Trei lecții despre dragoste, bucurie și pace
Brian K. Ashton
al doilea consilier în Președinția generală a Școlii de duminica
Dintr-o cuvântare oferită în cadrul unei adunări de devoțiune, „Happiness, Deceit, and Small Things”, rostită la Universitatea Brigham Young în data de 5 decembrie 2017.
Prin acești trei pași puteți aduce mari schimbări în viața dumneavoastră și puteți simți roadele Spiritului.
Când eram student la facultate, mă gândeam mult la viitorul meu. Când am ajuns în viitor – adică în viața de după facultate – am învățat trei lecții foarte importante care au adus mari schimbări în viața mea. Doresc să împărtășesc aceste lecții cu dumneavoastră cu speranța că nu vă va lua tot atât de mult timp cât mi-a luat mie să le învăț. Ele vă pot ajuta să găsiți mai multă bucurie în viață – și, în final, să obțineți exaltare alături de Tatăl Ceresc.
1. Căutați fericire, pace și pe Duhul Sfânt
Am întâlnit-o pe soția mea, Melinda, în al doilea an de facultate, cam la șase luni după ce mă întorsesem din misiune. Am știut imediat că doream să mă căsătoresc cu ea. Melinda, cu toate acestea, nu avea aceleași gânduri. Doar după cinci ani, ea a primit în final răspunsul de la Spirit că avea să fie „OK” dacă se căsătorea cu mine.
În timpul acestor cinci ani, am avut una dintre cele mai grele încercări din viața mea. Știam cu cine trebuia să mă căsătoresc și Spiritul mă îndemna să încerc să mă căsătoresc cu ea, dar simțeam că nu voi atinge acel țel.
La scurt timp după ce am absolvit facultatea, Melinda s-a hotărât să plece în misiune – în parte, sunt convins, pentru a se îndepărta de mine. Au fost momente, în perioada în care ea era în misiune, în care mă simțeam nefericit pentru că mă concentram pe ce nu aveam. Totuși, studiam scripturile și mă rugam zilnic, slujeam în Biserică și mă străduiam să fac lucrurile care aduceau pe Duhul Sfânt în viața mea.
Într-o duminică foarte rece, dimineața devreme, în Minneapolis, Minnesota, S.U.A., în timp ce mergeam cu mașina la o adunare a Bisericii, m-am gândit: „Ar trebui să mă simt foarte nefericit acum. Nimic nu pare să meargă așa cum doresc. Dar nu sunt nefericit. Mă simt incredibil de fericit!”.
Dar, cum puteam să mă simt fericit, dacă treceam prin ceva care, pentru mine, era o încercare grea?
Răspunsul se găsește în Galateni 5:22–23: „Roada Duhului, dimpotrivă este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor”.
Deoarece făceam lucrurile care aduceau Spiritul în viața mea, am simțit dragostea lui Dumnezeu. Am simțit bucurie și pace. Puteam să sufăr mult și, totuși, să fiu fericit.
Dragostea, bucuria și pacea din viețile noastre, din familiile noastre și din căsătoriile noastre nu vin datorită faptului că avem o casă mare, mașini frumoase, îmbrăcăminte de ultimă modă, succes în carieră sau orice alte lucruri despre care lumea spune că aduc fericire. De fapt, pentru că sentimentele de dragoste, bucurie și pace vin de la Spirit, faptul că le simțim nu trebuie să aibă legătură deloc cu circumstanțele noastre.
Vă rog să înțelegeți, nu spun că vom fi întotdeauna fericiți sau că fericirea noastră nu va fi niciodată influențată de circumstanțele noastre temporale. De fapt, dacă nu gustăm ce este amar, nu putem cunoaște ce este dulce (vedeți Doctrină și legăminte 29:39; vedeți, de asemenea, Moise 6:55).
Uneori, trebuie să ne străduim. Mai mult, unele stări fizice și emoționale ne pot provoca mari suferințe și pot face să ne fie greu să simțim Spiritul. Dar, dacă ne străduim să avem Spiritul în viețile noastre și avem încredere în Dumnezeu, putem, în general, să fim fericiți.
Eu depun mărturie, din experiență personală, că acest lucru este adevărat. De la experiența mea din perioada în care Melinda era în misiune și până acum, am observat că, dacă fac lucrurile care aduc Spiritul în viața mea, inclusiv dacă aleg să cred și să accept că lucrurile se vor întâmpla cum intenționează Dumnezeu, sunt de obicei fericit (vedeți Iacov 3:2).1
2. Nu credeți în sentimente false
Satana oferă alternative false la tot ceea ce face Dumnezeu în încercarea de a ne face să fim confunzi și de a ne înșela. Cu toate încercările lui Satana de a ne convinge altfel, Salvatorul ne învață că „un pom rău nu poate face fructe bune” (3 Nefi 14:18). Deoarece Satana este un pom rău, el nu ne poate face să simțim „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea [și] înfrânarea poftelor” [Galateni 5:22–23). Ci, Satana vrea să ne facă nenorociți (vedeți 2 Nefi 2:27).
Deci, ce face Satana? El încearcă să ne înșele.
O prietenă de-a mea, una dintre cei aleși, a fost înșelată. Prietena meu a slujit în misiune și era o misionară excepțională. Când a venit acasă din misiune, ea intenționa să facă toate lucrurile mici care aduseseră Spiritul în viața ei și o întăriseră în timpul misiunii. Și un timp, ea a reușit.
Totuși, a văzut prieteni, mulți dintre cei întorși din misiune, care veneau la Biserică în fiecare duminică, dar care în afara Bisericii trăiau în modul în care trăiește lumea. Ei păreau fericiți. Făceau lucruri „distractive”. Și stilul lor de viață nu părea să solicite tot atât de mult efort cât îi solicita al ei.
Încet, ea a încetat a face lucruri mici care îi aduseseră tărie spirituală în misiunea ei. Ea avea încă o mărturie, dar mi-a spus că s-a gândit: „Dacă mergeam măcar la adunările Bisericii, eram în regulă – eram în siguranță”. Cu toate acestea, ea mi-a spus: „Din punct de vedere spiritual, eram inactivă”2. Pe măsură ce continua să trăiască în modul în care trăiește lumea, o alegere rea a dus la alta și curând a rămas însărcinată.
Alegerile ei incorecte, în cele din urmă, au avut consecințe. Nu era fericită și ea știa acest lucru. Din fericire, prietena mea a recunoscut că fusese înșelată și s-a pocăit.
Povestea ei scoate în evidență că și cei mai buni dintre noi pot fi înșelați. De asemenea, povestea ei ne învață că trebuie să ne păzim în mod constant de înșelăciuni. Noi realizăm aceasta făcând lucrurile mici care aduc Spiritul în viețile noastre.
Sunt fericit să spun că, astăzi, prietena mea este fericită, se străduiește să țină poruncile și este activă, fizic și spiritual, în Evanghelie.
Vicleniile lui Satana vin în multe moduri. Voi menționa doar câteva.
Satana încearcă să ne convingă să acordăm prioritate lucrurilor temporale în detrimentul celor spirituale. Noi putem spune dacă prioritățile noastre nu sunt la locul lor observând de câte ori spunem: „Sunt prea ocupat sau prea obosit acum pentru ___________”. Completați locul cu: a merge la templu, a sluji, a studia scripturile și a medita asupra lor, a îndeplini chemarea mea sau, chiar, a-mi spune rugăciunile.
Unul dintre motivele din cauza cărora ne simțim prea ocupați este acela că Satana lucrează din greu să ne distragă. El folosește telefonul inteligent din mâinile noastre, radioul din mașinile noastre, televiziunea din casele noastre și multe alte lucruri pentru a ne distrage atenția tot timpul. Drept rezultat, noi ne simțim mai ocupați decât suntem în realitate.
Alt rezultat al acestei distrageri este faptul că noi cugetăm din ce în ce mai puțin. Satana lucrează pentru a ne distrage pentru că știe că atunci când cugetăm, în special asupra scripturilor, suntem conduși către o convertire și o revelație mai mari.
O altă viclenie de-a lui Satana vine prin ideea că faptele noastre care se văd la exterior contează mai mult decât motivația din interiorul nostru. Când ne lipsește motivația potrivită pentru a face lucruri spirituale, nu reușim să simțim bucuria Evangheliei. Drept rezultat, ținerea poruncilor începe să pară plictisitoare și Satana știe că, dacă poate să ne facă să simțim astfel, este foarte probabil să nu mai facem ceea ce știm că ar trebui.
Satana, de asemenea, ne înșală pentru a crede că bucuria și fericirea vin atunci când avem o viață ușoară sau când, pur și simplu, ne distrăm tot timpul. Nu este adevărat. Adevărul este că nu există bucurie sau fericire fără să ai ceva de biruit (vedeți 2 Nefi 2:11, 23).
Ultima înșelătorie a lui Satana pe care o voi menționa este aceea că el încearcă să ne convingă că ticăloșia, care este o plăcere temporară, este într-adevăr fericire. Satana știe că, cel puțin pe moment, anumite sentimente sau emoții pot (1) să ne facă să credem că simțim roadele Spiritului, (2) să pună în umbră dorința noastră pentru acele roade sau (3) să ne facă să le considerăm drept înlocuitori acceptabili.
De exemplu, Satana ne poate ispiti să căutăm pofte trupești în locul dragostei. El ne poate ademeni cu emoție, nu cu bucurie de durată. El încearcă să ne distragă, nu să ne dea pace. El ar vrea să fim ipocriți, invidioși și să acționăm în modul pe care lumea îl consideră potrivit în loc să fim altruiști, supuși în mod constant și concentrați în mod corespunzător din punct de vedere spiritual. Ispitele lui ne pot induce în eroare, ceea ce ne poate face să gândim că încălcarea poruncilor va aduce fericire.
3. Faceți lucrurile mici
De obicei, lucrurile mici sunt cele care aduc Spiritul în viețile noastre, ne feresc pentru a nu fi înșelați și, în cele din urmă, ne ajută să obținem tăria de a ține poruncile și de a obține viață eternă. Salvatorul i-a învățat acest principiu pe vârstnicii din Biserică în Kirtland, Ohio: „De aceea, nu obosiți de a face bine, deoarece voi puneți temelia unei mari lucrări. Și din lucrurile mici iese ceea ce este mare” (Doctrină și legăminte 64:33).
De ce sunt lucrurile mici atât de importante? În versetul următor, Salvatorul explică: „Domnul cere inima și un suflet binevoitor” (Doctrină și legăminte 64:34). De ce Salvatorul face legătura între lucrurile mici, care trebuie făcute, și inima și sufletul binevoitor? Pentru că, dacă facem în mod constant lucrurile mici, noi ne supunem inimile și sufletele lui Dumnezeu, care ne purifică și ne sfințește (vedeți Helaman 3:35).
Această purificare și sfințire schimbă adevărata noastră natură, adică cine suntem, puțin câte puțin, astfel încât noi devenim din ce în ce mai mult ca Salvatorul. De asemenea, acest lucru ne determină să fim mai receptivi la îndemnurile Duhului Sfânt, ceea ce face mai puțin probabil să fim înșelați.
În ultimul meu an de liceu, tatăl meu mi-a predat orele de seminar acasă. Deoarece tema acelui an era Cartea lui Mormon, tatăl meu a hotărât că aveam să citim cartea împreună, verset cu verset, și să discutăm ce am învățat. Când citeam, tata îmi adresa întrebări care mă făceau să mă gândesc la ceea ce citeam și el îmi explica lucruri pe care nu le înțelegeam. Încă îmi amintesc cum învățam despre Salvator și simțeam că El i-a vizitat, cu adevărat, pe nefiți și că eu puteam fi realmente iertat de păcatele mele datorită ispășirii Sale.
Acele sesiuni de citire din scripturi cu tatăl meu sunt pentru mine temelia cunoașterii scripturilor. Simțeam ceva când citeam. Și poate, mai important, dorințele, motivațiile și faptele mele s-au schimbat. Doream să fiu mai bun. Am început să văd unde eram înșelat. M-am pocăit mai des. La sfârșitul primului an de facultate, citeam scripturile în fiecare zi.
În acel timp, președintele Ezra Taft Benson (1899–1994) le-a cerut membrilor Bisericii să citească această Carte a lui Mormon în fiecare zi și să pună în practică ceea ce învățau.3 Astfel, pe lângă orice altceva citeam, citeam cel puțin încă ceva din Cartea lui Mormon.
În misiune, am învățat cum să studiez cu adevărat din scripturi și să mă ospătez din ele. Nu numai că L-am simțit pe Duhul Sfânt în timp ce citeam, dar am început să simt, de asemenea, bucurie când cercetam scripturile pentru a găsi răspunsuri la problemele mele și ale simpatizanților mei.
După misiunea mea, am continuat să mă ospătez, zilnic, din scripturi. Deoarece această activitate Îl invita pe Duhul Sfânt în viața mea, am primit îndrumarea Sa de a-mi folosi timpul mai eficient. Drept rezultat, am avut rezultate mai bune la școală și, mai târziu, la muncă. A devenit mai ușor să iau hotărâri bune. Mă rugam mult și eram mai sârguincios în îndeplinirea chemărilor mele. Ospătarea zilnică din scripturi nu mi-a rezolvat toate problemele, dar viața a fost mai ușoară.
În luna august a anului 2005, președintele Gordon B. Hinckley (1910–2008) a lansat provocarea de a citi sau de a reciti Cartea lui Mormon înainte de sfârșitul anului.4 Deoarece eu citeam, oricum, din Cartea lui Mormon zilnic, eram deja la Eter sau Moroni. În consecință, o săptămână sau două mai târziu, am ajuns la concluzia că dusesem la bun sfârșit provocarea președintelui Hinckley.
Dar un învățător de acasă credincios a venit să ne viziteze familia. M-a întrebat cum mă descurc cu invitația președintelui Hinckley.
I-am povestit că am avut șansa de a începe Cartea lui Mormon înainte de provocarea președintelui Hinckley. Apoi, cu oarecare mulțumire de sine, l-am anunțat că eu îndeplinisem sarcina.
Din fericire pentru mine, învățătorul meu de acasă vedea lucrurile în mod diferit. În timp ce mă corecta blând, Spiritul mi-a șoptit că învățătorul de acasă avea dreptate.
Acum, aveam de citit două capitole pe zi pentru a putea să o termin, din nou, până la sfârșitul anului. Pe măsură ce citeam mai mult din Cartea lui Mormon, am observat că aveam parte de mai multă putere în viața mea. Aveam mai multă bucurie. Vedeam lucrurile mai clar. Mă pocăiam mult mai frecvent. Doream să-i slujesc și să-i salvez pe alții. Eram mai puțin susceptibil la vicleniile și ispitele lui Satana. Îl iubeam mai mult pe Salvator.
În luna noiembrie din acel an, am fost chemat să fiu episcopul episcopiei noastre. Îndeplinirea sarcinii președintelui Hinckley m-a pregătit pentru acea chemare. De atunci, am observat că, pe măsură ce deveneam din ce în ce mai ocupat fie la muncă, fie la Biserică, cu atât mai mult aveam nevoie să studiez din scripturi și în special din Cartea lui Mormon.
Puteți avea și dumneavoastră parte de aceleași binecuvântări și aceeași putere în viață, dacă vă veți ospăta, de asemenea, zilnic din scripturi. Vă promit că, dacă vă veți ospăta zilnic din scripturi, în special din Cartea lui Mormon, veți invita Spiritul în viața dumneavoastră și veți dori să vă rugați în fiecare zi, vă veți pocăi mai des și vă va fi mai ușor să veniți la Biserică și să luați din împărtășanie săptămânal.
Vă depun mărturie că, dacă faceți lucrurile mici și aveți încredere în Domnul, puteți găsi dragoste, bucurie, pace și fericire indiferent de circumstanțele dumneavoastră. De asemenea, depun mărturie că aceste lucruri sunt posibile datorită sacrificiului lui Isus Hristos. Toate lucrurile bune vin de la El (vedeți Moroni 7:22, 24).