Îndrumați în siguranță spre locul în care trebuie să fim

Vârstnicul Benjamin M. Z. Tai

din Cei Șaptezeci

Imagine

Vârstnicul Benjamin M. Z. Tai

Salvatorul ne va ajuta în călătoria noastră în mod constant și în moduri remarcabile.

Imagine

Picioare mergând prin zăpadă.

Când aveam 12 ani, familia mea s-a mutat din Hong Kongul subtropical într-un loc cu ierni reci, cu care nu eram obișnuiți. La scurt timp, am fost invitat în prima mea drumeție de iarnă împreună cu tinerii băieți din episcopia mea.

În ziua drumeției noastre, m-am îmbrăcat cât de gros am știut. Pe măsură ce urcam pe cărarea șerpuită de munte, eram entuziasmat să văd cum zăpada care cădea acoperea pământul. Însă, nu eram îmbrăcat corespunzător pentru locul respectiv și vremea respectivă și întâmpinam dificultăți în a ține pasul cu grupul meu. Le-am spus să se ducă înainte, iar eu aveam să mă alătur celor care credeam că vin în urma noastră.

Pe măsură ce am continuat în ritmul meu, încălțămintea și hainele mi s-au udat foarte tare, iar mâinile, picioarele și fața mi-au amorțit. Apoi, a început să ningă atât de tare, încât nu mai puteam vedea cărarea. După ce am rătăcit ceva timp, mi-am dat seama că mă pierdusem, că eram singur și nu eram sigur dacă cineva știa că lipsesc.

Uneori, în timpul călătoriei prin viață, ne vom simți nepregătiți, pierduți sau lăsați în urmă. Este posibil să ne pierdem simțul orientării și să nu mai vedem cărarea din fața noastră. Ni s-ar putea părea ca și cum cu cât încercăm mai mult să înaintăm, cu atât ne depărtăm mai mult de destinația noastră. Dezamăgirea se poate instala, iar ispita de a renunța devine atractivă.

În mod providențial, Salvatorul Isus Hristos are puterea de a ne îndruma pașii, de a ne ridica când ne poticnim (vedeți Psalmii 37:23-24) și de a ne oferi odihnă (vedeți Matei 11:28), vindecare (vedeți Isaia 53:5; Alma 15:8; Doctrină și legăminte 42:48), încredere (vedeți Doctrină și legăminte 121:45) și pace (vedeți Mosia 4:3; Alma 38:8; Doctrină și legăminte 19:23). „Apropiați-vă de Mine”, a spus El, „și am să Mă apropii de voi; căutați-Mă cu toată sârguința și Mă veți găsi” (Doctrină și legăminte 88:63). S-ar putea să nu fie mereu clar ce trebuie să facem în viitorul apropiat, dar îl putem urma pe Salvator având credința că această călătorie a noastră se va încheia frumos și triumfător, deoarece El ne va îndruma în siguranță către locul în care trebuie să fim.

Întotdeauna putem privi către Isus Hristos, deoarece Isus Hristos este „calea, adevărul și viața” (Ioan 14:6).

Calea cea dreaptă pentru călătoria noastră

În studiul nostru din Cartea lui Mormon din acest an, i-am urmat pe Lehi și familia lui în călătoria lor spre pământul făgăduit. Gândiți-vă ce au îndurat membrii familiei lui Lehi în timpul călătoriei lor:

au fost ridiculizați pentru că au crezut în profeți și i-au urmat;
au schimbat confortul familiar cu un pustiu necunoscut;
au călătorit fără să le fie clare distanța, destinația sau durata;
au avut parte de foamete, tristețe, boală și moarte;
au avut însărcinări dificile, uneori fără să înțeleagă motivele pentru care le aveau sau fără să știe cum să le îndeplinească;
au avut parte de obstacole, întârzieri, neînțelegeri și dezamăgiri;
s-au confruntat cu circumstanțe dificile pentru creșterea familiilor tinere.

De-a lungul drumului, am observat, de asemenea, modul în care Domnul i-a ajutat în mod constant. El le-a oferit:

conducere profetică și revelație personală;
scripturi care conțin binecuvântări și legăminte promise;
consemnări genealogice și istoria familiei;
noi instrumente și metode pentru a-și putea procura cele necesare;
capacitate sporită de a îndura greutăți;
înțelepciune și instruire pentru îndeplinirea sarcinilor care nu le erau cunoscute;
Liahona (un instrument care să-i ajute să navigheze în călătoria lor);
siguranță și protecție pentru familiile lor.

La fel ca în cazul familiei lui Lehi, călătoriile noastre nu vor fi lipsite de încercări și sacrificii. Salvatorul ne va ajuta și pe noi în mod constant, în moduri remarcabile. Nefi ne-a învățat: „Calea cea dreaptă este să crezi în Hristos… cu toată puterea, mintea și tăria voastră, și cu tot sufletul vostru” (2 Nefi 25:29). Dacă alegem credința în Isus Hristos, primim cu umilință cuvântul Său și avem curajul de a acționa, vom găsi bucurie și binecuvântări în mijlocul greutăților cu care ne confruntăm. De-a lungul drumului, putem avea încredere că putem îndeplini ceea ce El dorește ca noi să facem (vedeți 1 Nefi 3:7).

Mai jos, sunt câteva dintre numeroasele moduri în care Salvatorul ne ajută continuu.

Imagine

Portret al lui Isus Hristos.

The Dawning of a Brighter Day (Zorii unei zile mai luminoase), de Simon Dewey.

El ne oferă doctrina Sa

Isus Hristos știe „de la început sfârșitul” (Avraam 2:8). De asemenea, El „drumul drept ne-a arătat”¹. Doctrina Sa, cunoscută în scripturi drept doctrina lui Hristos, este cărarea pe care noi, toți, trebuie să o urmăm pentru a fi scăpați și salvați.

Trebuie să ne exercităm continuu credința în Isus Hristos, să ne pocăim cu regularitate, să fim botezați, să primim darul Duhului Sfânt, să facem legăminte și să facem tot ce putem pentru a îndura. În schimb, ni se promit iertare, speranță și viață eternă. (Vedeți 2 Nefi 31:2-20.)

Într-o lume a căilor divergente și a modurilor contradictorii, doctrina lui Hristos oferă îndrumare clară și practică pe care o putem urma pentru a ne menține pe calea cea dreaptă (vedeți 2 Nefi 31:21).

El ne aduce alinare

Prin sacrificiul Său ispășitor, Salvatorul știe cum este să fii cu adevărat singur și părăsit. El știe, de asemenea, perfect cum să ne aducă alinare. El a spus: „Să nu vi se tulbure inima” (Ioan 14:1) și „nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi” (Ioan 14:18).

Salvatorul a promis darul Mângâietorului, care este Duhul Sfânt, celor care cred în El. El a spus că Mângâietorul „vă va învăța toate lucrurile, și vă va aduce aminte de tot” (Ioan 14:26).

El ne oferă cuvântul lui Dumnezeu

Prin restaurarea Evangheliei lui Isus Hristos în zilele noastre, Domnul ne-a dat scripturi din vechime și din zilele din urmă, care conțin cuvântul lui Dumnezeu. Nefi ne-a învățat că „aceia care vor asculta de cuvântul lui Dumnezeu și se vor ține tare de el, aceia nu vor pieri niciodată” (1 Nefi 15:24).

Ospătarea zilnică din cuvântul lui Dumnezeu aduce cu sine protecție și ne face să simțim dragostea lui Dumnezeu mai din plin. Cuvântul Său ne luminează calea (vedeți Psalmii 119:105) și „[ne va] spune toate lucrurile pe care trebuie să le [facem]” (2 Nefi 32:3).

El ne îndrumă prin slujitorii Săi – profeții și apostolii

Isus Hristos a chemat profeți și apostoli pentru a ne ajuta. Sfaturile și învățăturile lor sunt pentru noi și pentru zilele noastre. Dacă vă simțiți pierduți sau dezorientați în timpul călătoriei, v-ar putea fi util să cugetați asupra celor trei întrebări de mai jos.

Cum m-a pregătit Domnul prin cuvintele profeților și apostolilor pentru încercările de care am avut parte?
Ce mă invită profeții și apostolii să fac astăzi pentru a mă pregăti pentru încercările care vor veni?
Ce fac acum pentru a acționa potrivit invitațiilor profeților?

Cugetând asupra acestor întrebări, putem recunoaște importanța îndrumării profeților și apostolilor. Putem să auzim mai bine glasul Domnului și să observăm cum ne ajută El în mod constant. Dacă alegem, le putem da ascultare profeților și apostolilor și putem găsi îndrumare, prosperitate și protecție pe cărarea care duce înapoi la Tatăl Ceresc și la Fiul Său, Isus Hristos.

Imagine

Vârstnicul Tai pe vârful unui munte.

Vârstnicul Tai în Sierra Nevada din California, în jurul anului 1988. Povestea pe care dânsul o împărtășește a avut loc pe Muntele Baden Powell, în Munții San Gabriel din California, în anul 1984.

Fotografie obținută prin amabilitatea autorului.

Credința de a merge înainte

Pierdut, înfrigurat și singur pe acel munte înzăpezit cu mulți ani în urmă, am început să mă panichez. Neștiind ce altceva să fac, am îngenuncheat în zăpada proaspăt căzută și m-am rugat Tatălui meu Ceresc pentru a primi ajutor. I-am împărtășit situația mea dificilă și temerile mele și am implorat să fiu găsit și salvat.

Când m-am ridicat din rugăciune, zăpada a coborât peste tot în jurul meu și o liniște frumoasă și calmă a cuprins pomii. Această liniște a fost perturbată când am auzit un foșnet în tufișurile din apropiere. Doi băieți mai mari și-au făcut apariția. Ajunseseră deja în vârf și, în loc să urmeze cărarea, au hotărât să coboare de pe munte alunecând pe pante. Dintre toate locurile, ei au alunecat chiar acolo unde eram eu!

Când m-au întrebat ce făceam acolo, le-am spus că mă pierdusem. Ei m-au invitat să mă alătur lor și, împreună, am coborât în siguranță alunecând până la capătul traseului de la baza muntelui. În cele din urmă, ne-am alăturat restului grupului nostru.

Pe măsură ce mergem înainte în călătoriile noastre personale cu credință, devotament și rezistență, fie ca noi să recunoaștem modul în care Salvatorul pășește alături de noi și ne ajută în mod activ! Isus Hristos este calea, adevărul și viața. Fie ca a noastră credință în El să ne aducă pace în minte și bucurie în călătoria noastră!