Portrete ale credinței
Michael Isaac
Bydgoszcz, Polonia
„Bolile pot aduce multe lucruri bune”, a spus Michael, care suferă de insuficiență renală. Pentru că boala sa l-a ajutat să-și mărească recunoștința față de Evanghelie, el a spus: „Este o încercare bună”.
Fotograf Leslie Nilsson
M-am născut în Etiopia în anul 1942 și am mers în Polonia să studiez în anul 1965. În anul 1991, i-am cunoscut pe misionari și m-am alăturat Bisericii. Am slujit în calitate de președinte de ramură timp de trei ani și jumătate. Am slujit în calitate de consilier în președinția misiunii timp de 12 ani. Apoi, am fost, din nou, președinte de ramură și, apoi, președinte de district. Apoi, m-am îmbolnăvit de insuficiență renală.
Acum pot face doar câteva lucruri în Biserică. Încerc să particip duminica.
La început am fost furios.
Am spus în rugăciune: „De ce eu?”. „Ți-am slujit, Doamne.” După o perioadă, am înțeles. În scripturi ni se spune: „Acela care are credință în Mine pentru a fi vindecat, și nu este osândit la moarte, va fi vindecat” (D&L 42:48).
Acest verset ne învață că vom fi vindecați dacă nu ne este menit să murim.
Membrii Bisericii continuă să se roage pentru mine, dar starea mea se agravează. Ei cred că rugăciunile lor nu sunt ascultate, dar sunt ascultate pentru că ei devin oameni mai buni iar eu simt dragostea pe care mi-o arată.
Chiar dacă aș fi sănătos, cât timp mi-ar mai rămâne de trăit având în vedere vârsta mea? Totuși, am multe lucruri înaintea mea.
Îmi place să mă îndrept către scripturi și să găsesc eroi care să mă ajute. Când eram sănătos și slujeam, îmi plăcea să urmez exemplul lui Nefi, dar, acum, mă gândesc deseori la Iov. El a fost un bărbat bun și a suferit de asemenea. Există întotdeauna speranță în Evanghelie.
Într-un oraș precum Bydgoszcz, dacă vreau să vizitez primarul, nu voi avea vreo șansă pentru că sunt prea neimportant pentru asta. Dar, prin intermediul Evangheliei, ușa este întotdeauna deschisă pentru a-L chema pe Dumnezeu. De aceea iubesc Biserica mea.
Am Biserica. Am o modalitate de a-L contacta pe Dumnezeu prin intermediul rugăciunii, postului și al tuturor lucrurilor pe care le facem. De ce altceva mai am nevoie?
Uneori îmi spun: „Poate acesta este motivul pentru care sunt bolnav – să pot înțelege din ce mare lucru fac parte, ce măreață este această cauză”.
O văd pe soția mea, Renata, cum se întristează pentru că sunt bolnav. Nu îmi place să se întâmple asta, dar suferința este o consecință a dragostei. Dacă nu ar iubi, nu i-ar părea rău. Dragostea vă ajută să nu vă mai simțiți singuri și să știți că sunt oameni cărora le pasă.
Moartea nu este așa importantă. Toți vor muri. Depinde cum abordăm moartea. Eu știu că Dumnezeu trăiește. El ne iubește pe toți – inclusiv pe mine. Aceasta este ceea ce pot spune.
Boala lui Michael este o încercare dificilă pentru soția sa, Renata. „O văd pe soția mea cum se întristează pentru că sunt bolnav”, spune el. „Dar suferința este o consecință a dragostei. Dragostea vă ajută să nu vă mai simțiți singuri și să știți că sunt oameni cărora le pasă.”
În pofida limitărilor cauze de boala sa, Michael încă mai găsește modalități de a sluji și a-i înălța spiritual pe cei din jurul său.
Michael găsește speranță și îndrumare în scripturi. Când era sănătos și slujea, îl admira pe Nefi. „Dar, acum, mă gândesc deseori la Iov”, a spus el. „El a fost un bărbat bun și a suferit de asemenea.”