Glasuri ale sfinţilor din zilele din urmă
Cerând îndurare
În timpul unei excursii desfăşurate într-un oraş apropiat din Estonia, am văzut un bărbat cerşind bani. În mod surprinzător, mi-am dat seama că îl cunoşteam de când slujisem în calitate de misionar în acel oraş, în urmă cu 10 ani. La fel cum făcea şi atunci, el ducea un sac mare cu sticle de plastic, pe care le strângea pentru a obţine bani din reciclarea lor. Mi-am amintit că, întotdeauna, te întreba dacă nu puteai să-i dai ceva mărunţiş şi, dacă îi dădeai, întreba dacă nu mai aveai.
Am fost foarte surprins să-l văd. După 10 ani, era neschimbat – puţin mai cărunt, dar părea că dusese aceeaşi viaţă, cerşind bani în fiecare zi. M-am gândit la cei 10 ani minunaţi pe care eu îi trăisem între timp, care includeau căsătoria în templu, dobândirea unei educaţii, găsirea unui loc de muncă bun şi faptul că m-am bucurat de sănătate.
M-am gândit că aceasta putea să fie ultima dată când îl vedeam şi am simţit că trebuia să-i dau ceva. Problema era că aveam doar o bancnotă care valora mai mult decât eram dispus să-i dau. Am fost dezamăgit şi puţin supărat gândindu-mă la opţiunile pe care le aveam – să nu-i dau nimic sau să-i dau mai mult decât doream. Am decis că nu conta chiar atât de mult pentru mine, că avea să aibă şi el o bucurie în ziua aceea şi i-am dat banii.
După ce au trecut mai puţin de două zile, m-am aflat eu însumi într-o situaţie asemănătoare, de data aceasta fiind eu cel care cerea îndurare. Încurcasem data depunerii dosarului pentru o bursă importantă. Credeam că îl depusesem cu două săptămâni mai devreme, dar am fost îngrozit când am verificat din nou data şi am văzut că îl trimisesem cu întârziere de o zi.
Bursa valora de exact 100 de ori mai mult decât suma pe care i-o dădusem cerşetorului şi n-am putut să cred că era o coincidenţă. M-am aflat în situaţia de a cere îndurare atât prin rugăciune adresată Tatălui meu Ceresc, cât şi prin email adresat persoanelor oficiale de la universitate. Dumnealor au spus că vor include dosarul meu, dar au observat că-l depusesem cu întârziere.
Rugăciunea mea a primit răspuns şi am fost binecuvântat să primesc bursa care, din punct de vedere financiar, ne-a ajutat mult pe soţia mea şi pe mine. Dar lucrul şi mai important a fost că această experienţă m-a învăţat o lecţie preţioasă: nu suntem noi cu toţii cerşetori în faţa lui Dumnezeu (vezi Mosia 4:19)?