Portrete ale credinței
Rachel Lighthall
California, S.U.A.
Mergeți prin cenușa și molozul aflate acolo unde Rachel a locuit și, bineînțeles, veți remarca tot ce a fost distrus. Dar chiar și după incendiul care a distrus Paradise, California, veți remarca credința lui Rachel în timp ce ea vorbește despre cum a văzut mâna lui Dumnezeu în viața ei.
Richard M. Romney, fotograf
Suntem obișnuiți să avem incendii în această zonă, așadar când am văzut în acea dimineață cerul plin de fum, nu m-am îngrijorat prea mult. Eram relativ nouă în zonă, dar cei care locuiau în Paradise de mult timp – mai ales cei care locuiau lângă canioane – mai fuseseră evacuați înainte.
De data aceasta, însă, vânturi puternice au propagat incendiul atât de repede, încât oficialii au subestimat total cât de repede avea să ajungă la noi. Cei mai mulți dintre noi n-am știut nimic despre ce se întâmpla până când orașul a ajuns să ardă peste tot. Situația noastră a ajuns de la „puțin îngrijorați” la „situație de urgență! Evacuați!” în interval de o oră.
Evacuarea a fost haotică și rapidă. Cei mai mulți oameni au trebuit să șofeze prin foc pentru a ieși din oraș. În timp ce conduceam având copiii în mașină, fumul era peste tot. Peste tot în oraș erau tăciuni aprinși, iar flăcări erau pretutindeni. Mulți oameni au plecat văzându-și casele în flăcări sau pe cele ale vecinilor. Nu știam dacă locuința noastră urma să fie distrusă sau nu.
În timp ce conduceam, am avut o conversație cu Dumnezeu. M-am rugat să putem ieși în siguranță și ca locuința noastră să nu fie distrusă. Locuiam acolo doar de aproximativ doi ani. Ca familie, am lucrat împreună pentru a-i aduce îmbunătățiri. Soțul și copiii mei m-au ajutat să refac blaturile din bucătărie și podelele. Am numit-o „cabana noastră din pădure”. Țineam la casa mea, însă am încercat să fiu suficient de puternică pentru a mă supune voinței lui Dumnezeu.
După câteva zile, am aflat că locuința noastră fusese distrusă. O făcusem frumoasă, iar acum era făcută scrum. Dar, privind în urmă, timpul pe care l-am petrecut în casa noastră a fost un timp atât de minunat. Sunt atât de recunoscătoare că Dumnezeu a oferit familiei mele acel timp în acea casă.
Unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am văzut și le-am auzit ca rezultat al acestui incendiu este reprezentat de mărturiile oamenilor cu ceea ce eu numesc „credință mare”. Acești oameni au văzut cum Dumnezeu a fost prezent chiar și în detaliile cele mai mici ale vieții lor. „Credința mare” ca aceasta nu este ceva ce poți dobândi peste noapte. Are nevoie de mult timp pentru a fi clădită.
Îmi aduce aminte de pilda celor zece fecioare. În cazul în care candela ta nu este plină, timpul să te întorci către Dumnezeu este chiar la limită. Când dezastre precum acest incendiu au loc, nu acela este timpul în care să începi să-ți umpli candela. Este ca și atunci când te urci în mașină și le ceri copiilor să-și pună centurile de siguranță. Imaginați-vă că ei vă spun: „N-avem nevoie de centură. Când te vom auzi țipând, ni le vom pune!”. Într-un moment de criză, nu vor avea niciodată timp.
După incendiu, am observat că oamenii de aici care aveau „untdelemn în candele lor” nu au suferit atât de mult. Au jelit, au în continuare parte de provocări, dar continuă să creadă că lui Dumnezeu le pasă de ei și că El este implicat în cele mai mici detalii ale vieții lor. Ei știu că Dumnezeu este suficient de puternic încât să le fi putut salva locuințele de incendiu, însă nici nu se supără când ceea ce se întâmplă nu pare a fi corect. Ei acceptă voia Sa. Aceasta este ceea ce eu numesc „credință mare”.
Toți cei care cred în Dumnezeu au văzut mâna Sa în acest incendiu. Probabil că nu ai putea să-i dovedești cuiva că Dumnezeu există printr-un singur mare miracol, însă Dumnezeu a înfăptuit aproximativ un milion de miracole mici aici, în Paradise. Dacă crezi în Dumnezeu, poți vedea mâna Sa pretutindeni. Deși a fost greu, a fost, de asemenea, miraculos. Dumnezeu ne-a ajutat să învățăm exact ce trebuie să învățăm.
Faptul de a avea „credință mare” nu a cruțat pe nimeni să-și plângă pierderile. Unul dintre aspectele cele mai dificile legate de această experiență este acela de a-i privi plângând pe cei pe care-i iubesc. Probabil că am plâns mai mult pentru ei decât pentru mine. Da, a fost greu pentru familia mea; și noi am pierdut foarte multe. Dar am și câștigat multe.
Membrii Țărușului Chico, California au făcut atât de multe pentru a sluji celor afectați de incendiu. Fiecare persoană care a venit la centrul de țăruș în ziua evacuării a fost găzduită în doar câteva ore de alți membri ai țărușului. Ei ne-au dus în casele lor și ne-au ajutat să primim lucrurile de care aveam nevoie. Am fost, de asemenea, uimită de donațiile de toate tipurile pe care le-am primit din partea sfinților din toată lumea. Am fost binecuvântați și sprijiniți și putem simți dragostea lor. Este atât de minunat să fii sfânt din zilele din urmă. Aș striga acest lucru cât pot de tare!
Când a avut loc incendiul, m-am rugat foarte mult, deoarece am simțit nevoia să plâng și a trebuit să-mi învăț copiii cum să plângă. Dumnezeu a avut să mă învețe anumite lucruri frumoase. Am învățat despre importanța „plânsului curat”. Pentru mine, acest lucru înseamnă că nu cazi în depresie sau că nu permiți să fii copleșit de teamă. Nu permiți să ajungi să fii furios sau să te simți rușinat. Plângi așa cum ar plânge Dumnezeu. În acest fel, plânsul este frumos și te vindecă. Se simte mai mult ca dragostea.
În această situație, cea mai mare provocare este necunoscutul. În cazul tuturor, sunt mai multe întrebări decât răspunsuri. Nu știm cât de repede va fi reconstruit Paradise-ul sau dacă poate fi reconstruit, deoarece distrugerile și pierderile sunt incredibil de mari.
Dumnezeu a lucrat cu mine mulți ani pentru a mă pregăti pentru această situație. Am avut și alte „dezastre” în viață care m-au ajutat să știu că Dumnezeu mă îndrumă, într-un mod frumos, în viață.
Nu există nimic greu prin care să trec și care să nu aibă un scop și un sens perfecte și frumoase. Am remarcat că, atunci când I-am permis lui Dumnezeu să mă învețe, am învățat mereu din provocările de care am avut parte. Dumnezeu ne permite să trecem prin aceste provocări pentru a ajunge să avem încredere în El și să-L iubim. Știu că, atunci când lucrurile devin dificile, El este mereu acolo.
Rachel se uită la ceea ce a rămas din ceea ce i-a fost odată casă. „Timpul pe care l-am petrecut în casa noastră a fost un timp atât de minunat”, a spus dânsa. „Sunt atât de recunoscătoare că Dumnezeu a oferit familiei mele acel timp în acea casă.”
Clădirea Episcopiei Unu, Paradise, odată loc de preaslăvire, de studiu al Evangheliei și de activități, este acum un morman de moloz. Cu toate acestea, membrii au simțit sprijinul sfinților din întreaga lume. „Putem simți dragostea lor”, a spus Rachel. „Este atât de minunat să fii sfânt din zilele din urmă. Aș striga acest lucru cât pot de tare!”
„Toți cei care cred în Dumnezeu au văzut mâna Sa în acest incendiu”, a spus Rachel. „Deși a fost greu, a fost, de asemenea, miraculos. Dumnezeu ne-a ajutat să învățăm exact ce trebuie să învățăm.”
Fiecare membru al familiei Lighthall ține câte un obiect recuperat din cenușa casei lor. Acestea sunt memento-uri privind binecuvântările lui Dumnezeu. Vorbind despre incendiu, Rachel a spus: „Da, a fost greu și am pierdut foarte multe. Dar am și câștigat multe”.