Dar, mi-e foame!

Isadora Marques Garcia

São Paulo, Brazilia

Ilustrație de Allen Garns

Într-o zi ploioasă din timpul misiunii mele în Columbia, colega mea și cu mine mai aveam o oră până când trebuia să fim acasă. Ne era foame și eram obosite după ce mersesem toată ziua. Nu găsisem pe nimeni căruia să-i predicăm.

De asemenea, nu aveam bani cu noi și nu ne dusesem să facem cumpărături. Știam că aveam să ajungem acasă și nu aveam nimic de mâncare. Am încercat să alung aceste gânduri negative și să mă concentrez asupra muncii.

„Uite ce am găsit!”, a exclamat dintr-o dată colega mea.

Ea a găsit o sumă de bani pe jos. Văzându-i expresia chipului, mi-am dat seama că și ea se gândea la ce mă gândeam eu. Am putea cumpăra ceva de mâncare!

Însă, după un moment, colega mi-a spus: „Nu, acești bani nu sunt ai noștri!”.

„Dar, mi-e foame!”, mi-am spus în gând.

„Oricine ar fi proprietarul banilor, nu-l vom găsi la această oră târzie”, i-am spus.

Ea a sugerat să ne rugăm. Știam că acel lucru era ceea ce era drept, însă o parte din mine l-a considerat o nebunie. Am muncit din greu cât a fost ziua de lungă. Ne era foame. Poate că găsirea acelor bani era o binecuvântare pentru slujirea noastră.

Apoi, mi-am adus aminte de mama. Când eram mică, ea ne-a învățat, pe surorile mele și pe mine, să fim mereu cinstite. Ea a fost un exemplu pentru noi și se ruga ca noi să avem curajul să fim cinstite. Știam că, dacă ea ar fi fost acolo, ar fi fost tristă dacă nu aș fi luat hotărârea corectă.

Așadar, ne-am rugat. L-am rugat pe Tatăl Ceresc să ne ajute să găsim proprietarul. După mai multe minute, un tânăr s-a apropiat căutând ceva. Avea lacrimi în ochi și părea supărat. Colega mea și cu mine ne-am dus la el și am aflat că el căuta ceea ce aveam noi.

I-am dat banii și el ne-a mulțumit de nenumărate ori. Ne-a spus că avea nevoie de ei pentru a-și plăti facultatea. Fără ei, și-ar fi pierdut locul la facultate. Ochii mi s-au umplut de lacrimi și m-am pocăit pentru dorințele anterioare de a cheltui banii. I-am luat informațiile de contact și am putut să-i predicăm lui și altor cinci oameni. În acea seară, i-am mulțumit colegei mele pentru exemplul ei bun.

Știu că Dumnezeu ne binecuvântează când suntem cinstiți. Nu am avut nimic de mâncare în acea seară, însă nu-mi amintesc să mă fi dus la culcare înfometată. Găsirea acelor bani a fost, la urma urmei, o binecuvântare.