Portrete de credință
Iona Wikaira
Kaikohe, Noa Zeelandă
Iona iubește sportul waka ama – termenul neozeelandez pentru canotajul cu stabilizator. Ionei îi place să fie pe apă, departe de presiunea de la muncă.
Deși se confruntă cu încercări în calitatea sa de gardian la penitenciar, Iona găsește putere și rămâne calmă datorită credinței în Isus Hristos.
Christina Smith, fotograf
Lucrez ca gardian la penitenciar de șapte ani. Am lucrat la un penitenciar de femei timp de un an; apoi, m-am transferat la un penitenciar numai de bărbați și am lucrat acolo în ultimii șase ani.
Una dintre povestirile impresionante din acest timp în care am lucrat ca gardian la penitenciar este despre momentul în care am văzut o mamă reunindu-se cu copiii ei. Nu își văzuse copiii de patru sau cinci ani. Puteai să vezi în ochii copiilor lacrimile și durerea cauzate de anii în care fuseseră despărțiți. Reunirea a fost copleșitoare, dar, ca gardian la penitenciar, nu poți să-ți arăți sentimentele. A fost foarte greu. A trebuit să privesc în altă parte și să-mi controlez sentimentele. Fiind și eu mamă, nu mi-am putut imagina cum este să fiu departe de copiii mei ani de zile și să nu-i pot vedea, să nu vorbesc cu ei sau să le împărtășesc ceea ce simt.
Ca gardian la penitenciar, trebuie să fii puternic. Trebuie să fii capabil să te protejezi și să deții controlul. Uneori, lucrurile pot deveni conflictuale, așa că este nevoie să fii ferm atunci când comunici cu alții. În special când vorbești cu deținuții și rezolvi situații provocatoare și, uneori, potențial violente. Acest lucru i-ar putea face pe unii oameni să creadă că sunt o persoană dură, aspră, dar nu sunt așa tot timpul.
Când sunt la muncă, simt că sunt înconjurată de lume, dar când plec de la muncă și sunt acasă sau la Biserică, mă simt diferită datorită spiritului pe care îl simt. Una dintre bucuriile faptului de a trăi conform Evangheliei este că nu trebuie să faci parte din lume. Ești în lume, dar nu trebuie să fii cu restul lumii.
Îmi place întotdeauna când vine duminica, deoarece pot să fiu la Biserică și să particip la un ospăț spiritual și să-mi amintesc de Domnul și Salvatorul nostru, Isus Hristos. Îmi place că pot să am acest lucru pentru mine. Mă bucur să slujesc în cadrul Bisericii și de toate lucrurile cu care ne ajută Evanghelia.
Odată, am făcut parte din lume și am învățat multe lecții dure. Sunt atât de recunoscătoare că acum sunt pe deplin activă în Evanghelia lui Isus Hristos și dedicată acesteia. Deseori, doresc ca toți oamenii de la muncă să poată simți bucuria pe care o simt eu ca membră a Bisericii.
Am descoperit că, atunci când oamenii de la locul tău de muncă știu că ești membru al Bisericii, au respect pentru tine și pentru Biserică văzând că nu-ți schimbi standardele în funcție de situația în care te afli. De aceea este important pentru mine să încerc să fiu un bun exemplu de sfânt din zilele din urmă.
În fiecare situație, mă gândesc: „Cum ar dori Salvatorul să mă port?” sau „Cum ar dori El să rezolv această problemă?”. În toate experiențele mele, încerc să mă asigur că faptele mele arată ceea ce ar face Salvatorul. Aceasta mă ajută să fiu mult mai rezonabilă și mult mai calmă chiar și în tot haosul unui mediu dur de muncă.
Sunt recunoscătoare pentru Salvatorul meu și Tatăl meu Ceresc și pentru provocările și încercările pe care am reușit să le înving având credință în Ei. De fiecare dată când am trecut prin încercări și am spus o rugăciune, am simțit pace în inima mea. Știu că nu pot trăi fără Ei. Întotdeauna recunosc influența Lor în tot ce fac eu.