Să avem încredere în puterea Salvatorului de a ne izbăvi
Președintele Henry B. Eyring
al doilea consilier în Prima Președinție
Din cuvântarea „The Power of Deliverance (Puterea de izbăvire)”, rostită în cadrul unei adunări de devoțiune la Universitatea Brigham Young, în data de 15 ianuarie 2008.
Ispășirea și învierea Salvatorului I-au dat puterea să ne întărească în încercările noastre sau să ne izbăvească de ele.
Detaliu din Pentru acest scop, de Yongsung Kim, prin amabilitatea Haven Light
Pentru cei dintre noi care au pierdut persoane dragi, drumul dinaintea noastră poate fi trist și pustiu – și cu atât mai mult poate fi astfel pentru aceia care nu au o cunoaștere și o mărturie despre ispășirea și învierea Salvatorului Isus Hristos. Vă amintiți de cei doi ucenici ai Săi plini de îndoieli, care mergeau pe drumul spre Emaus. Domnul înviat S-a apropiat de ei și i-a întrebat de ce erau triști. Luca ne-a dat răspunsul:
„Și ei I-au răspuns: «Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod.
Cum preoții cei mai de seamă și mai marii noștri L-au dat să fie osândit la moarte și L-au răstignit.
Noi tragem nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel»” (Luca 24:19–21).
Noi am primit alinare din cunoașterea și mărturia noastră că El a fost Cel care l-a izbăvit pe Israel. El a fost „Cel care a rupt legăturile morții” (Mosia 15:23). El a fost Cel care a devenit „pârga celor adormiți” (1 Corinteni 15:20). El a fost Cel care a făcut posibile legămintele din templu care ne leagă pentru totdeauna de cei „[pe care i-am] iubit și pierdut o vreme”1.
În această perioadă a Paștelui, aș dori să vă împărtășesc o parte din mesajul pe care l-am rostit în cadrul unei adunări de devoțiune, cu câțiva ani în urmă, despre puterea Salvatorului de a ne izbăvi. Acest mesaj m-a întărit în timp ce m-am pregătit și l-am prezentat. Mă rog ca el să vă întărească și pe dumneavoastră când o să-l citiți.
Pentru unii, viața se încheie mai devreme decât ne așteptăm și, în final, se încheie pentru noi toți. Fiecare dintre noi va fi testat confruntându-se cu moartea unei persoane dragi.
Zilele trecute am întâlnit un bărbat pe care nu-l văzusem de când i-a murit soția. A fost o întâlnire ocazională într-o plăcută situație de sărbătoare. El zâmbea și s-a apropiat de mine. Amintindu-mi de decesul soției sale, am formulat salutul obișnuit cu multă atenție: „Ce mai faci?”.
Zâmbetul a dispărut, ochii i s-au umezit și a spus liniștit, cu mare seriozitate: „Mă descurc bine. Dar este foarte greu”.
Da, este foarte greu, așa cum mulți dintre dumneavoastră ați aflat și noi, toți, vom afla cândva. Partea cea mai grea a acestui test este să știm ce să facem cu tristețea, singurătatea și pierderea pe care le simțim ca și când o parte din noi a fost pierdută. Tristețea poate persista ca o durere cronică. Iar unii pot avea sentimente de furie sau nedreptate.
Salvatorul cunoaște tristețea noastră
Ispășirea și învierea Salvatorului I-au dat puterea să ne izbăvească dintr-o asemenea încercare. Datorită experienței Sale, El a ajuns să cunoască toate tristețile noastre. El putea să le cunoască prin inspirație venită din partea Spiritului, dar a ales, în schimb, să le cunoască trecând singur prin ele. Aceasta este relatarea:
„Și iată, El Se va naște din Maria, la Ierusalim, care este țara strămoșilor noștri, ea fiind fecioară, un vas prețios și ales, care va fi acoperită de umbra Duhului Sfânt și va concepe prin puterea Lui și care va aduce pe lume un fiu, da, chiar pe Fiul lui Dumnezeu.
Și El va merge înainte, răbdând dureri și suferințe și ispite de toate felurile; și aceasta pentru ca să fie împlinit cuvântul, acela care spune că El va lua asupra Lui durerile și bolile poporului Său.
Și El va lua moartea asupra Lui, ca să poată dezlega legăturile morții care leagă poporul Său; și va lua asupra Lui infirmitățile lor, ca inima Lui să fie inundată de milă, în ce privește trupul, ca El să știe, în ce privește trupul, cum să-i ajute pe oameni după infirmitățile lor” (Alma 7:10 –12).
Detaliu din Rugăciunea Domnului, de Yongsung Kim, prin amabilitate Haven Light
Oameni buni din jurul dumneavoastră vor încerca să vă înțeleagă durerea când moare cineva drag. Ei înșiși pot simți durerea. Salvatorul nu numai că înțelege și simte durerea, ci El simte și durerea dumneavoastră pe care doar dumneavoastră o simțiți. Și vă cunoaște perfect. El vă cunoaște inima.
Invitați Duhul Sfânt
Salvatorul poate ști care dintre lucrurile multe pe care le puteți face va fi cel mai bun pentru dumneavoastră când invitați Duhul Sfânt să vă aline și să vă binecuvânteze. El va ști de unde este cel mai bine să începeți. Uneori, va fi cel mai bine să vă rugați. Alteori, va fi să mergeți să alinați pe altcineva. Cunosc o văduvă cu o boală care o face neputincioasă și care a fost inspirată să viziteze altă văduvă. Nu eram acolo, dar sunt sigur că Domnul a inspirat această ucenică credincioasă să-și întindă brațele către alta și, astfel, a putut să le ajute pe amândouă.
Sunt multe moduri prin care Salvatorul îi poate ajuta pe cei care suferă, fiecare fiind potrivit nevoilor lor. Dar puteți fi siguri că El o poate face și o va face în modul care este cel mai bun pentru cei care suferă și pentru cei din jurul lor. Un mod constant prin care Dumnezeu izbăvește oamenii de durere este acela de a-i face să fie umili înaintea Sa, asemenea copiilor. Un exemplu perfect de putere a umilinței pline de credință vine din viața lui Iov (vedeți Iov 1:20-22). O altă constantă pe care Iov, de asemenea, a avut-o este credința neclintită în puterea învierii Salvatorului (vedeți Iov 19:26).
Noi toți vom fi înviați, inclusiv cei dragi dumneavoastră care mor. Reuniunea pe care o vom avea cu ei nu va fi eterică, ci cu trupuri care nu vor muri niciodată, nici nu vor îmbătrâni și nici nu se vor îmbolnăvi.
Când Salvatorul a apărut ucenicilor Săi după înviere, El nu i-a încurajat doar pe ei în durerea lor, ci și pe noi toți care am putea suferi vreodată. El i-a încurajat pe ei și pe noi în acest mod:
„Pace vouă…
Uitați-vă la mâinile și picioarele Mele, Eu sunt; pipăiți-Mă și vedeți: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeți că am Eu” (Luca 24:36, 39).
Domnul ne poate inspira să accesăm puterea izbăvirii de durerea noastră în modul cel mai potrivit pentru noi. Putem alege să slujim altora pentru Domnul. Putem depune mărturie despre Salvator, despre Evanghelia Sa, despre restaurarea Bisericii Sale și despre învierea Sa. Noi putem ține poruncile Sale.
Toate aceste alegeri invită Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este Cel care ne alină în modul potrivit nevoilor noastre. Și, prin inspirația Spiritului, putem avea o mărturie a învierii și o viziune clară a glorioasei reîntâlniri care urmează. Am simțit acea alinare când m-am uitat la piatra funerară a cuiva pe care îl cunoșteam – cineva pe care știu că la un moment dat, în viitor, îl voi îmbrățișa. Știind acest lucru, am fost nu doar eliberat de durere, ci, de asemenea, plin de bucurie anticipată.
Dacă acea mică persoană ar fi trăit până la maturitate, ar fi trebuit să fie eliberată dintr-un alt fel de încercări. Ea ar fi fost testată să rămână credincioasă lui Dumnezeu printre încercări fizice și spirituale de care au parte toți. Deși trupul este o creație magnifică, menținerea lui în stare de funcționare este o provocare care ne testează pe noi toți. Fiecare trebuie să treacă prin boli și să se confrunte cu efectele îmbătrânirii.
„Fii umil”
Puterea izbăvirii de încercări este disponibilă. Ea funcționează în același mod ca izbăvirea de încercările care vin când ne confruntăm cu moartea cuiva drag. La fel cum acea izbăvire nu înseamnă întotdeauna faptul de a avea viața cuiva drag cruțată, izbăvirea de alte încercări poate să nu fie înlăturarea lor. Domnul poate să nu ne dea alinare până când nu dezvoltăm credința de a face alegeri care vor face ca puterea ispășirii să lucreze în viețile noastre. El nu cere acest lucru pentru că nu are grijă de noi, ci datorită dragostei Sale pentru noi.
O îndrumare pentru a primi puterea Domnului de a ne izbăvi de opoziția din timpul vieții a fost dată lui Thomas B. Marsh, la acel moment președinte al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. El avea parte de încercări grele și Domnul știa că avea să se confrunte cu mai multe. Iată sfatul care i-a fost dat și pe care îl iau pentru mine și vi-l ofer și dumneavoastră: „Fii umil; și Domnul, Dumnezeul tău, te va conduce de mână și îți va răspunde la rugăciunile tale” (Doctrină și legăminte 112:10).
Detaliu din Oaia pierdută, de Yongsung Kim, prin amabilitatea Heaven Light
Domnul dorește întotdeauna să ne conducă la izbăvire prin transformarea noastră în oameni mai neprihăniți. Acest lucru necesită pocăință. Și acest lucru necesită umilință. Prin urmare, calea către izbăvire necesită întotdeauna umilință, pentru ca Domnul să poată să ne conducă de mână acolo unde dorește El, trecând peste necazurile noastre și mai departe, către sfințire.
Încercările pot produce resentimente sau descurajare. Umilința de care dumneavoastră și cu mine avem nevoie pentru ca Domnul să ne conducă de mână vine prin credință. Ea vine din credința că Dumnezeu trăiește, cu adevărat, că El ne iubește și că ceea ce dorește – indiferent cât de greu ar fi – va fi întotdeauna cel mai bine pentru noi.
Salvatorul ne-a arătat această umilință. Ați citit despre modul în care S-a rugat în Grădina Ghetsimani când trecea printr-o încercare mai presus de capacitatea noastră de a înțelege sau de a îndura sau care, chiar și pentru mine, este greu de descris. Vă amintiți rugăciunea Sa: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta” (Luca 22:42).
El Îl cunoștea pe Tatăl Său Ceresc, marele Elohim, și avea încredere în El. El știa că Tatăl Său era Atotputernic și infinit de bun. Preaiubitul Fiu a cerut prin cuvinte umile – asemănătoare celor ale unui copil mic – ca puterea de izbăvire să-L ajute.
Dobândiți curaj și alinare
Tatăl nu L-a izbăvit pe Fiu prin înlăturarea încercării. Pentru binele nostru, El n-a făcut aceasta, dar a permis Salvatorului să-Și încheie misiunea pe care El venise s-o împlinească. Totuși, noi putem avea mereu curaj și alinare cunoscând ajutorul pe care Tatăl I l-a dat:
„Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.
A ajuns într-un chin ca de moarte și a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.
După ce S-a rugat, S-a sculat și a venit la ucenici; i-a găsit adormiți de întristare,
și le-a zis: «Pentru ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită»” (Luca 22:43-46).
Salvatorul S-a rugat pentru izbăvire. Ce I S-a dat nu a fost o cale de a scăpa de încercare, ci o alinare de a trece glorios prin ea.
Porunca adresată ucenicilor Săi, care erau și ei testați, este o îndrumare pentru noi. Putem lua hotărârea de a o urma. Putem lua hotărârea de a ne ridica și a ne ruga cu mare credință și cu mare umilință. Și putem urma porunca menționată în cartea lui Marcu: „Sculați-vă; haidem să mergem” (Marcu 14:42).
Din aceasta, găsiți sfatul de a trece prin încercările fizice și spirituale ale vieții. Veți avea nevoie de ajutorul lui Dumnezeu după ce ați făcut tot ce ați putut singur. Deci, ridicați-vă și mergeți, dar căutați să primiți ajutorul Său cât mai repede posibil, nu așteptați criza pentru a cere izbăvire.
Vă depun mărturia mea solemnă că Dumnezeu Tatăl trăiește și ne iubește. Eu știu acest lucru. Planul fericirii întocmit de El este perfect și este un plan al fericirii. Isus Hristos a înviat, așa cum vom fi și noi. El a suferit pentru a ne putea ajuta în toate încercările noastre. El a plătit răscumpărarea pentru toate păcatele noastre și pentru cele ale tuturor copiilor Tatălui Ceresc pentru ca noi să putem fi izbăviți de moarte și păcat.
Știu că în Biserica lui Isus Hristos, Duhul Sfânt poate veni să ne aline și să ne curețe dacă Îl urmăm pe Învățător. Mă rog ca dumneavoastră să primiți alinare și ajutor când aveți nevoie, prin toate testele și încercările din viața dumneavoastră.