Istoria familiei: pace, protecţie şi promisiuni

Vârstnicul Bradley D. Foster

din Cei Şaptezeci

Dintr-o cuvântare intitulată „Gathering, Healing, and Sealing Families”, adresată în cadrul conferinţei RootsTech Family History în oraşul Salt Lake, Utah, S.U.A. în data de 14 februarie 2015.

Pe măsură ce familia dumneavoastră participă la adunarea de înregistrări, la vindecarea de inimi şi la pecetluirea membrilor familiei, dumneavoastră şi urmaşii dumneavoastră veţi fi binecuvântaţi pentru totdeauna.

Povestea Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este o poveste despre familii. Când spun familii, nu mă refer la conceptul modern cu mama, tata şi copiii.

Folosesc termenul familie aşa cum îl foloseşte Domnul, ca sinonim pentru naţiune sau familie formată din mai multe generaţii deoarece toată lumea are familie. Acest gen de familie – cu copii care primesc tăria de la strămoşii lor din urmă cu multe generaţii şi părinţi care caută să-şi binecuvânteze urmaşii din generaţiile care vor urma se află în centrul planului Tatălui nostru Ceresc pentru copiii Săi.

Cartea lui Mormon relatează, de asemenea, povestiri despre familii în acest sens. Când citim aceste povestiri, aflăm că familiile nu s-au schimbat prea mult de-a lungul secolelor. Chiar şi cei care au trăit în altă perioadă şi în alt loc seamănă mult cu noi – şi dorinţa lui Dumnezeu pentru copiii Săi, să trăiască în familii fericite, eterne, nu s-a schimbat.

De ce a păstrat Domnul înregistrarea privind aceste povestiri? Ce a vrut El să învăţăm din ele? Conţin ele lecţii care ne pot ajuta în eforturile noastre de a ne aduna, vindeca şi pecetlui familiile?

O lecţie de la Lehi

Eu cred că prima familie din Cartea lui Mormon – familia lui Lehi – ne învaţă o lecţie importantă pe care, poate, nu am observat-o. Familia lui Lehi ne poate învăţa multe despre înregistrările de familie – de ce sunt importante pentru Domnul şi de ce ar trebui să fie importante pentru noi.

La începutul povestirii, Lehi şi Saria îşi cresc fiicele şi pe cei patru fii în Ierusalim, ducând o viaţă destul de bună în acel oraş mare. Viaţa lor s-a schimbat complet când Domnul i-a poruncit lui Lehi să-şi ducă familia în pustiu.

Lehi s-a supus şi el şi familia lui şi-au părăsit averile şi s-au aventurat în pustiu. După ce au călătorit un timp, Lehi i-a spus fiului său Nefi:

„Iată, eu am visat un vis în care Domnul mi-a poruncit ca tu şi fraţii tăi să vă întoarceţi la Ierusalim.

Căci iată, Laban are cronicile iudeilor, precum şi o genealogie a strămoşilor mei, iar acestea sunt gravate pe plăci de aramă” (1 Nefi 3:2-3; subliniere adăugată).

Datorită acestei porunci, familiile noastre sunt binecuvântate cu următoarea declaraţie frumoasă de credinţă şi supunere a lui Nefi: „Mă voi duce şi voi face lucrurile pe care Domnul le-a poruncit, căci eu ştiu că Domnul nu dă porunci copiilor oamenilor fără să pregătească o cale pentru ei, ca ei să îndeplinească lucrurile pe care El le-a poruncit” (1 Nefi 3:7).

Plăcile de aramă conţineau o cronică. Ele cuprindeau scripturi, dar cuprindeau, de asemenea, istoria familiei lui Lehi. Domnul a ştiut cât era de important ca acea cronică să fie păstrată timp de multe generaţii.

V-aţi întrebat vreodată de ce Domnul nu i-a poruncit lui Lehi, ci fiilor lui, să se întoarcă după plăci? El era patriarhul familiei. Lui i-a dat Domnul viziunea. Oare nu ar fi avut mai multă influenţă asupra lui Laban decât fiii lui?

Nu ştim de ce Domnul le-a poruncit fiilor lui Lehi să se întoarcă în Ierusalim, dar ştim că nu le-a fost uşor să îndeplinească ceea ce le ceruse Domnul. Sarcina a fost grea şi le-a pus credinţa la încercare. Au învăţat lecţii valoroase care le-au fost de folos în călătoria lor prin pustiu. Poate lucrul cel mai important pe care l-au învăţat a fost că, atunci când Domnul porunceşte, El într-adevăr oferă o cale.

Ne putem întreba: ce doreşte Domnul ca fiii şi fiicele noastre să înveţe în timp ce „[se întorc]” să aducă înregistrările familiei noastre? Cum le pregăteşte calea? Există experienţe pe care El doreşte ca ei să le aibă? Îi invităm să aibă aceste experienţe? Ce binecuvântări doreşte El cu nerăbdare să ofere fiilor şi fiicelor dumneavoastră când aceştia slujesc în templu şi întocmesc istoria familiei?

Când Nefi şi fraţii lui s-au întors la cortul tatălui lor, Lehi „a luat cronicile care erau gravate pe plăcile de aramă şi le-a cercetat de la început”. Printre ele, a găsit „cele cinci cărţi ale lui Moise”, „profeţiile sfinţilor profeţi” şi „o genealogie a strămoşilor săi; prin urmare, el a ştiut că era un urmaş al lui Iosif… cel care a fost vândut în Egipt”. Şi când Lehi „a văzut toate aceste lucruri, el a fost cuprins de Spirit” (1 Nefi 5:10, 11, 13, 14, 17).

Apoi, Lehi i-a învăţat pe membrii familiei sale ce aflase de pe plăci. Aţi putea spune că a făcut din cortul său un centru de istorie a familiei şi de învăţare – aşa cum ar trebui să fie căminele noastre.

E evident de ce dorea Domnul ca familia lui Lehi să aibă aceste înregistrări. Ele le-au dat urmaşilor lui un simţ al identităţii, unindu-i de patriarhii credincioşi din trecut şi sădind în inimile lor „promisiunile făcute părinţilor” (D&L 2:2; Joseph Smith – Istorie 1:39). Aceste înregistrări sunt atât de importante pentru credinţa generaţiilor nenăscute, încât Spiritul i-a spus lui Nefi că, fără ele, „un neam [ar fi rătăcit şi pierit] în necredinţă” (1 Nefi 4:13).

Experienţa pe care a avut-o un alt popor din Cartea lui Mormon arată cât este de adevărat faptul că, atunci când se pierd înregistrări, se pierde adevărul, iar rezultatele pot fi dezastruoase.

Muleciţii au părăsit Ierusalimul în acelaşi timp cu familia lui Lehi. Dar, spre deosebire de familia lui Lehi, ei „nu aduseseră cu ei nicio cronică”. Până în momentul în care i-a descoperit Mosia 400 de ani mai târziu, „vorbirea lor devenise stâlcită… şi negau existenţa Creatorului lor” (Omni 1:17). Îşi pierduseră identitatea de popor de legământ.

Mosia i-a învăţat pe muleciţi limba lui pentru ca ei să poată învăţa din cronicile pe care le avea el. Drept rezultat, societatea muleciţilor s-a transformat dintr-o societate tulburată, fără Dumnezeu, într-o societate care înţelegea planul fericirii pe care Dumnezeu îl concepuse pentru ei şi familiile lor.

Întoarceţi-vă la familia dumneavoastră

Cunoaşterea a cine suntem vis-a-vis de Dumnezeu şi unii faţă de alţii ne schimbă modul de a gândi, de a acţiona şi de a-i trata pe alţii. Înregistrările sunt o parte esenţială a identităţii şi perspectivei noastre. Privim înapoi pentru a ne pregăti să mergem înainte.

Părinţi, i-aţi invitat pe membrii familiei dumneavoastră să „se întoarcă”? Au fost membrii familiei dumneavoastră separaţi de înregistrările lor – sau unii de alţii – într-un fel sau altul? A fost legătura familiei dumnevoastră din prezent şi trecut dezlegată? Ce s-a întâmplat în istoria familiei dumneavoastră care a cauzat această separare? Imigrarea, conflictul, convertirea la Evanghelie sau, pur şi simplu, trecerea timpului? Aţi vizitat de curând site-ul FamilySearch.org pentru a vă găsi strămoşii?

Casa lui Israel a fost împrăştiată şi, în multe feluri, acest lucru include împrăştierea familiilor şi a înregistrărilor. Responsabilitatea noastră este de a le aduna şi, acolo unde este necesar, de a vindeca rănile pricinuite de separare. Pe măsură ce căutăm cu sârguinţă să întoarcem inimile copiilor noştri spre părinţii lor, inimile noastre se vor întoarce, de asemenea, spre copiii noştri¹ şi vom descoperi împreună pacea şi vindecarea pe care le oferă această lucrare (vezi D&L 98:16).

La fel cum Lehi i-a trimis pe fiii săi înapoi la Ierusalim după cronicile sacre, haideţi să îi trimitem pe copiii noştri înapoi după cronicile familiei. La fel cum Domnul i-a oferit lui Nefi o cale, El ne-a pus la dispoziţie Internetul şi alte tehnologii care îi vor ajuta pe copiii noştri să-i adune pe membrii familiei şi să îi vindece. Şi El ne-a pus la dispoziţie temple unde putem duce numele pe care le găsim şi face ca adunarea aceasta să fie permanentă prin rânduieli de pecetluire.

Bucurie în pustiu

Când soţia mea, Sharol, şi cu mine ne-am căsătorit, am hotărât că vom avea patru fii. Domnul avea alt plan. El ne-a dat patru fiice.

Am călătorit cu fiicele noastre prin pustiu. Acum, ele sunt căsătorite, au copii şi călătoresc prin pustiurile lor. A fost uşor? Nu. Am avut partea noastră de cârtiri şi au fost multe încercări.

Pustiul vieţii poate fi dur pentru familii. Când oamenii întreabă: „Ce mai faceţi dumneavoastră şi familia dumneavoastră?”, deseori spun: „Momentan, ne aflăm între două crize. Mulţumim de întrebare”.

Dar există, de asemenea, momente de bucurie adevărată de-a lungul drumului. În calitate de patriarhi şi mame, petrecem mult timp întărindu-ne copiii pentru a face faţă pustiului. Profeţii din zilele noastre au promis că munca de istorie a familiei oferă „protecţie împotriva influenţei duşmanului”² şi convertire „[profundă] şi [statornică]” la Salvator.³ Ce mod puternic de a ne aduna, de a vindeca şi de a ne pecetlui familiile.

Ca patriarh al familiei noastre, le-am cerut fiicelor mele să „se întoarcă” să găsească înregistrările, să ducă nume la templu şi să-i înveţe pe nepoţii noştri. Le-am cerut să-şi caute rădăcinile participând la întocmirea istoriei familiei noastre.

O promisiune

Vă promit că, pe măsură ce îi invitaţi pe copiii dumneavoastră să „se întoarcă” şi să găsească înregistrările familiei, vă veţi „bucura foarte mult” împreună ca Lehi şi Saria şi Îi veţi „[mulţumi] Dumnezeului lui Israel”. Când căutaţi înregistrările familiei dumneavoastră, veţi fi „[cuprinşi] de Spirit”, deoarece veţi afla „că ele [sunt] vrednice de dorit; da, chiar de mare valoare”. Şi veţi şti că, „prin înţelepciunea Domnului, [le-aţi] purtat cu [voi]” în timp ce călătoreaţi „în pustiu către pământul făgăduinţei” (1 Nefi 5:9, 17, 21-22).

Biserica este aici pentru a vă sprijini şi întări familia în această călătorie. Vă promit că, pe măsură ce familia dumneavoastră participă la adunarea de înregistrări, la vindecarea de inimi şi la pecetluirea membrilor familiei, dumneavoastră şi urmaşii dumneavoastră – familia dumneavoastră – veţi fi binecuvântaţi pentru totdeauna.