A fi încercați, a dovedi că putem și a fi șlefuiți
Marea binecuvântare, de care vom avea parte când ne dovedim credința față de legămintele noastre în timp ce suntem încercați, va fi o schimbare a firii noastre.
Dragii mei frați și dragile mele surori, sunt recunoscător pentru ocazia de a vă vorbi astăzi. Sper să ofer încurajare în momentele în care viața pare deosebit de grea și nesigură. Pentru unii dintre dumneavoastră, acel moment este acum. Dacă nu este acum, atunci un astfel de moment va veni.
Acesta nu este un punct de vedere pesimist. Este realist – și, totuși, optimist – datorită scopului lui Dumnezeu în crearea acestei lumi. Acel scop a fost de a oferi copiilor Săi ocazia de a se dovedi capabili și dornici să aleagă ce este drept atunci când este greu. Făcând astfel, caracterul lor avea să fie schimbat și ei puteau să devină mai asemănători Lui. El a știut că acest lucru avea să necesite credință de nezdruncinat în El.
Multe lucruri pe care le știu le-am învățat de la familia mea. Când aveam aproximativ opt ani, înțeleapta mea mamă ne-a rugat pe fratele meu și pe mine să plivim buruienile împreună cu ea în grădina din spatele casei noastre. Aceasta pare o sarcină ușoară, dar noi locuiam în New Jersey. Ploua deseori. Solul era noroios. Buruienile creșteau mai repede decât legumele.
Îmi amintesc de frustrarea mea când buruienile se rupeau în mâinile mele, rădăcinile lor rămânând prinse ferm în noroi. Mama și fratele meu erau, curând, cu mult înaintea mea, pe rândurile lor. Cu cât încercam mai mult, cu atât rămâneam mai mult în urmă.
„Este prea greu!”, am strigat eu.
În loc să-mi arate înțelegere, mama mea a zâmbit și a spus: „O, Hal, desigur, este greu. Așa trebuie să fie. Viața este o încercare”.
În acel moment, am știut că cele spuse de ea erau adevărate și aveau să fie adevărate în viitorul meu.
Motivul pentru zâmbetul iubitor al mamei mele a devenit clar ani mai târziu, când am citit despre Tatăl Ceresc și Fiul Său Preaiubit vorbind despre scopul Lor în crearea acestei lumi și în a le oferi copiilor de spirit ocazia de a trăi o viață muritoare:
„Și îi vom pune la probă prin aceasta, pentru a vedea dacă ei vor face toate lucrurile pe care Domnul, Dumnezeul lor, le va porunci lor;
Și aceia care își păstrează prima lor stare vor primi în plus; și aceia care nu își păstrează prima lor stare nu vor avea slavă în aceeași împărăție cu aceia care își păstrează prima lor stare; și aceia care păstrează cea de-a doua lor stare vor avea mai multă slavă asupra capetelor lor, în vecii vecilor”1.
Dumneavoastră și cu mine am acceptat acea invitație de a fi încercați și de a dovedi că urma să alegem să ținem poruncile lui Dumnezeu când nu aveam să mai fim în prezența Tatălui nostru Ceresc.
Chiar și cu această invitație făcută cu dragoste de Tatăl nostru Ceresc, Lucifer a convins o treime dintre copiii de spirit să-l urmeze pe el și să respingă planul Tatălui pentru progresul și fericirea noastră eterne. Ca rezultat al răzvrătirii lui, Satana a fost alungat împreună cu aceia care l-au urmat. Acum, el încearcă să-i facă pe cât mai mulți să se îndepărteze de Dumnezeu în timpul acestei vieți muritoare.
Aceia dintre noi care am acceptat planul, am făcut astfel datorită credinței noastre în Isus Hristos, care S-a oferit să devină Salvatorul și Mântuitorul nostru. Trebuie ca noi să fi crezut că, indiferent de ce slăbiciuni muritoare urma să avem și orice forțe ale răului urmau să fie împotriva noastră, forțele binelui aveau să fie copleșitor mai mari.
Tatăl Ceresc și Isus Hristos vă cunosc și vă iubesc. Ei doresc să vă întoarceți la Ei și să deveniți ca Ei. Succesul dumneavoastră este succesul Lor. Ați simțit acea dragoste confirmată de Duhul Sfânt când ați citit sau auzit aceste cuvinte: „Pentru că, iată, aceasta este lucrarea Mea și slava Mea – să realizez nemurirea și viața veșnică a omului”2.
Dumnezeu are puterea să facă mai ușoară calea noastră. El i-a hrănit cu mană pe copiii lui Israel în timp ce rătăceau spre pământul făgăduit. În timpul slujirii Sale din viața muritoare, Domnul a vindecat bolnavi, a înviat morți și a liniștit marea. După învierea Sa, El a proclamat „prizonierilor deschiderea închisorilor”3.
Cu toate acestea, profetul Joseph Smith, unul dintre cei mai mari profeți ai Lui, a suferit în închisoare și a fost învățat lecția care ne este de folos tuturor și de care avem nevoie în încercările repetate ale credinței noastre: „Și dacă vei fi aruncat în groapă sau în mâinile criminalilor și vei fi condamnat la moarte; dacă vei fi aruncat în adâncuri; dacă valurile agitate conspiră împotriva ta; dacă vânturile violente devin dușmanii tăi; dacă cerurile se întunecă și toate elementele se unesc pentru a ascunde calea; și, mai mult, chiar dacă fălcile iadului își vor deschide larg gura după tine, să știi, fiul Meu, că toate aceste lucruri îți vor da experiență și vor fi pentru binele tău”4.
Vă puteți întreba, pe bună dreptate, de ce un Dumnezeu iubitor și atotputernic permite ca încercarea noastră din viața muritoare să fie atât de grea. Aceasta se întâmplă deoarece El știe că noi trebuie să progresăm ca să fim curați și puternici din punct de vedere spiritual pentru a putea trăi în prezența Sa, ca familii, pentru totdeauna. Pentru a face acest lucru posibil, Tatăl Ceresc ne-a trimis un Salvator și ne-a dat puterea de a alege pentru noi înșine, prin credință, să ținem poruncile Sale și să ne pocăim și, astfel, să venim la El.
Scopul central al planului fericirii întocmit de Tatăl este ca noi să devenim tot mai asemănători Fiului Său Preaiubit, Isus Hristos. În toate lucrurile, exemplul Salvatorului este cel mai bun îndrumător al nostru. Și El nu a fost scutit de la a dovedi că poate. El a îndurat pentru toți copiii Tatălui Ceresc, plătind prețul pentru toate păcatele noastre. El a simțit suferința tuturor celor care au venit și care vor veni în viața muritoare.
Când vă întrebați câtă durere puteți îndura, amintiți-vă de El. El a suferit ceea ce suferiți dumneavoastră, astfel încât să știe cum să vă înalțe spiritual. Poate că nu vă va lua povara, dar vă va da putere, alinare și speranță. El cunoaște calea. El a băut cupa amară. El a îndurat suferința tuturor.
Sunteți încurajați și alinați de către un Salvator iubitor, care știe cum să vă susțină în orice încercare cu care vă confruntați. Alma ne-a învățat:
„Și El va merge înainte, răbdând dureri și suferințe și ispite de toate felurile; și aceasta pentru ca să fie împlinit cuvântul, acela care spune că El va lua asupra Lui durerile și bolile poporului Său.
Și El va lua moartea asupra Lui, ca să poată dezlega legăturile morții care leagă poporul Său; și va lua asupra Lui infirmitățile lor, ca inima Lui să fie inundată de milă, în ce privește trupul, ca El să știe, în ce privește trupul, cum să-i ajute pe oameni după infirmitățile lor”5.
Un mod în care El vă va ajuta va fi să vă invite să vă amintiți întotdeauna de El și să veniți la El. El ne-a îndemnat:
„Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.
Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”6.
Calea de a veni la El este să vă ospătați din cuvintele Sale, să exercitați credință pentru a vă pocăi, să alegeți să fiți botezați și confirmați de către slujitorul Său autorizat și, apoi, să țineți legămintele făcute cu Dumnezeu. El Îl trimite pe Duhul Sfânt să fie însoțitorul, mângâietorul și îndrumătorul dumneavoastră.
Când trăiți demni de a avea darul Duhului Sfânt, Domnul vă poate îndruma către siguranță, chiar și atunci când nu puteți vedea calea. Mie, El mi-a arătat de cele mai multe ori pașii pe care trebuia să-i fac în continuare. În momente rare, El m-a făcut să întrezăresc viitorul îndepărtat, dar chiar și acele rare momente mă îndrumă în ceea ce aleg să fac în viața de zi cu zi.
Domnul a explicat:
„Voi nu puteți vedea, în prezent, cu ochii voștri naturali, planul Dumnezeului vostru cu privire la acele lucruri care vor veni mai târziu și slava care va urma după multă suferință.
Pentru că, după multă suferință, vin binecuvântările”7.
Marea binecuvântare, de care vom avea parte când ne dovedim credința față de legămintele noastre în timp ce suntem încercați, va fi o schimbare a firii noastre. Alegând să ne ținem legămintele, puterea lui Hristos și binecuvântările ispășirii Sale pot lucra în noi. Inima noastră poate fi înmuiată pentru a iubi, a ierta și a-i invita pe alții să vină la Hristos. Încrederea noastră în Domnul crește. Temerile noastre se reduc.
Acum, chiar cu aceste binecuvântări promise drept rezultat al suferinței, noi nu căutăm suferința. În experiența vieții muritoare, noi vom avea multe ocazii să dovedim că putem, vom trece prin încercări suficient de grele pentru a deveni mai asemănători Salvatorului și Tatălui nostru Ceresc.
Pe lângă aceasta, trebuie să fim atenți la suferința altora și să încercăm să ajutăm. Acest lucru va fi deosebit de greu mai ales atunci când suntem încercați noi înșine. Dar, când ridicăm povara altei persoane, chiar și puțin, vom descoperi că spatele nostru este întărit și distingem o lumină în întuneric.
În acest lucru, Domnul este exemplul nostru. Pe crucea de pe Golgota, după ce a suferit o durere atât de mare, încât ar fi murit dacă nu ar fi fost Fiul Născut al lui Dumnezeu, El S-a uitat la călăii Săi și I-a spus Tatălui Său: „Iartă-i, căci nu știu ce fac”8. În timp ce suferea pentru toți cei care aveau să trăiască vreodată, El S-a uitat de pe cruce la Ioan și la Propria mamă îndurerată și i-a slujit în încercarea prin care trecea ea:
„Când a văzut Isus pe mamă-Sa, și lângă ea pe ucenicul, pe care-l iubea, a zis mamei Sale: «Femeie, iată fiul tău!».
Apoi, a zis ucenicului: «Iată mama ta!». Și, din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasă”9.
Prin acțiunile Sale din cea mai sacră zi, El Și-a dat de bunăvoie viața pentru fiecare dintre noi, oferindu-Se să ne susțină nu numai în această viață, ci și în viața eternă, care va veni.
Am văzut oameni realizând lucruri minunate datorită faptului că s-au dovedit credincioși în încercări grele. În întreaga Biserică, găsim exemple astăzi. Oameni sunt îngenuncheați de adversitate. Prin suferința și eforturile lor credincioase, ei devin mai asemănători Salvatorului și Tatălui nostru Ceresc.
Am învățat o altă lecție de la mama mea. Când era fetiță, a avut difterie și a fost aproape de a muri. Mai târziu, a avut meningită spinală. Tatăl ei a murit tânăr și, astfel, mama mea și frații ei au sprijinit-o pe mama lor.
Toată viața ei, ea a simțit efectele încercărilor legate de boală. În ultimii 10 ani ai vieții ei, a fost nevoie să facă mai multe operații. Dar, prin toate aceste suferințe, ea a dovedit credință în Domnul, chiar și când a fost imobilizată la pat. Îmi amintesc că singura ilustrație de pe pereții dormitorului ei era una cu Salvatorul. Ultimele ei cuvinte înainte de a muri au fost acestea: „Hal, glasul tău sună de parcă ai fi răcit. Trebuie să ai grijă de tine”.
La înmormântarea ei, ultimul vorbitor a fost vârstnicul Spencer W. Kimball. După ce a vorbit despre încercările și credința ei, el a spus, în esență, acest lucru: „Unii dintre dumneavoastră se pot întreba de ce Mildred a trebuit să sufere atât de mult și atât de mult timp. Vă voi spune de ce. Pentru că Domnul a dorit să o șlefuiască puțin mai mult”.
Îmi exprim recunoștința pentru mulți membri credincioși ai Bisericii lui Isus Hristos, care poartă poveri cu credință fermă și care îi ajută pe alții să le poarte pe ale lor, pe măsură ce Domnul caută să-i șlefuiască puțin mai mult. De asemenea, îmi exprim dragostea și admirația față de cei care oferă îngrijire și față de conducătorii din întreaga lume, care le slujesc altora în timp ce ei și familiile lor îndură o astfel de șlefuire.
Depun mărturie că suntem copiii unui Tată Ceresc care ne iubește. Simt dragostea președintelui Russell M. Nelson față de noi, toți. Dânsul este profetul Domnului în lume astăzi. Eu mărturisesc astfel, în numele sacru al Domnului Isus Hristos, amin.