Un rezervor de mărturie
Ilustrație de Phil, i2iArt.com
În primul meu an de liceu, părinții mei au divorțat. Ani de zile l-am văzut pe tatăl meu neluând din împărtășanie. Știam că nu reușea să țină poruncile, dar nu înțelegeam în ce măsură se întâmpla acest lucru. Numai după ce părinții mei mi-au spus despre excomunicarea sa, sora mea și cu mine am aflat în cele din urmă detaliile.
„Te urăsc!”, am țipat din nou și din nou, plângând foarte tare. Eram furioasă. Cum a putut să facă asta familiei noastre?, m-am întrebat. Cum a putut să ne mintă atât de mult timp?
Șocul și furia de la început nu au durat mult. Două săptămâni mai târziu, furia mea a fost înlocuită de indiferență. La început, indiferența era o soluție la furia și durerea pe care le simțeam, dar, în cele din urmă, aceasta s-a transformat în disperare. Simțeam că viața mea se destramă. Mai mult ca niciodată, simțeam nevoia să mă simt conectată cu cerul. Aveam nevoie să simt dragostea, îndrumarea, pacea și vindecarea lui Dumnezeu.
La scurt timp, a fost conferința generală. Într-o sesiune, am ascultat o cuvântare și am așteptat să simt alinarea oferită de Dumnezeu. Dar nu am simțit-o. Acolo, în capela întunecată, m-am gândit: „Nu pot simți Duhul Sfânt, dar sunt sigură că este prezent. Trebuie să fie prezent”. În timp ce mă gândeam la acest lucru, am început să-mi amintesc de multele mărturii simple pe care le primisem, că scripturile erau adevărate, că Joseph Smith a fost profet, că Tatăl Ceresc mi-a binecuvântat familia și că ținerea poruncilor îmi aducea pace. Era ca și cum aveam un rezervor de mărturie.
Cu cât reflectam mai mult la mărturiile mele spirituale din trecut, cu atât mai mult îmi dădeam seama că, deși îmi doream cu disperare să simt Spiritul, nu conta că nu-I puteam simți influența chiar în acel moment. Aveam deja un rezervor de mărturii constante, personale, că Evanghelia este adevărată.
Acea cunoaștere m-a sprijinit și m-a făcut să îmi doresc să continui să țin poruncile chiar și atunci când nu se văd rezultate imediate. Treptat, am simțit mai mult dragostea Tatălui Ceresc și a Salvatorului în viața mea. Faptul de a fi aproape de Ei, chiar și atunci când nu puteam să Îi simt aproape, mi-a oferit pace de netăgăduit și o mărturie mai puternică despre Evanghelia Salvatorului. Acest lucru continuă să mă influențeze acum când mă simt nesigură sau am parte de durere sufletească. Știu că pot să am încredere în Tatăl Ceresc și în Salvator și că Ei ne vor vindeca, ne vor ridica și ne vor întări pe mine și pe fiecare dintre noi.