Îndrumarul halterofilului pentru a rămâne puternic
Autoarea articolului locuiește în California, SUA.
Un verset poate să schimbe foarte multe – chiar și în concursurile de haltere.
Când am fost boboacă la liceu, antrenorul de haltere m-a rugat să mă alătur echipei de haltere.
„Ăăă… nu, mulțumesc!”, i-am spus. „Nu este genul meu.”
Dar el a continuat să-mi spună. Multe săptămâni.
În cele din urmă, am încercat. El a avut dreptate: mi-a plăcut foarte mult să ridic haltere. A fost, cu siguranță, ciudat la început; trupul meu nu mai făcuse ceva asemănător înainte. Dar, am ajuns să-mi placă foarte mult sentimentul de a mă antrena. Mi-au plăcut, de asemenea, foarte mult colegele și concursurile. Și am început să mă descurc foarte bine!
Acum, sportul cu haltere reprezintă o mare parte a vieții mele. Mă antrenez în fiecare zi, cel puțin două sau trei ore, făcând genuflexiuni cu haltera pe umeri și exersând stilurile aruncat și smuls. (Și dacă nu știți ce înseamnă niciunul dintre aceste lucruri, nu vă faceți griji, nici eu nu am știut!)
Asemenea multor lucruri, sportul cu haltere necesită timp și răbdare și, uneori, acest lucru poate fi dificil. Din fericire, familia mea este mereu lângă mine și mă încurajează, chiar și când mă plâng de durerile musculare pe care le simt (ceea ce este des). Tata are mereu pregătite pentru mine pungi cu gheață și cuvinte încurajatoare când mă întorc acasă de la antrenament. Și mama face mereu sacrificii pentru ca eu să mă pot duce la concursuri.
În urmă cu câțiva ani, m-am dus la unul dintre aceste concursuri în Philadelphia, Pennsylvania, SUA. Eram entuziasmată să concurez împotriva halterofilelor din întreaga țară, însă eram puțin îngrijorată pentru că eram atât de departe de familia mea. Pentru a mă ajuta, mama îmi promisese că avea să-mi trimită mesaje text pe telefon cu versete și mesaje înălțătoare în fiecare zi.
În seara premergătoare concursului, unii dintre tineri au dat o petrecere. M-am gândit că ar fi frumos să mă duc, așadar colega mea de cameră și cu mine ne-am dus să vedem cum este. Însă, imediat, mi-am dat seama că nu era genul meu de petrecere. Acolo erau adolescenți care beau, fumau, rosteau cuvinte urâte și dansau într-un mod nepotrivit. Știam că nu trebuia să mă aflu acolo, dar îmi făceam griji cu privire la ce ar fi putut crede colega mea de cameră. Sau ce ar fi putut crede celelalte concurente.
Însă, apoi, un gând mi-a venit în minte:
„Stați în locuri sfinte”.
Era din versetul meu preferat și cel pe care mama mi-l trimisese în acea dimineață – Doctrină și legăminte 87:8: „De aceea, stați în locuri sfinte și nu vă clintiți până când vine ziua Domnului; pentru că, iată, vine repede, spune Domnul. Amin”.
Nu știu de ce mama îmi trimisese acel verset în acea zi, dar este unul pe care l-am îndrăgit toată viața. L-am memorat încă de la vârsta de 8 ani și, în nenumărate rânduri, mi-a amintit să am curaj, să fiu supusă și să apăr ceea ce cred.
„Stați în locuri sfinte”.
„Eu plec”, i-am spus colegei mele de cameră. I-am explicat despre versetul pe care mi-l trimisese mama în acea dimineață. „Acesta nu este un loc în care ar trebui să stau”.
Colega mea de cameră mi-a spus că nici ea nu dorea să fie acolo. Și ea se simțea incomod, dar nu dorea să plece singură și să fie percepută ca o ciudată. Mi-a mulțumit că i-am spus și am plecat.
În dimineața următoare, am aflat că, la scurt timp după ce am plecat, tinerii de la petrecere au fost prinși și excluși din concurs pentru că au băut alcool și au consumat droguri.
Dacă nu aș fi primit îndemnul să-mi aduc aminte de versetul mamei, aș fi putut fi și eu descalificată din concurs. Am câștigat primul loc, așadar sunt foarte recunoscătoare pentru că am putut să concurez. (Cred că-i mulțumesc mamei în fiecare zi pentru că mi-a trimis mesaje text pe telefon.)
Faptul de a câștiga un concurs de haltere este o binecuvântare evidentă și imediată care se datorează ținerii poruncilor. Dar, în Doctrină și legăminte 87:8 nu se spune: „Stați în locuri sfinte pentru a putea câștiga concursuri de haltere”. Și în Ioan 14:15 nu se spune: „Dacă doriți binecuvântări imediate, veți păzi poruncile Mele”. Domnul ne binecuvântează pentru că ne iubește. Și noi încercăm să fim sfinți și supuși, deoarece avem încredere în Domnul și-L iubim.