Să ne rugăm lângă templu
Juan Beltrame
Buenos Aires, Argentina
Ilustrație de Allen Garns
Când fiul nostru Marco avea trei ani, el și cu mine am suferit o criză serioasă datorată unei intoxicații alimentare. Marco a fost atât de bolnav încât și-a pierdut cunoștința. Soția mea, Marianela, și cu mine ne-am grăbit să ajungem cu el la spital. Când am ajuns acolo, Marco părea că murise. În sfârșit, după aproximativ patru ore, el și-a recăpătat cunoștința.
De atunci încolo, Marco a suferit ocazional atacuri pe parcursul următorilor cinci ani. În fiecare seară, când îl puneam la culcare, ne întrebam dacă, în mijlocul nopții, nu avea să fie nevoie să-l ducem urgent la spital. În timpul acelor ani foarte stresanți, nu puteam să dormim și ne-am bizuit pe rugăciune, credință, post și binecuvântări ale preoției.
Când Marco avea aproximativ șase ani, Marianela m-a sunat când eram la muncă și mi-a spus să mă grăbesc la spital. Marco suferise un atac grav și era în comă. Când ea a sunat, eu lucram la Centrul de pregătire a misionarilor, din Argentina, situat în apropierea Templului Buenos Aires, Argentina.
Înainte să plec la spital, un prieten și coleg de muncă a spus: „De vreme ce suntem atât de aproape de casa Domnului, de ce să nu ne rugăm împreună mai întâi?”. Templul era închis pentru renovare și extindere, dar ne-am apropiat de casa Domnului, unde ne-am rugat pentru Marco.
În pofida tuturor lucrurilor prin care trecuserăm cu Marco, am simțit recunoștință față de Dumnezeu pentru timpul pe care Marianela și cu mine am putut să-l petrecem cu Marco. În timp ce mă rugam, I-am spus Tatălui Ceresc că am încercat să fim părinți buni și am avut grijă de Marco cât am putut de bine. De asemenea, I-am spus că vom accepta voința Sa dacă El îl chema pe Marco acasă.
Când am ajuns la spital, nu știam dacă Marco va supraviețui comei sau, dacă ieșea din comă, va putea să meargă sau să vorbească din nou. După două ore chinuitoare, el s-a trezit. Era extenuat, dar se simțea bine. Din acel moment, în mod miraculos, sănătatea lui s-a îmbunătățit. În cele din urmă, Marco a ajuns să nu mai ia deloc medicamente și a fost externat din spital.
Marianela și cu mine privim înapoi spre acea perioadă grea, recunoscători că încă îl avem pe Marco și recunoscători pentru lucrurile pe care le-am învățat. Încercarea noastră ne-a unit și ne-a făcut mai puternici din punct de vedere spiritual. Fără această încercare, am fi putut să nu învățăm să recunoaștem multele moduri în care Domnul Își arată influența în viața noastră.
Așa cum spune Marianela: „Am văzut un munte de dovezi și experiențe care ne-au oferit o mărturie a prezenței lui Dumnezeu, că El este cu noi și că ne ascultă. Dacă îndurăm și avem răbdare, putem primi binecuvântări atunci când le așteptăm mai puțin”.