurile Sale spirituale care Îl însoţesc. „Pentru că, la ce îi serveşte unui om dacă i se acordă un dar, şi el nu primeşte darul? Iată, el nu se bucură de ceea ce i se dă lui, nici de acela care îi dă darul” (D&C 88:33).
Ce ar trebui să facem pentru ca acest îndemn autorizat de a căuta tovărăşia celui de-al treilea membru al Dumnezeirii să devină o realitate continuă? Permiteţi-mi să vă sugerez că trebuie (1) să dorim în mod sincer să primim Duhul Sfânt, (2) să-L invităm în mod corect pe Duhul Sfânt în vieţile noastre şi (3) să ne supunem cu credinţă poruncilor lui Dumnezeu.
Să dorim în mod sincer
În primul rând, trebuie să dorim tovărăşia Duhului Sfânt, să tânjim după ea şi să o căutăm. Dumneavoastră şi cu mine putem învăţa o mare lecţie despre dorinţele neprihănite de la ucenicii credincioşi ai Învăţătorului, aşa cum este descrisă în Cartea lui Mormon:
„Iar cei doisprezece au predicat mulţimii; şi iată, ei au făcut ca mulţimea să îngenuncheze pe faţa pământului şi să se roage Tatălui în numele lui Isus…
Şi ei s-au rugat pentru ceea ce doreau cel mai mult; şi ei au dorit ca Duhul Sfânt să le fie dat lor” (3 Nefi 19:6, 9).
Ne amintim noi, de asemenea, să ne rugăm în mod serios şi consecvent pentru ceea ce ar trebui să dorim cel mai mult, chiar Duhul Sfânt? Sau devenim distraşi de grijile lumii şi de rutina vieţii zilnice şi considerăm normal să fie cu noi sau chiar neglijăm acest cel mai valoros dintre toate darurile? Primirea Duhului Sfânt începe cu dorinţa noastră sinceră şi constantă de a avea tovărăşia Lui în vieţile noastre.
Să invităm în mod corespunzător
Noi primim şi recunoaştem mai uşor Spiritul Domnului când Îl invităm în mod corespunzător în viaţa noastră. Nu putem constrânge, forţa sau porunci Duhului Sfânt. Ci trebuie să-L invităm în viaţa noastră cu aceeaşi blândeţe şi delicateţe cu care El ne roagă călduros (vezi D&L 42:14).
Noi Îl invităm în mai multe moduri pe Duhul Sfânt să ne întovărăşească: prin legămintele pe care le facem şi prin respectarea lor; prin rugăciune sinceră făcută în mod individual şi în familie; prin cercetarea cu sârguinţă a scripturilor; prin întărirea relaţiilor adecvate cu membrii familiei şi cu prietenii; prin încercarea de a avea gânduri, fapte şi exprimări virtuoase şi prin preaslăvirea în căminele noastre, în templul sfânt şi în Biserică. Dimpotrivă, legămintele şi angajamentele făcute întâmplător sau încălcarea lor, lipsa rugăciunii şi a studiului scripturilor şi gânduri, fapte şi exprimări nepotrivite determină Spiritul să se retragă sau să ne evite cu desăvârşire.
Aşa cum a propovăduit regele Beniamin poporului săi: „Şi acum, vă spun vouă, fraţii mei că, după ce aţi cunoscut şi aţi fost învăţaţi toate aceste lucruri, dacă veţi păcătui şi veţi acţiona împotriva a ceea ce s-a spus, vă veţi depărta de Spiritul Domnului şi acesta nu va mai avea niciun loc în voi ca să vă îndrume pe drumurile înţelepciunii, ca să puteţi fi binecuvântaţi, prosperi şi apăraţi” (Mosia 2:36).
Să ne supunem cu credinţă
Supunerea cu credinţă faţă de poruncile lui Dumnezeu este esenţială pentru primirea Duhului Sfânt. Acest adevăr ne este reamintit în fiecare săptămână când ascultăm rugăciunile din timpul împărtăşaniei şi când luăm fiind demni din pâine şi apă. Când promitem solemn că dorim cu adevărat să luăm asupra noastră numele lui Isus Hristos, să ne amintim totdeauna de El şi să ţinem poruncile Sale, ni se promite că putem avea totdeauna Spiritul Său cu noi (vezi D&L 20:77). Astfel, tot ceea ce ne învaţă Evanghelia Salvatorului să facem şi să devenim are menirea să ne binecuvânteze cu tovărăşia Duhului Sfânt.
Gândiţi-vă la motivele pentru care ne rugăm şi studiem scripturile. Da, noi dorim din tot sufletul să comunicăm prin intermediul rugăciunii cu Tatăl Ceresc în numele Fiului Său. Şi da, noi dorim să obţinem lumina şi cunoaşterea care sunt disponibile în lucrările canonice. Dar, vă rog, aveţi în vedere că aceste obiceiuri sfinte sunt, în principal, căi prin care noi ne amintim totdeauna de Tatăl Ceresc şi Preaiubitul Său Fiu şi sunt condiţii prealabile pentru a avea tovărăşia continuă a Duhului Sfânt.
Gândiţi-vă la motivele pentru care noi preaslăvim în Casa Domnului şi în cadrul adunărilor noastre de duminică. Da, slujim în templu pentru rudele noastre care au murit – şi pentru familiile şi prietenii noştri din episcopiile şi ramurile în care trăim. Şi da, noi ne bucurăm de legăturile sociale neprihănite pe care le găsim printre fraţii şi surorile noastre. Dar, în primul rând, noi ne adunăm în unitate pentru a căuta binecuvântările şi învăţămintele de la Duhul Sfânt.
Rugăciunea, studiul, adunările, preaslăvirea, slujirea şi supunerea nu sunt articole izolate şi independente menţionate pe o listă lungă a Evangheliei, ca lucruri care trebuie să fie făcute. Ci, fiecare dintre aceste practici neprihănite este un element important într-o căutare spirituală atotcuprinzătoare pentru a îndeplini mandatul de a-L primi pe Duhul Sfânt. Poruncile lui Dumnezeu, cărora ne supunem, şi inspiratele sfaturi din partea conducătorilor Bisericii, pe care le urmăm, se concentrează în principal pe obţinerea tovărăşiei Spiritului. În principal, toate învăţăturile şi activităţile Evangheliei sunt centrate pe ţelul de a veni la Hristos prin primirea Duhului Sfânt în viaţa noastră.
Dumneavoastră şi cu mine ar trebui să ne străduim să devenim ca tinerii războinici descrişi în Cartea lui Mormon, care „au avut grijă să execute fiecare cuvânt al poruncii întocmai; da, şi astfel lor li s-a întâmplat aşa după cum era credinţa lor…
Şi ei sunt riguroşi în a-şi aminti de Domnul, Dumnezeul lor în fiecare zi; da, ei sunt atenţi, continuu, la păstrarea statutelor Lui şi a judecăţilor Lui şi a poruncilor Lui” (Alma 57:21; 58:40).
Mărturie
Domnul a declarat că Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este „singura Biserică adevărată şi vie de pe toată faţa pământului” (D&L 1: 30). Această Biserică restaurată este adevărată deoarece este Biserica Salvatorului; El este „calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14:6). Şi este o Biserică vie datorită lucrărilor şi darurilor Duhului Sfânt. Cât de binecuvântaţi suntem să trăim într-o perioadă în care preoţia este pe pământ şi în care-L putem primi pe Duhul Sfânt!
Câţiva ani după ce profetul Joseph Smith a fost martirizat, el i s-a arătat preşedintelui Brigham Young şi i-a împărtăşit acest sfat etern: „Spune oamenilor să fie umili şi credincioşi şi să fie siguri că păstrează Spiritul Domnului, care îi va conduce drept. Fiţi atenţi şi nu îndepărtaţi glasul liniştit şi slab; el vă va învăţa ce să faceţi şi unde să mergeţi; va produce roadele împărăţiei. Spune fraţilor să-şi ţină inimile deschise pentru a se lăsa convinse, astfel ca atunci când Duhul Sfânt vine la ei, inimile lor să fie pregătite pentru a-L primi. Ei pot deosebi Spiritul Domnului de toate celelalte spirite. El va şopti pace şi bucurie sufletelor lor; El va lua răutatea, ura, invidia, cearta şi toate relele din inimile lor; şi întreaga lor dorinţă va fi de a face bine, de a scoate la iveală neprihănirea şi de a clădi împărăţia lui Dumnezeu. Spune fraţilor că, dacă vor urma Spiritul Domnului, ei vor merge pe calea cea dreaptă” (Teachings: Joseph Smith, p. 98).
Mă rog ca noi să dorim în mod sincer tovărăşia Duhului Sfânt şi să-L invităm în mod corespunzător pe Duhul Sfânt în viaţa noastră zilnică. De asemenea, mă rog ca fiecare dintre noi să se supună cu credinţă poruncilor lui Dumnezeu şi să primească într-adevăr Duhul Sfânt. Promit că binecuvântările descrise de profetul Joseph Smith lui Brigham Young sunt valabile şi se pot dobândi de fiecare persoană care aude sau citeşte acest mesaj.
Depun mărturie despre realitatea vie a Tatălui şi a Fiului. Mărturisesc că Duhul Sânt este un Revelator, un Mângâietor şi Învăţătorul Suprem de la care trebuie să învăţăm. Şi mărturisesc că binecuvântările şi darurile Spiritului acţionează în Biserica lui Isus Hristos restaurată, adevărată şi vie în aceste zile din urmă. Eu mărturisesc astfel, în numele sacru al Domnului Isus Hristos, amin.