„Salvatorul tuturor, o Evanghelie pentru toți”, Liahona, mart. 2024.
Salvatorul tuturor, o Evanghelie pentru toți
Evanghelia, ispășirea și învierea lui Isus Hristos îi binecuvântează pe toți copiii lui Dumnezeu.
Christ and the Palsied Man (Hristos și slăbănogul), de J. Kirk Richards, copierea interzisă.
Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos este, în primul rând, înainte de toate și pentru totdeauna, sursa fericirii de durată, a păcii adevărate și a bucuriei pentru toată lumea în aceste zile din urmă. Binecuvântările care se revarsă din Evanghelie și din bunăvoința nelimitată a lui Hristos nu au fost niciodată menite doar câtorva aleși, nici în vechime, nici în vremurile moderne.
Indiferent cât de nepotriviți ne-am simți și în pofida păcatelor care ne pot îndepărta o perioadă de El, Salvatorul nostru ne asigură că „El Își întinde mâinile către [noi] cât este ziua de lungă” (Iacov 6:4), invitându-ne pe toți să venim la El și să simțim dragostea Sa.
Binecuvântări ale Evangheliei pentru întreaga lume
Evanghelia lui Isus Hristos a fost „restaurată în aceste zile din urmă pentru a împlini… nevoile fiecărei națiuni, fiecărui neam, fiecărei limbi și fiecărui popor de pe pământ”1. Evanghelia transcende orice naționalitate și culoare trecând totodată peste toate liniile culturale pentru a propovădui că „toți [suntem] egali în fața lui Dumnezeu” (2 Nefi 26:33).2 Cartea lui Mormon este o mărturie remarcabilă a acestui adevăr.
Această cronică măreață depune mărturie că Hristos își aduce aminte de toate națiunile (vedeți 2 Nefi 29:7) și că El Se arată „tuturor celor care cred în El… [și face] minuni, semne și miracole minunate [printre] copiii oamenilor” (2 Nefi 26:13). Printre aceste miracole, semne și minuni mărețe se numără răspândirea Evangheliei. Așadar, trimitem misionari în întreaga lume pentru a depune mărturie despre vestea ei bună. De asemenea, împărtășim Evanghelia celor din jurul nostru. Exercitarea cheilor restaurate ale preoției pentru cei vii și pentru cei morți asigură faptul că plenitudinea Evangheliei va fi, în cele din urmă, disponibilă fiecărui fiu și fiecărei fiice a Părinților noștri Cerești – din trecut, prezent sau viitor.
Esența acestei Evanghelii – mesajul central al fiecărui profet și apostol chemat vreodată la această lucrare – este că Isus este Hristosul și că El a venit pentru a binecuvânta pe toată lumea. În calitate de membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, declarăm că sacrificiul Său ispășitor este pentru întreaga lume.
Necesitatea unei ispășiri infinite și eterne
În timp ce călătoresc în întreaga lume, am interviuri cu diferiți membri ai Bisericii. Sunt inspirat să aud cum simt ei binecuvântările ispășirii lui Isus Hristos în viața lor, chiar și atunci când mărturisesc un păcat din trecut. Cât de minunat este că alinarea purificatoare a ispășirii Sale ne este întotdeauna disponibilă nouă, tuturor!
„O ispășire trebuie să fie înfăptuită”, a declarat Amulec, „sau altfel toată omenirea trebuie să dispară fără scăpare”. Noi am fi, pentru totdeauna „căzuți și… pierduți… dacă nu [ar fi] o ispășire”, ceea ce a necesitat „o jertfă nesfârșită și veșnică”. Căci „nimic mai puțin decât o ispășire infinită [nu] va fi [suficient] pentru păcatele lumii” (Alma 34:9, 10, 12).
Marele profet Iacov ne-a învățat, de asemenea, că, deoarece „moartea a trecut asupra tuturor oamenilor… e necesar să existe o putere a învierii” pentru a ne aduce în prezența lui Dumnezeu (2 Nefi 9:6).
Atât păcatul, cât și moartea trebuiau biruite. Aceasta a fost misiunea Salvatorului, pe care El a îndeplinit-o cu mult curaj pentru toți copiii lui Dumnezeu.
Gethsemane (Ghetsimani), de J. Kirk Richards, copierea interzisă.
Sacrificiul Salvatorului nostru
În ultima Sa noapte din viața muritoare, Isus Hristos a intrat în Grădina Ghetsimani. Acolo, El a îngenuncheat printre măslini și a început să se cufunde într-o agonie profundă pe care dumneavoastră și cu mine nu o vom cunoaște niciodată.
Acolo, El a început să ia asupra Sa păcatele lumii. El a simțit fiecare durere, supărare și mâhnire și a îndurat toate chinurile și suferințele de care am avut parte dumneavoastră, eu și fiecare suflet care a trăit sau va trăi vreodată pe pământ. Această suferință mare și infinită „[L-a] făcut… [pe] Cel mai mare dintre toți, să [tremure] de durere și să [sângereze] din fiecare por” (Doctrină și legăminte 19:18). Numai El ar fi putut să facă aceasta.
Nicicum un altul nu putea
Păcatul a-l plăti.
Poarta spre rai El ne-a deschis,
În cer spre-a ne primi.3
Isus a fost dus pe Căpățâna și, în cel mai tragic moment de nedreptate din istoria acestei lumi, El a fost răstignit. Nimeni nu ar fi putut să-I ia viața. În calitatea Sa de Singurul Fiu Născut al lui Dumnezeu, El a avut putere asupra morții fizice. El ar fi putut să Se roage Tatălui Său și legiuni de îngeri ar fi venit să-i înfrângă pe torționarii Săi și să arate stăpânirea Sa asupra tuturor lucrurilor. „Dar cum se vor împlini scripturile”, a întrebat Isus în clipa trădării Sale, „care zic că așa trebuie să se întâmple?” (Matei 26:54).
Din supunere perfectă față de Tatăl Său – și din dragoste perfectă pentru noi – Isus Și-a dat de bunăvoie viața și Și-a dus la bun sfârșit sacrificiul ispășitor infinit și etern, care se întinde înapoi în timp și înainte de-a lungul întregii eternității.
Victoria Salvatorului nostru
Isus le-a poruncit apostolilor Săi să continue lucrarea Sa după moartea Sa. Cum aveau să facă acest lucru? Câțiva dintre ei erau doar niște simpli pescari și niciunul nu era instruit în sinagogi pentru păstorire. În acel moment, Biserica lui Hristos părea sortită dispariției. Dar apostolii au găsit tăria de a-și accepta și îndeplini chemarea și de a modela istoria lumii.
Ce a făcut ca tăria să provină dintr-o slăbiciune atât de evidentă? Conducătorul Bisericii anglicane și totodată eruditul Frederic Farrar a spus: „Există un singur răspuns posibil și numai unul – învierea din morți. Toată această schimbare fundamentală vastă s-a datorat puterii învierii lui Hristos”4. În calitate de martori ai Domnului înviat, apostolii au știut că nimic nu putea opri această lucrare din progres. Mărturia lor a fost o sursă de putere de susținere în timp ce Biserica de la începuturi biruia toate greutățile.
În această perioadă de Paște, în calitate de unul dintre martorii Săi rânduiți, declar că, într-o dimineață frumoasă de duminică, Domnul Isus Hristos S-a ridicat din morți pentru a ne întări și a rupe legăturile morții pentru toată lumea. Isus Hristos trăiește! Datorită Lui, moartea nu este sfârșitul nostru. Învierea este darul fără plată și universal al lui Hristos pentru toți.
Christ and Mary at the Tomb (Hristos și Maria la mormânt), de Joseph Brickey.
Veniți la Hristos
Evanghelia și ispășirea lui Isus Hristos sunt pentru toată lumea – adică, pentru fiecare în parte. Singurul mod în care avem parte de binecuvântările depline ale sacrificiului ispășitor al Salvatorului este acela de a accepta, fiecare în parte, invitația Sa: „Veniți la Mine” (Matei 11:28).
Venim la Hristos pe măsură ce exercităm credință în El și ne pocăim. Venim la El când suntem botezați în numele Său și primim darul Duhului Sfânt. Venim la El pe măsură ce ținem poruncile, primim rânduieli, onorăm legăminte, acceptăm experiențele din templu și trăim felul de viață pe care o trăiesc ucenicii lui Hristos.
Uneori, veți avea parte de descurajare și dezamăgire. Este posibil să vi se frângă inima pentru voi sau pentru cineva pe care-l iubiți. Ați putea fi împovărați de păcatele altora. Greșelile pe care le-ați făcut – poate cele grave – vă pot face să vă temeți că pacea și fericirea v-au părăsit pentru totdeauna. În astfel de momente, aduceți-vă aminte că Salvatorul nu numai că ridică povara păcatului, ci, de asemenea, „[a răbdat] dureri și suferințe și ispite de toate felurile” (Alma 7:11), inclusiv pe ale dumneavoastră! Datorită lucrurilor prin care El a trecut pentru dumneavoastră, El știe personal cum să vă ajute pe măsură ce acceptați invitația Sa care schimbă viața: „Veniți la Mine”.
Toți sunt bineveniți
Isus Hristos a clarificat faptul că toți copiii Tatălui Ceresc au drepturi egale de a se bucura de binecuvântările Evangheliei și ispășirii Sale. El ne aduce aminte că toți „sunt privilegiați, unul la fel ca altul și nimeni nu este oprit” (2 Nefi 26:28).
„El îi cheamă pe ei toți să vină la El și să ia parte la bunătatea Sa; și El nu respinge pe nimeni dintre cei care vin la El, negri și albi, sclavi și liberi, bărbați și femei” (2 Nefi 26:33).
„El îi cheamă pe ei toți” – adică pe noi toți! Nu ar trebui să punem etichete superficiale și distincții artificiale asupra noastră sau a altora. Niciodată nu ar trebui să punem bariere în calea dragostei Salvatorului sau să ne gândim că noi sau alții suntem dincolo de sfera Sa de influență. Așa cum am spus cu o altă ocazie: „[Nimeni nu poate să se scufunde] mai adânc decât poate străluci lumina infinită a ispășirii lui Hristos”5.
În schimb, așa cum sora Holland și cu mine am predat cu doar câteva luni înainte de moartea ei, ni s-a poruncit să „[avem] caritate, căci caritatea este dragoste” (2 Nefi 26:30).6 Aceasta este dragostea pe care ne-o arată Salvatorul, căci „El nu face nimic decât dacă este spre binele lumii; căci El iubește lumea, chiar într-atât, încât Și-a jertfit propria viață pentru ca să poată să-i tragă pe [toți oamenii] la El” (2 Nefi 26:24).
Depun mărturie că Evanghelia și ispășirea lui Isus Hristos sunt pentru toți oamenii. Mă rog ca dumneavoastră să acceptați cu bucurie binecuvântările pe care El le aduce.