O binecuvântare în scrisul mamei mele

Douglas Hedger

Nevada, S.U.A.

Ilustrație de Dilleen Marsh

Într-o seară, mă gândeam ce mesaj să rostesc în cadrul unei conferințe de episcopie care urma să aibă loc. Studiasem scripturile de-a lungul săptămânii și, deși primisem multă inspirație și cunoaștere, încă nu aveam o direcție clară referitor la ceea ce Domnul dorea ca eu, în calitate de președinte de țăruș, să împărtășesc membrilor episcopiei.

În rugăciune sinceră, m-am rugat ca Spiritul să-mi îndrume gândurile. Apoi, am deschis scripturile și am început să citesc din nou. Mintea mea s-a îndreptat imediat spre țelurile episcopiei despre care episcopul și cu mine discutasem recent. Unul dintre acele țeluri era să folosim Predicați Evanghelia Mea când împărtășim prietenilor și vecinilor Evanghelia.

Am simțit îndrumarea de a include Predicați Evanghelia Mea în studiul personal din acea seară. Am scos un exemplar și l-am deschis la întâmplare. Pe acea pagină, am găsit două referințe scripturale scrise de mână – 1 Nefi 8:8-11 și 1 Nefi 11:21-22. Când am privit mai atent, mi-am dat seama că acele referințe fuseseră scrise de mama mea. Scumpa mea mamă murise cu câțiva ani mai devreme, la două luni după ce împlinise vârsta de 80 de ani. Ea a fost un exemplu de curaj și altruism, văzând întotdeauna partea bună a oamenilor. Și iubea scripturile.

Am deschis scripturile la aceste versete pentru a vedea ce a determinat-o să le scrie. Când le-am citit, am primit în mintea mea imediat mesajul pe care trebuia să-l rostesc. Era un mesaj simplu, anume că membrii Bisericii care au gustat fructul delicios al Evangheliei pot uita uneori că mulți alții caută același fruct. Trebuie să-i ajutăm și să le spunem unde să-l găsească.

M-am gândit la scumpa mea mamă când am parcurs restul manualului Predicați Evanghelia Mea. Nu era niciun nume, nici alte notițe sau ceva care să indice că această carte i-a aparținut vreodată. Am fost uimit când m-am gândit la lanțul de îndemnuri spirituale care au dus la acest moment. Spiritul mi-a confirmat că gândurile mi-au fost îndrumate, după cum mă rugasem. Deși mama mea a scris aceste referințe cu mulți ani în urmă, ea nu a știut că Domnul le va folosi ca răspuns la o rugăciune umilă a fiului ei.