Luarea hotărârilor– libertatea de a alege și revelația

Erin Rider

Autoarea articolului locuiește în Utah, S.U.A.

Când trebuie să luăm hotărâri importante, cât de mult trebuie să ne bazăm pe Dumnezeu să ne spună ce să facem?

În fiecare zi, fiecare dintre noi trebuie să ia multe hotărâri. Unele sunt mai banale, precum: „Ce ar trebui să port?”. „Ce ar trebui să mănânc la prânz?” „Este timpul să cumpăr o mașină nouă sau pot să o mai păstrez pe cea veche încă puțin?” Dar, uneori, trebuie să luăm o hotărâre importantă – „Oare trebuie să mă întorc la școală?”. „Oare trebuie să accept această slujbă?” „Oare trebuie să mă mut într-un oraș nou?” „Oare trebuie să cumpăr o casă?” „Oare trebuie să ies la întâlnire cu această persoană?” „Oare trebuie să mă căsătoresc cu această persoană?” și așa mai departe.

Când ne confruntăm cu hotărâri importante, avem tendința – așa cum ar trebui – să zăbovim până facem o alegere. Noi urmăm sfatul dat lui Oliver Cowdery din Doctrină și legăminte 9:8-9, unde Domnul spune:

„Dar iată, Eu îți spun ție, tu trebuie să studiezi aceasta profund în mintea ta; apoi trebuie să Mă întrebi dacă este drept și, dacă este drept, voi face ca inima ta să ardă în tine; astfel vei simți că este drept.

Dar, dacă nu este drept, nu vei avea astfel de sentimente, ci vei avea o amorțire a gândurilor care te va face să uiți lucrul care este greșit”.

Deși acesta este cu siguranță un sfat bun, atunci când este vorba despre hotărârile importante, uneori ne bizuim prea mult pe partea în care Dumnezeu ne spune ce este drept și, nu destul de mult pe partea în care El ne spune să studiem problema în mintea noastră. Devenim atât de concentrați așteptând ca Dumnezeu să ne confirme hotărârile, încât permitem ocaziilor incredibile să ne scape. Putem chiar recunoaște rolul pe care libertatea de a alege îl are, dar suntem îngroziți să luăm o hotărâre care ar putea să ne îndepărteze de la „planul” nostru prestabilit și să ne facă să presupunem că orice altceva decât faptul că inima arde în noi sau un glas din ceruri înseamnă că hotărârea noastră este greșită. Pe mulți dintre noi, această tensiune nerostită dintre libertatea de a alege și revelația persoană ne face să ne punem următoarea întrebare importantă: Care este rolul lui Dumnezeu în a ne ajuta să luăm hotărâri?

Rolul lui Dumnezeu în luarea hotărârilor noastre

Poate că găsim cel mai bun răspuns la această întrebare în povestirea despre fratele lui Iared. În această povestire, observăm un tipar interesant privind creșterea, care ne învață despre modul în care Dumnezeu Se așteaptă ca noi să luăm hotărâri. După ce limbile au fost încurcate la Turnul Babel, Iared l-a rugat pe fratele lui să-L întrebe pe Domnul dacă ei trebuiau să plece din țară și, dacă da, unde ar trebui să se ducă (vedeți Eter 1:36–43). Fratele lui Iared a întrebat și Domnul i-a condus la malul mării. Pe măsură ce călătoreau, Domnul le-a vorbit dintr-un nor și i-a îndrumat în fiecare etapă a călătoriei lor. În cele din urmă, ei au ajuns la malul mării, unde au stat timp de patru ani.

La sfârșitul celor patru ani, Dumnezeu i-a spus fratelui lui Iared să construiască corăbii și să se pregătească să traverseze oceanul. Atunci când fratele lui Iared și-a dat seama că aceste corăbii nu urmau să aibă aer, el a urmat același tipar familiar de a se duce la Dumnezeu pentru a întreba ce să facă. Așa cum era de așteptat, Domnul i-a răspuns oferindu-i instrucțiuni detaliate de a face găuri în partea de sus și de jos a corăbiilor. Observați tiparul revelației de până acum: Dumnezeu le oferă un plan, ei adresează întrebări despre cum să pună în practică planul și Dumnezeu le răspunde oferind răspunsuri detaliate și certe.

Dar, după ce face găuri în corăbii, fratele lui Iared își dă seama că acestea nu vor avea lumină. Din nou, el îl întreabă pe Dumnezeu ce ar trebui să facă. Totuși, în loc să îi răspundă, Dumnezeu întreabă: „Ce vrei tu să fac Eu pentru ca voi să aveți lumină în corăbiile voastre?” (Eter 2:23). În loc să le ofere instrucțiuni detaliate, așa cum a făcut înainte, de data aceasta Domnul așteaptă ca fratele lui Iared să decidă ce să facă.

Acest gen de răspuns de la Domnul este poate cel mai dificil de înțeles atunci când încercăm să luăm o hotărâre. Suntem învățați să ne rugăm și să așteptăm un răspuns, așadar, în mod natural, ne îngrijorăm atunci când nu primim niciun răspuns. Deseori, ne întrebăm dacă lipsa unui răspuns clar reprezintă „o amorțire a gândurilor”, indicând faptul că alegerea noastră este greșită. Alteori, ne întrebăm dacă nu înseamnă că nu suntem destul de neprihăniți pentru a primi răspunsul sau dacă nu întrebăm „cu intenție adevărată” (vedeți Moroni 10:4). Dar există o a treia opțiune pe care, uneori, nu o luăm în considerare – poate că, precum în cazul fratelui lui Iared, Dumnezeu așteaptă ca noi să luăm propria hotărâre.

Luarea unei hotărâri

Recent, m-am aflat într-o situație care mi-a pus la încercare modul de a mă gândi la libertatea de a alege și revelația personală. Când mă apropiam de sfârșitul masteratului, am avut câteva oferte de muncă diferite în orașe diferite și nu mă puteam decide pe care să o accept. La fel ca fratele lui Iared, am avut parte de multe momente în care m-am rugat în privința unei hotărâri importante și Dumnezeu mi-a dat un răspuns foarte clar. Bazându-mă pe aceste experiențe anterioare, am început să mă rog și să-L rog pe Dumnezeu să mă ajute să mă decid ce slujbă să accept. De asemenea, îmi făceam partea aflând mai multe despre fiecare ofertă de muncă și sfătuindu-mă cu mulți oameni. Dar, indiferent de cât de mult m-am rugat sau am postit, cerurile au rămas tăcute și nu am primit un răspuns.

Data limită până la care puteam lua o hotărâre se apropia și am început să intru în panică. Cu siguranță, Domnului Îi pasă de o astfel de hotărâre, așa că de ce nu îmi oferea El un răspuns? Poate că nu Îi păsa ce slujbă alegeam, dar Îi păsa în ce oraș mă mutam, deoarece acest lucru ar fi avut, fără îndoială, un impact asupra vieții mele. Domnului I-a păsat întotdeauna de hotărârile mele din trecut, așa că de ce nu I-ar păsa și de aceasta?

Totuși, oricât de mult mă străduiam, nu primeam niciun răspuns. Am început să mă întreb dacă m-am îndepărtat atât de mult de Dumnezeu, încât nu mai puteam să-I aud răspunsul. De asemenea, m-am întrebat dacă nu puteam să aud răspunsul deoarece, în subconștient, eu nu doream să aud răspunsul. În cele din urmă, cu o zi înainte de data limită, știam că trebuie să fac o alegere și mi-am folosit rațiunea și am luat o hotărâre. În aceea seară, m-am rugat pur și simplu, rugându-L să-mi spună dacă alegerea mea era greșită. Tot nu am primit un răspuns, astfel că am mers înainte și am acceptat slujba.

După câteva luni, tot puneam la îndoială hotărârea mea, așa că am cerut o binecuvântare a preoției pentru a primi asigurare. În binecuvântare, mi s-a spus că nu am primit un răspuns la rugăciunea mea deoarece Domnul era fericit cu hotărârea pe care am luat-o. Această binecuvântare a întărit sfatul care mi-a fost dat înainte de președintele meu de misiune, care mi-a spus că, uneori, nu contează ce hotărâre luăm. Dumnezeu vrea ca noi să învățăm să stăm pe picioarele noastre și să decidem cum să ne trăim viața. De asemenea, președintele meu de misiune mi-a amintit că Dumnezeu, fiind Tatăl nostru Ceresc, nu ne va pedepsi și nu ne va lua ocaziile promise dacă suntem sinceri atunci când încercăm să ne dăm seama ce să facem.

Fratele lui Iared ar fi putut sugera aproape orice soluție pentru a avea lumină în corăbii și Domnul ar fi fost mulțumit cu oricare. Scopul acestei experiențe nu era doar ca fratele lui Iared să-și întărească credința, ci, de asemenea, să învețe cum să ia o hotărâre.

Exercitarea libertății de a alege

Dintr-o perspectivă eternă, exercitarea libertății de a alege este o componentă necesară a creșterii personale. Fără aceasta, nu putem lua tipurile de hotărâri care ne vor ajuta să ne atingem întregul potențial. Creșterea, precum orice altceva din Evanghelie, se întâmplă „rând după rând, precept după precept” (2 Nefi 28:30). Dumnezeu dorește să fim oameni pregătiți, nu paralizați, și Se așteaptă să ne folosim libertatea de a alege pentru a ne trăi viața pe cât de bine putem.

Odată ce învățăm să găsim un echilibru între libertatea de a alege și revelație, putem avea parte de adevărata creștere spirituală. Acest lucru s-a întâmplat cu fratele lui Iared. După ce a reflectat asupra acestor lucruri, el a lucrat pentru a topi șaisprezece pietre dintr-o stâncă și L-a rugat pe Dumnezeu să le atingă și să le facă să strălucească (vedeți Eter 3:1–5). De data aceasta, atunci când Dumnezeu a răspuns, totul s-a schimbat. În loc să audă glasul lui Dumnezeu dintr-un nor, fratele lui Iared chiar L-a văzut pe Domnul, care nu doar că S-a arătat în persoană, ci, de asemenea, i-a arătat fratelui lui Iared viziuni incredibile despre lume și tot ce avea să vină (vedeți Eter 3:6–26). Este posibil ca fratele lui Iared să nu fi fost pregătit din punct de vedere spiritual să primească aceea viziune, dacă el nu ar fi avut parte de creșterea personală care a avut loc ca urmare a hotărârii pe care a luat-o el însuși.

Pe măsură ce luăm hotărâri, trebuie să urmăm sfatul lui Alma de a „[ne sfătui] cu Domnul în toate faptele [noastre]” (Alma 37:37). Când Domnul dorește ca noi să luăm o anumită hotărâre, El ne va spune și nu ne va lăsa să ne rătăcim. Dar, de asemenea, trebuie să fim pregătiți să stăm drepți și să înaintăm cu credință, indiferent dacă primim sau nu un răspuns. Atâta timp cât ne respectăm legămintele și rămânem fideli Evangheliei lui Isus Hristos, putem simți încredere în hotărârile noastre neprihănite și putem simți pace pentru că Domnul este mulțumit de eforturile noastre.