Numai în format digital: Tineri adulți
Nu te poți pocăi în grabă
Pentru a deveni mai bună, a trebuit să-mi schimb strategia privind pocăința.
„Amin.”
Îmi țin capul plecat în timp ce împărtășania este împărțită. Spun o rugăciune, enumerând Tatălui Ceresc lucrurile pe care le-am făcut greșit în săptămâna trecută, modurile în care puteam să fiu mai bună. Promit să mă schimb. Mă gândesc la Salvator. Iau din împărtășanie. Apoi, fac exact aceleași lucruri în următoarea săptămână, repetând în mare parte aceleași lucruri.
Timp îndelungat, am crezut că împărtășania însemna aceasta: să mă gândesc la Salvator, să mă pocăiesc și să promit că această săptămână va fi diferită.
Într-o oarecare măsură, eram conștientă că acest proces nu mă ajuta să progresez. Fiecare săptămână era aproape la fel ca cea precedentă. Rugăciunile mele personale încă erau repetitive și rare. Continuam să am gânduri negative față de oamenii care vorbeau cu glas tare în trenul de dimineață. Continuam să mă uit prea mult timp la televizor în timpul meu liber după muncă. Aceste comportamente păreau de neschimbat și, chiar dacă mă simțeam rău din cauza lor, nu știam ce altceva să fac pentru a scăpa de ele. În mod clar, lipsea ceva. Doar că nu știam ce.
Răspunsul
În timpul conferinței generale am găsit elementul care îmi lipsea. Președintele Dallin H. Oaks, primul consilier din Prima Președinție, ne-a învățat: „O altă sursă de înălțare și creștere spirituală este pocăirea continuă, chiar și pentru încălcările aparent mici… O astfel de pocăință trebuie să aibă loc înainte de a lua, în fiecare săptămână, din împărtășanie”1.
Dintr-o dată, mi-a fost clar de ce întâmpinam dificultăți: mă pocăiam doar în zilele de duminică. Reflectând asupra păcatelor mele doar pe parcursul celor câteva minute ale împărtășaniei, mi-am permis să ajung să fiu mulțumită de mine în restul săptămânii, împiedicând, în cele din urmă, posibilitatea ca schimbarea să aibă loc.
Învățătura președintelui Oaks m-a ajutat să identific trei moduri prin care pot încorpora acest element care îmi lipsea în procesul meu de pocăință.
Ce este considerat păcat
Ispășirea lui Isus Hristos este pentru toate lucrurile, chiar și pentru obiceiuri rele sau distrageri temporale – de fapt, orice lucru care ne poate împiedica să devenim mai asemănători Lui. Salvatorul înțelege că și cele mai mici lucruri ne pot, în cele din urmă, îndepărta de calea Sa, așadar, El dorește să ne ajute să depășim și acele lucruri. Pentru a-I permite să facă aceasta, am hotărât să încep să mă gândesc la acele lucruri într-un mod diferit – să le văd ca lucruri care mă împiedicau să mă apropii de Salvator.
Faptul de a face acest lucru m-a ajutat să-mi văd greșelile mult mai clar și m-a ajutat să le tratez cu mai multă seriozitate. Simt cât de urgent este să scap de ele și simt un nou optimism care vine din faptul că știu că Hristos mă poate ajuta cu aceasta. Are sens că, dacă doresc să scap de aceste obiceiuri, nu este suficient să mă rog în legătură cu ele o dată pe săptămână. Trebuie să mă sfătuiesc cu Domnul zilnic.
Să invităm ajutorul Salvatorului
Pocăința zilnică ne permite să ne analizăm progresul în mod realist când Îi raportăm Tatălui Ceresc. Putem să ne vedem mai bine slăbiciunile și să-I cerem în mod concret ajutorul în timp ce căutăm să fim iertați. Înfruntând acele lucruri mici care mă îndepărtează de Salvator în fiecare zi, rugăciunile mele s-au schimbat, la fel și acțiunile mele. În loc să mă obișnuiesc cu rutina mea, pe măsură ce trece săptămâna, simt, în mod constant, dorința de a mă îmbunătăți. Simt că Spiritul îmi influențează hotărârile. Sunt mai hotărâtă să „[aleg] ceea ce este corect, deși mai greu de susținut”2 și știu că acest lucru vine prin puterea care întărește a ispășirii lui Hristos.
Deși am avut intenții bune când am încercat să mă ocup de păcatele mele pe cont propriu, faptul de a mă bizui pe Dumnezeu pe parcursul săptămânii a fost ceea ce a adus schimbarea. Când fac aceasta, Îl simt aproape în timp ce încerc să mă schimb; nu mă mai simt ca și cum El, pur și simplu, așteaptă la capătul unui tunel foarte lung.
O nouă perspectivă privind împărtășania
După cum a explicat președintele Oaks, împărtășania nu include pocăința – împărtășania este un pas săptămânal într-un ciclu repetitiv. Este un timp în care să ne evaluăm săptămâna, să ne exprimăm recunoștința față de Salvator și să ne luăm din nou angajamentul să facem mai bine. Pe măsură ce mă pocăiesc zilnic, împărtășania începe să aibă un nou înțeles pentru mine. Nu mai trebuie să îngrămădesc întregul proces de pocăință în 10 minute. În schimb, mă gândesc la sacrificiul lui Isus și mă minunez de dragostea Sa și mila Sa infinite. Când iau din pâine și apă, mă simt cu adevărat curățată și pregătită să mă îmbunătățesc, puțin mai mult, în următoarea săptămână.
Faptul de a ne pocăi în timpul săptămânii ne oferă ocazia să apreciem împărtășania pentru miracolul pe care îl reprezintă. Faptul de a înțelege că pocăința este un proces zilnic m-a întărit să-mi înfrunt slăbiciunile cu curaj și optimism. Nu mai simt că sunt singură cu problemele mele. În loc să mă simt împovărată și descurajată în acele momente, pot redobândi speranța și bucuria de care am avut parte la botez.