Glasuri ale sfinților din zilele din urmă

Îndurare blândă 25 de ani mai târziu

Mike Collins, California, S.U.A.

Sunt recunoscător că Dumnezeu a folosit o scrisoare uitată pentru a înfăptui una dintre îndurările Sale blânde.

Tată și fiică la Cascada Niagara.

Fotografie obținută prin amabilitatea autorului.

În timp ce predam o clasă de seminar de dimineața devreme în Eureka, California, S.U.A., le-am cerut cursanților mei să se imagineze peste zece ani. Apoi, i-am rugat să scrie o scrisoare cu mărturia lor despre Evanghelie și orice altceva ar dori să împărtășească versiunii lor mai în vârstă. Le-am spus că le voi trimite scrisorile prin poștă peste 10 ani.

Timpul a trecut și nu am reușit niciodată să trimit scrisorile prin poștă. Într-o zi, 25 de ani mai târziu, fiica mea, Heidi, a găsit scrisorile și a întrebat despre ele. După ce i-am explicat ce planificasem, ea a căutat adresele foștilor mei cursanți folosind rețelele de socializare.

Mână dând câteva plicuri unei alte mâini.

Ilustrație de Alex Nabaum.

După ce a trimis scrisorile prin poștă, am primit câteva răspunsuri minunate. Una dintre fostele mele cursante de la seminar a scris:

„Doresc ca tatăl tău să știe că a găsit acele scrisori tocmai acum cu un motiv. Fiica mea, în vârstă de 18 ani, întâmpină greutăți legate de mărturia ei și simte că faptul de a fi o «fată sfântă din zilele din urmă perfectă» nu este pentru ea. Ea nu ne împărtășește sentimentele ei. A fost greu”.

Fosta mea cursantă, devastată de unele lucruri pe care fiica ei le scrisese recent pe un blog, a adăugat:

„Știam că trebuia să vorbesc cu ea despre acest lucru. Ca de obicei, când aveam aceste conversații, expresia de pe chipul ei era una rece și sfidătoare și ea nu spunea nimic. I-am dat scrisoarea mea și i-am spus că doresc ca ea să o citească.

Am văzut-o recitind de mai multe ori primul paragraf. Scrisesem că nu știam dacă aveam o mărturie, că faptul de a fi o sfântă din zilele din urmă perfectă înseamnă mult și, poate că nu era pentru mine.

Fiica mea a început să plângă. Doream ca ea să știe că îi înțeleg cu adevărat greutățile. Nu ar fi crezut niciodată acest lucru dacă nu era acea scrisoare! O parte din zidul ei s-a dărâmat și simt cu adevărat că momentul în care a fost trimisă această scrisoare a fost o îndurare blândă. Dacă aș fi primit-o acum 10 ani, poate că aș fi aruncat-o sau aș fi pierdut-o! Te rog să-i mulțumești tatălui tău pentru că ne-a cerut să scriem scrisorile și pentru că le-a rătăcit toți acești ani! Nimic nu este o coincidență”.

Tatăl nostru Ceresc iubitor veghează asupra tuturor oilor Sale și, la timpul Său minunat, El poate înfăptui îndurări blânde și miracole prin fiecare dintre noi pentru a-i aduce pe cei care s-au rătăcit înapoi în turmă.