Tineri adulți
Învață-mă să zbor: Să ajungem să ne bizuim pe forțele proprii din punct de vedere emoțional în felul Domnului
Autoarea articolului locuiește în California, SUA.
Valerie Durrant este din California, SUA, și este căsătorită cu soțul ei, Ryan, de patru ani. Recent, a devenit mama unui băiețel. Îi plac yoga, pictatul, cititul și drumețiile.
Trebuie să ne bizuim pe Tatăl Ceresc și pe Isus Hristos și să depunem efort în timp ce lucrăm pentru a ajunge să ne bizuim pe forțele proprii din punct de vedere emoțional.
Ilustrație de Getty Images
Când ne gândim la un pui de pasăre care învață să zboare, ne imaginăm adesea, ultima lui încercare curajoasă: puiul cu pene sărind din cuib, întinzându-și aripile și înălțându-se spre cer. Totuși, înainte de succesul final, cu siguranță au fost multe eșecuri care s-au încheiat cu pasărea căzând pe pământ, în loc să se înalțe spre cer.
Asemenea unei păsări care învață să zboare, și noi putem să cădem în repetate rânduri când încercăm, prin propriile puteri, să ajungem să ne bizuim pe forțele proprii din punct de vedere emoțional. Însă, dacă ne întoarcem către Domnul pentru ajutor și dacă depunem efort, putem învăța cum să fim optimiști când viața nu se desfășoară așa cum am plănuit și să ne bizuim pe El când încercările devin prea grele pentru a le purta singuri.
Să învățăm să zburăm
Dacă faptul de a învăța să zboare este un proces dureros, de ce își mai părăsește pasărea cuibul? Datorită mamei ei. În prima parte a vieții puilor ei, pasărea mamă le aduce hrană direct în cuib. Însă, odată cu trecerea timpului, ea începe să lase hrană în afara cuibului, pentru ca puii să iasă din zona lor de confort pentru a se hrăni.
La fel este și procesul prin care trecem când învățăm să ajungem să ne bizuim pe forțele proprii din punct de vedere emoțional – însă, deocamdată, nu se așteaptă din partea noastră să putem zbura singuri.
Așa cum pasărea mamă le permite puilor ei să cadă din cuib, tot așa Tatăl Ceresc ne permite să trecem prin încercări și experiențe care pot fi dureroase, frustrante și descurajatoare. Planul salvării conceput de El este menit să ne ajute să devenim ca El, așadar fiecare provocare de care avem parte poate fi o ocazie de a învăța și de a crește. Asemenea păsării mamă, Tatăl Ceresc continuă să ne asigure confort și îndrumare, deoarece doar cu ajutorul Său putem să ajungem și să continuăm să fim sănătoși din punct de vedere emoțional și mintal.
Să dăm din propriile aripi
Deși Tatăl nostru Ceresc este asociatul nostru, nu trebuie să ne așteptăm ca El să facă totul pentru noi. El dorește ca, pe drumul nostru către bizuirea pe forțele proprii din punct de vedere emoțional, să ne folosim libertatea de a alege și resursele pe care El ni le-a dat.
De exemplu, când avem parte de durere, mânie sau pierdere, El dorește să ne consultăm cu El, însă nu trebuie să ne oprim aici – trebuie să facem tot ce putem pentru a acționa conform îndemnurilor pe care El ni le transmite; să ținem poruncile; să mergem la templu pentru a căuta pace, alinare și răspunsuri; să dăm atenție sfatului profetic; și să avem încredere în planul Său pentru noi.
Tatăl Ceresc ne-a dat multe instrumente pentru a ajunge să ne bizuim pe forțele proprii din punct de vedere emoțional, dar dacă, după ce am dat tot ce-am putut, tot întâmpinăm probleme în legătură cu sănătatea mintală, este posibil să fie nevoie de resurse suplimentare. Sunt anumite momente în care s-ar putea să fie nevoie să vă îndreptați către un specialist în sănătate mintală sau să primiți sfaturi din partea episcopului dumneavoastră pentru mai multă îndrumare pentru a putea merge mai departe.
Totuși, țineți minte că, dacă cerem sfatul altora de fiecare dată când întâmpinăm o greutate, este posibil să ratăm ocazii neprețuite de a învăța și de a crește singuri. Din nou, trebuie să depunem un efort considerabil pentru a merge mai departe.
Să urmăm tiparul Domnului
În Doctrină și legăminte, secțiunea 9, Oliver Cowdery este mustrat pentru că a încercat să traducă plăcile Cărții lui Mormon „deși… nu [s-a] gândit decât [să-I ceară lui Dumnezeu]” (versetul 7). El este, apoi, încurajat să „[studieze] aceasta profund în mintea [sa]”, să tragă propria concluzie și, apoi, „[să-L întrebe pe Dumnezeu] dacă este drept” (versetul 8).
Când urmăm acest tipar, Tatăl Ceresc nu ne abandonează ca noi să ne bizuim complet pe propriile îndemânări și idei în timp ce ne îngrijim de sănătatea noastră mintală. El ne oferă ocazia de a învăța cum să ne exercităm libertatea de a alege. Faptul de a căuta răspunsuri la întrebările noastre și de a găsi soluții la problemele noastre cu ajutorul Său este ceea ce ne va ajuta să devenim, într-un final, ca El. Cu acest lucru în minte, Îl putem ruga să ne arate cum putem să devenim mai echilibrați din punct de vedere emoțional, în loc doar să-I cerem să ne facă mai buni.
Când ne exercităm libertatea de a alege din nou și din nou în acest fel, ori de câte ori ne este pusă la încercare bunăstarea emoțională, devenim treptat mai buni și mai încrezători. Deși nu trebuie, încă, să stăpânim zborul, putem fi siguri că El este cu noi tot timpul și ne putem bucura că El ne ajută să devenim mai buni, puțin câte puțin. În fiecare zi există o altă ocazie de a atinge noi înălțimi – pregătindu-ne pentru ziua în care vom putea zbura singuri.