Portrete ale credinței
Phan Phon
Phnom Penh, Cambodgia
Phan Phon și soția lui se asigură că predau Evanghelia nepoților lor. Evanghelia lui Isus Hristos le-a ajutat familia să meargă mai departe după tragedia pierderii casei într-un incendiu.
Când casa lui Phan a luat foc, nu a putut să salveze decât pe cei trei nepoți ai săi. Restul a ars în întregime. Phan a fost mânios pe vecinul care a provocat incendiul. Când mânia lui s-a extins asupra familiei și vecinilor săi, Phan a știut că trebuia să ierte.
Leslie Nilsson, fotograf
Prima dată, când am auzit explozia, mi-am întrebat soția: „Ce s-a auzit?”.
Ea mi-a răspuns: „Poate că vecinul arde ceva”.
Apoi, am auzit o a doua explozie. Un vecin mi-a spus: „Arde o casă în spatele casei tale!”.
Ne-am dus să aducem apă, însă nu am putut să stingem focul. Focul a ajuns la casa mea. Am fugit în casă să-mi scot cei trei nepoți. Fumul ieșea prin ferestre, dar nu m-am gândit la nimic altceva în afară de nepoții mei. Ei sunt cel mai important lucru pentru mine. Am lăsat totul înăuntru.
Am ieșit și, tot ce am putut să facem, a fost să privim casa arzând. Pompierii nu au ajuns la timp, deoarece drumul către casa noastră era prea îngust. Casa mea era veche și a ars repede. Am stat, alături de soția și nepoții mei, și am privit-o arzând.
După ce casa a ars în totalitate, am simțit că am pierdut orice speranță. Nu știam la ce să mă aștept. Nu știam ce să fac pentru a găsi un loc nou în care să locuim. În ziua care a urmat incendiului, am îngenuncheat pentru a ne ruga și I-am cerut Domnului să ne arate calea și să ne binecuvânteze pentru a putea să găsim o nouă casă. Plângeam în timp ce mă rugam Domnului, dar am avut încredere că El avea să mă ajute.
La început, am fost supărat pe vecinul care a provocat incendiul. Am vrut să plătească pentru ceea ce se întâmplase. Membrii familiei mele și vecinii afectați de incendiu au fost și ei supărați și au dorit să trimită o scrisoare autorităților pentru a-l face responsabil, în mod oficial, pe cel care a provocat incendiul pentru cele întâmplate. Ei mi-au cerut să semnez scrisoarea, dar nu am vrut.
Mi-am dat seama că vecinul meu era sărac ca mine. Nu a intenționat să pornească incendiul. Dacă l-aș fi făcut să plătească, ar fi fost în necaz, iar eu aș fi continuat să simt ură. Mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, că trebuie să ne iubim [vecinul]. Am simțit că trebuia să iert.
Când am hotărât să iert, am simțit pace.
Le-am spus tuturor celor afectați de incendiu că doream să iert. Cu excepția unei singure familii, toți au hotărât să facă același lucru. Nu aveau să-l facă responsabil pentru ceea se întâmplase.
Vecinul meu a fost fericit că l-am iertat. Familia mea este și mai fericită. Când văd acest lucru, sunt și eu fericit.
Membrii și vecinii au contribuit cu ce au putut pentru a-mi ajuta familia. Am primit mult orez și am dat și altora. Ei m-au întrebat de ce dădeam când eu însumi mă aflam într-o situație dificilă. Le-am spus că atunci când slujesc altora, Îi slujesc Domnului. Doresc să-I dăruiesc, deoarece El a făcut să se întâmple multe miracole în viața mea. Avem o casă frumoasă, mai bună ca cea care a ars.
Mânia lui Phan față de vecinul care a provocat incendiul a fost înlocuită cu pace când el și-a adus aminte de cuvântul Domnului. Phan este recunoscător pentru îndrumarea pe care o primește prin intermediul scripturilor.
Când casa îi ardea, Phan s-a putut gândi doar la nepoții săi. Phan își iubește familia. „Ei sunt cel mai important lucru pentru mine”, spune el.