Două niveluri de credință
Din cuvântarea de devoțiune intitulată „The Faith to Reap (Credința de a secera)”, rostită la Universitatea Brigham Young – Idaho în data de 17 martie 2015.
Credința în Isus Hristos și în ispășirea Sa este credința de a secera. Este credința în puterea Sa, nu a noastră.
Lehi și membrii familiei sale se aflau în pustiu doar de câteva zile când Domnul i-a spus să-și trimită fiii la Ierusalim pentru a lua plăcile de alamă de la Laban. Nu-i complimentăm adesea pe cei doi fii rebeli ai lui Lehi, pe Laman și Lemuel, însă ei chiar au fost dornici să se ducă. Ei au avut suficientă credință pentru a încerca.
Laman și, mai târziu Lemuel împreună cu frații lui, i-au cerut plăcile lui Laban. Frații au pierdut averea familiei și aproape că și-au pierdut viața în această acțiune. În acel moment, credința lui Laman și cea a lui Lemuel i-a părăsit, iar ei erau gata să renunțe. Pe de altă parte, Nefi s-a ridicat deasupra pericolului și al descurajării:
„Așa cum Domnul trăiește și tot așa cum noi trăim, nu ne vom duce la tatăl nostru în pustiu până când nu vom îndeplini ceea ce Domnul ne-a poruncit.
Prin urmare, să fim credincioși în ținerea poruncilor Domnului” (1 Nefi 3:15-16).
Apoi, Nefi și-a exercitat credința cea mare, a intrat în posesia plăcilor lui Laban și s-a întors împreună cu frații săi la tatăl lor în pustiu.
Se pare că există două niveluri de credință. Primul nivel este credința de a încerca, credința de a ne mânui secera. Al doilea nivel este credința de a face. Acesta este mai mult decât credința de a-ți mânui secera – este credința de a secera.
Laman și Lemuel au avut credința de a încerca, dar Nefi a avut credința de a face. Laman și Lemuel au avut suficientă credință să-și mânuiască secera, dar Nefi a avut suficientă credință să secere.
Acea diferență subtilă dintre credința de a vă mânui secera și credința de a secera va produce o mare schimbare în viața dumneavoastră. Pentru a trăi din nou în prezența Tatălui nostru Ceresc și pentru a trăi o viață productivă și plină de bucurie pe pământ, trebuie să dezvoltăm credința de a secera.
Am primit promisiuni minunate de la Domnul – promisiuni despre fericire și bucurie în această viață și exaltare în cea de apoi. Dar provocările și problemele vieții noastre de zi cu zi tind să ne distrugă speranța. Pământul nostru al făgăduinței pare atât de departe, atât de improbabil, încât începem să avem îndoieli.
„Nu-i posibil ca eu să îndeplinesc acel obiectiv sau să primesc acea binecuvântare”, credem noi. „Cu siguranță, Domnul S-a gândit la altcineva când a făcut acele promisiuni.”
Nu, El S-a gândit la dumneavoastră și la mine. Avem nevoie doar de suficientă credință pentru a ne primi binecuvântările – o credință atât de puternică, încât să poată converti promisiunile noastre viitoare în realități prezente. Avem nevoie de credința de a secera.
Ce este, mai exact, această credință și cum o putem dezvolta?
Aveți credință în Isus Hristos
Mai întâi, spre deosebire de credința de a vă mânui secera, credința de a secera nu este credință în dumneavoastră înșivă. Nu este același lucru ca încrederea în sine sau atitudinea mintală pozitivă. Nu este nici măcar credința în membrii familiei dumneavoastră sau în prieteni – toate acestea fiind bune. Credința de a secera este credința în Isus Hristos și în ispășirea Sa. Este credința în puterea Sa, nu a noastră.
Când am fost chemat să slujesc în calitate de președinte al Țărușului Maricopa Mesa Arizona, vârstnicul W. Mack Lawrence, la acea vreme autoritate generală-Cei Șaptezeci, ne-a invitat pe soția mea și pe mine în biroul președintelui de țăruș și mi-a oferit chemarea. Am acceptat-o dând dovadă de supunere. Apoi, dânsul ne-a invitat să intrăm în încăperea înaltului consiliu și, cu ajutorul rugăciunii, să mă gândesc la bărbați pe care să-i recomand să-mi fie consilieri. Când am intrat în încăpere, am văzut poze cu toți președinții de țăruș care slujiseră înainte în țăruș de când acesta fusese organizat, iar inima mea s-a simțit copleșită. Ei au fost mari conducători, atât în cadrul Bisericii, cât și al comunității.
M-am uitat la soția mea și am spus: „Kathleen, nu cred că pot să fac acest lucru. Nu sunt la fel de bun ca ei”.
Ea mi-a spus: „Ei bine, nu-mi spune mie. Mai bine vorbește cu vârstnicul Lawrence”.
Spre surprinderea mea, când i-am spus că nu credeam că puteam să îndeplinesc chemarea, vârstnicul Lawrence mi-a spus: „Presupun că ai dreptate”.
Dar, apoi, a spus: „Tu nu o poți îndeplini, frate Andersen, însă Domnul poate. El are puterea de a face lucrarea Sa, iar dacă tu vei fi demn și vei munci din greu, El o va face. Vei vedea”.
Și El a făcut-o.
Credința de a vă mânui secera este credința de a încerca. Este credința în sine și dispare imediat ce situația se îngreunează. Și, atunci, începem să avem îndoieli. Însă, credința de a secera este credința în Domnul Isus Hristos. Ea nu cedează niciodată.
Faceți ca voia dumneavoastră să corespundă cu voia lui Dumnezeu
Pentru a exercita credința de a secera, trebuie să fim siguri că dorințele și obiectivele noastre sunt în acord cu voia lui Dumnezeu. Nu vom putea niciodată să exercităm credința de a secera, dacă Dumnezeu nu este de acord cu secerișul. Pentru a avea ajutorul Său, trebuie să facem ca voia noastră să corespundă cu a Sa.
Deoarece profetul Nefi, din Helaman, a fost un om neprihănit și credincios, Domnul i-a spus: „Eu te voi binecuvânta pe tine pentru veșnicie; și te voi face puternic în cuvânt și în faptă, în credință și în lucruri; da, și anume că toate lucrurile îți vor fi ție date în acord cu cuvântul tău”. Aceasta este o promisiune deosebită. Apoi, Domnul a adăugat: „Căci tu nu vei cere ceea ce este împotriva voinței Mele” (Helaman 10:5).
Și Moroni ne-a spus următoarele: „Iar Hristos a zis: «Dacă voi veți avea credință în Mine, atunci veți avea puterea să faceți orice lucru care este potrivit cu Mine»” (Moroni 7:33).
Faptul de a ne conforma dorințele cu voia lui Dumnezeu este o condiție prealabilă a credinței de a secera.
Când fiii mei erau mai tineri, ei au jucat baschet în echipele de baschet ale liceului. Pe atunci, obișnuiau să spună o rugăciune, ca echipă, înainte de începerea fiecărui meci. În timp ce priveam din tribună, obișnuiam să mă întreb pentru ce se rugau. Dacă se rugau să câștige meciul, rugăciunilor lor le lipsea credința de a secera. Acest lucru s-a văzut clar din numărul de meciuri pierdute. Se pare că Domnul nu le-a împărtășit dorința ca ei să câștige fiecare meci.
Cu alte cuvinte, Dumnezeu ne va ajuta să îndeplinim doar obiectivele care sunt bune pentru noi. Aceasta deoarece El ne iubește și El știe mai bine ca noi ce va fi bine pentru noi. Și n-ar trebui să fim recunoscători pentru acest lucru? Trebuie să ne rugăm în fiecare zi ca Tatăl Ceresc să ne binecuvânteze cu dorințe drepte de a ne conforma voia cu a Sa. Trebuie să învățăm să ne rugăm, așa cum S-a rugat Domnul în Grădina Ghetsimani, ca voia lui Dumnezeu, nu a noastră, să fie îndeplinită (vedeți Luca 22:42). Doar atunci putem exercita credința de a secera.
Treceți la treabă
A treia condiție prealabilă a credinței de a secera este munca. Apostolul Iacov clarifică faptul că credința fără fapte este moartă. Credința de a ne mânui secera necesită un crez, însă credința de a secera necesită mai mult decât un simplu crez. Chiar și dracii cred și se înfioară, așa cum a scris Iacov (vedeți Iacov 2:17, 19).
Am auzit o povestire despre un tată care și-a observat fiica îngenunchind lângă pat, rugându-se ca Tatăl Ceresc să protejeze păsărelele să nu cadă în capcana pe care fratele ei o construise și o pusese în curte. Mai târziu în acea zi, tatăl a devenit foarte îngrijorat. Știa că acea capcană era una bună. El își ajutase fiul s-o construiască.
„Te-am auzit dimineață rugându-te ca Tatăl Ceresc să protejeze păsărelele să nu cadă în capcana fratelui tău”, i-a spus el fiicei sale. „Însă, uneori, lucruri triste se întâmplă chiar și când ne rugăm ca ele să nu se întâmple.”
Ea i-a răspuns: „Tati, eu știu că el nu va prinde nicio pasăre”.
„Îți admir credința, scumpo”, a spus tatăl. „Dar dacă el va prinde păsări, sper ca acest lucru să nu-ți rănească credința.”
„Nu va prinde, tati”, a spus ea. „Știu că nu va prinde.”
Tatăl a întrebat: „Cum poți să ai o credință atât de mare?”.
„Pentru că, după ce mi-am spus rugăciunile”, a răspuns fiica, „am ieșit din nou și i-am făcut capcana praf”.
Este bine să ne rugăm pentru binecuvântările Tatălui Ceresc. Dar, după ce spunem amin, trebuie să trecem la treabă. Nu ne putem aștepta ca Domnul să ne îndrume pașii, dacă nu suntem dornici să ne mișcăm picioarele. Nici să-I cerem să facă pentru noi ceea ce putem și trebuie să facem singuri.
Trebuie să muncim pentru a ne îndeplini obiectivele drepte și trebuie să muncim din greu să ținem poruncile. Puterea reală din legămintele noastre și puterea reală din credința de a secera se realizează nu când încheiem având siguranța că Dumnezeu Își ține promisiunile, ci când încheiem având siguranța că noi le vom ține pe ale noastre. Acel măreț adevăr este ceea ce convertește promisiuni viitoare în realități prezente. Trebuie să muncim.
Nu vă descurajați când nu reușiți sau greșiți, însă fiți constanți în eforturile dumneavoastră și fiți hotărâți. Credința de a secera nu necesită perfecțiune, dar necesită perseverență.
Vă invit să vă dezvoltați credința de a secera. Puneți-vă, cu fermitate, credința în Salvatorul nostru, Isus Hristos, și în ispășirea Sa. Asigurați-vă că dorințele dumneavoastră corespund cu voia Sa și se conformează acesteia. Apoi, treceți la treabă cu tot sufletul, cu tot cugetul și cu toată tăria dumneavoastră, cu o hotărâre și o perseverență neclintite. Nu există încercare, problemă sau obstacol care să nu poată fi depășite cu credința de a secera.