Cultura lui Hristos
Putem să prețuim cu toții ceea ce este cel mai bun în cultura noastră pământeană individuală și să fim implicați pe deplin în cultura eternă, care vine din Evanghelia lui Isus Hristos.
Ce lume magnifică în care trăim și pe care o împărtășim, căminul unei mari diversități de popoare, limbi, obiceiuri și istorii – răspândite în sute de țări și mii de grupuri, fiecare fiind bogate în cultură! Omenirea are multe de care să fie mândră și multe de sărbătorit. Deși comportamentul învățat – acele lucruri la care suntem expuși prin culturile în care creștem – poate sluji ca o sursă puternică de tărie în viața noastră, poate, de asemenea, din când în când, deveni un obstacol major.
Cultura poate părea atât de adânc integrată în gândirea și comportamentul nostru, încât poate părea că schimbarea este imposibilă. La urma urmei, este o parte mare a ceea ce simțim că ne definește și care ne oferă sentimentul de identitate. Poate fi o influență atât de puternică, încât putem eșua să observăm slăbiciunile și defectele făcute de om în cultura noastră, care rezultă în reticența de a înlătura unele dintre tradițiile strămoșilor noștri. O fixație exagerată asupra identității culturale proprii poate duce la respingerea ideilor, comportamentului și atributelor valoroase – chiar dumnezeiești.
Nu cu mulți ani în urmă, am cunoscut un domn minunat care ajută la ilustrarea acestui principiu universal de miopie culturală. L-am întâlnit prima oară în Singapore, când am fost desemnat să fiu învățătorul de acasă al familiei sale. Distins profesor de sanscrită și tamilă, provenea din sudul Indiei. Soția lui minunată și cei doi fii ai lor erau membri ai Bisericii, dar el nu se alăturase niciodată, nici nu ascultase prea mult învățăturile Evangheliei. Era mulțumit de felul în care soția și fiii săi se dezvoltau și i-a susținut pe deplin în acțiunile lor și în responsabilitățile lor în Biserică.
Când m-am oferit să-l învăț principiile Evangheliei și să-i împărtășesc crezurile noastre, inițial a refuzat. Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama de ce: simțea că, dacă făcea astfel, devenea un trădător al trecutului său, al poporului său și al istoriei sale! Potrivit modului său de gândire, el ar fi negat tot ceea ce era, tot ceea ce familia sa îl învățase să fie, chiar moștenirea sa indiană. De-a lungul următoarelor câteva luni, am putut discuta despre aceste aspecte. Am fost uimit (deși nu surprins) de modul în care Evanghelia lui Isus Hristos a putut să-i deschidă ochii către o perspectivă diferită.
În cele mai multe culturi făcute de om, se găsesc atât lucruri bune, cât și lucruri rele, atât lucruri constructive, cât și lucruri distructive.
Multe din problemele lumii noastre sunt rezultatul direct al confruntărilor dintre cei cu idei și obiceiuri diferite provenite din cultura lor. Dar, practic, toate conflictele și haosul ar dispărea rapid dacă lumea, pur și simplu, și-ar accepta „cultura originală”, cea pe care toți am avut-o nu cu foarte mult timp în urmă. Această cultură datează din existența noastră premuritoare. A fost cultura lui Adam și a lui Enoh. A fost cultura întemeiată pe învățăturile Salvatorului la jumătatea timpului și este din nou disponibilă tuturor femeilor și bărbaților în zilele noastre. Este unică. Este cea mai măreață dintre toate culturile și provine din marele plan al fericirii, conceput de Dumnezeu și susținut de Hristos. Unește, nu divizează. Vindecă, nu rănește.
Evanghelia lui Isus Hristos ne învață că există scop în viață. Faptul că suntem aici nu este rezultatul unui accident cosmic mare sau al unei greșeli! Suntem aici cu un motiv.
Această cultură este fundamentată în mărturia că Tatăl nostru Ceresc există, că El este real și ne iubește pe fiecare în parte. Noi suntem „lucrarea [Sa] și slava [Sa]” 1 . Această cultură susține conceptul egalității în valoare. Nu există recunoaștere după castă sau clasă. La urma urmei, toți suntem frați și surori, copii de spirit ai Părinților noștri Cerești - literalmente. Nu există prejudecăți sau mentalitatea „noi contra ei” în cea mai măreață dintre toate culturile. Toți suntem „noi”. Toți suntem „ei”. Noi credem că suntem responsabili și răspunzători pentru noi înșine, unul pentru altul, pentru Biserică și pentru lumea noastră. Responsabilitatea și răspunderea sunt factori importanți în dezvoltarea noastră.
Caritatea, adevărata grijă asemănătoare celei a lui Hristos, este temelia acestei culturi. Simțim preocupare sinceră pentru nevoile temporale și spirituale ale semenilor noștri și acționăm conform acestor sentimente. Acest lucru risipește prejudecata și ura.
Ne bucurăm de o cultură a revelației, care are drept centru cuvântul lui Dumnezeu așa cum este primit de profeți (și care poate fi verificat în mod personal de către fiecare dintre noi prin Duhul Sfânt). Toată omenirea poate cunoaște voia și gândurile lui Dumnezeu.
Această cultură susține principiul libertății de a alege. Capacitatea de a alege este extrem de importantă pentru dezvoltarea și fericirea noastră. A alege înțelept este un lucru esențial.
Este o cultură a învățării și a studiului. Căutăm cunoaștere și înțelepciune și ce este cel mai bun în toate lucrurile.
Este o cultură a credinței și a supunerii. Credința în Isus Hristos este primul principiu al culturii noastre, iar supunerea față de învățăturile și poruncile Sale este rezultatul. Acestea duc la stăpânirea de sine.
Este o cultură a rugăciunii. Noi credem că Dumnezeu nu numai că ne aude, dar ne și ajută.
Este o cultură a legămintelor și a rânduielilor, a standardelor morale ridicate, a sacrificiului, a iertării și pocăinței și a grijii față de templul trupului nostru. Toate acestea depun mărturie despre devotamentul nostru față de Dumnezeu.
Este o cultură guvernată de preoție, autoritatea de a acționa în numele lui Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu de a-Și binecuvânta copiii. Edifică persoanele și le permite să devină oameni, conducători, mame, tați și parteneri mai buni – și sfințește căminul.
Miracole adevărate abundă în această cea mai veche dintre toate culturile, înfăptuite prin credința în Isus Hristos, puterea preoției, rugăciune, îmbunătățire personală, convertire adevărată și iertare.
Este o cultură a muncii misionare. Valoarea sufletelor este mare.
În cultura lui Hristos, femeile sunt înălțate la statutul lor adevărat și etern. Ele nu sunt subjugate bărbaților, așa cum se întâmplă în multe culturi din lumea de azi, ci sunt partenere depline și egale aici și în lumea care va veni.
Această cultură confirmă sanctitatea familiei. Familia este unitatea de bază a eternității. Perfecțiunea familiei merită orice sacrificiu pentru că, așa cum suntem învățați: „Niciun alt succes nu poate compensa eșecul din cadrul căminului” 2 . Căminul este locul în care cea mai bună lucrare a noastră este făcută și în care cea mai mare fericire poate fi obținută.
În cultura lui Hristos există perspectivă – și focalizare și direcție eterne. Această cultură este preocupată de lucruri cu valoare nepieritoare! Provine din Evanghelia lui Isus Hristos, care este eternă și explică motivul, scopul și destinația existenței noastre. (Este incluzivă, nu excluzivă.) Deoarece această cultură rezultă din punerea în practică a învățăturilor Salvatorului nostru, ea ajută la asigurarea unui leac vindecător de care lumea noastră are atât de mare nevoie.
Ce binecuvântare este să facem parte din acest mod de viață măreț și nobil! Să facem parte din această cea mai măreață dintre toate culturile va necesita schimbări. Profeții ne-au învățat că este necesar să lăsăm în urmă orice din vechile noastre culturi care nu este potrivit culturii lui Hristos. Dar aceasta nu înseamnă că trebuie să lăsăm în urmă totul. Profeții au subliniat, de asemenea, că suntem invitați, individual și cu toții, să ne aducem credința și talentele și cunoașterea – tot ceea ce este bun în viața noastră și în cultura noastră individuală – cu noi și să permitem ca Biserica să „adauge la aceasta” prin mesajul Evangheliei. 3
Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă nu este o societate occidentală sau un fenomen cultural american. Este o Biserică internațională așa cum a fost mereu menită să fie. Mai mult decât atât, este cerească. Membri noi de peste tot din lume aduc bogăție, diversitate și entuziasm în familia noastră mereu în creștere. Sfinți din zilele din urmă de pretutindeni își sărbătoresc și își onorează în continuare propria moștenire și propriii eroi, dar, acum, fac, de asemenea, parte din ceva mai măreț. Cultura lui Hristos ne ajută să ne vedem așa cum suntem cu adevărat și, când este văzută prin prisma eternității, echilibrată cu neprihănirea, ne ajută să ne creștem capacitatea de a îndeplini mărețul plan al fericirii.
Așadar, ce s-a întâmplat cu prietenul meu? Ei bine, i s-au predat lecțiile și s-a alăturat Bisericii. De atunci, familia lui a fost pecetluită pentru timp și pentru toată eternitatea în Templul Sydney, Australia. El a renunțat la puțin – și a câștigat potențialul de a avea totul. A descoperit că poate să-și sărbătorească, în continuare, istoria, că poate să fie, în continuare, mândru de strămoșii săi, de muzica, dansul și literatura sa, de mâncarea sa, de țara sa și poporul ei. Și-a dat seama că nu este nicio problemă în a încorpora ceea ce este cel mai bun din cultura sa locală în cea mai măreață dintre toate culturile. A descoperit că a aduce din viața sa veche în viața sa nouă ceea ce este în acord cu adevărul și neprihănirea ajută doar la sporirea înfrățirii sale cu sfinții și la facilitarea unirii tuturor ca fiind una în societatea cerului.
Într-adevăr, putem cu toții să prețuim ceea ce este cel mai bun în cultura noastră pământeană individuală și, în același timp, să fim implicați pe deplin în cea mai veche cultură dintre toate – cultura originală, supremă și eternă, care vine din Evanghelia lui Isus Hristos. Ce moștenire minunată împărtășim cu toții! În numele lui Isus Hristos, amin.