„Cuvinte pline de adevăr”, Liahona, mart. 2024.
Portrete de credință
Cuvinte pline de adevăr
Am avut multe întrebări, dar logodnicul meu și Biserica m-au ajutat să găsesc răspunsuri.
Fotografii obținute prin amabilitatea autoarei.
Crescând într-o cultură necreștină în Taiwan, nu am fost educată să fiu religioasă. Am crezut în Dumnezeu, dar nu știam nimic despre Isus Hristos. Religia mea a fost cariera mea și viața socială ocupată care o însoțea. Aceasta includea multă băutură și fumat. Eram, de asemenea, o mare băutoare de cafea și de ceai. Toate acestea fac parte din cultura mediului nostru de afaceri.
Am ajuns să cunosc Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă prin logodnicul meu și familia lui. Chase este american. A fost crescut în Biserică și a slujit în misiune, dar nu era activ la acea vreme. Cu toate acestea, fiul lui cel mai mare se pregătea să slujească în misiune, iar Chase i-a susținut hotărârea.
În timpul izolării și restricțiilor din timpul pandemiei de COVID-19, am participat la adunarea de împărtășanie în casa părinților lui Chase, vizionând transmisiuni făcute din casa lor de întruniri a Bisericii. După ce se terminau cuvântările, cei doi fii ai lui Chase binecuvântau și distribuiau pâinea și apa.
Am avut multe întrebări. Logodnicul meu a răspuns fiecăreia în parte cu răbdare. Cine a fost Isus? Ce era acel sentiment din inima mea de fiecare dată când ne adunam pentru a avea adunări ale Bisericii? Era un sentiment pe care nu-l mai simțisem niciodată înainte. Ce reprezentau pâinea și apa? De ce mi-au dat lacrimile când am luat din împărtășanie? Ce era acea pace pe care o simțeam?
Într-o seară, am găsit un site în limba mea maternă, în care mi s-a explicat cine este Isus și în care se vorbea despre viața Sa. A doua zi, i-am spus mamei logodnicului meu că am înțeles cine este Isus și că eu cred în El.
Într-o duminică, episcopul a venit acasă, deoarece fiul cel mai mare al lui Chase urma să-l rânduiască pe fratele său mai mic la oficiul de preot. Când fiul mai mare și-a pus mâinile pe capul fratelui său, nu m-am putut opri din plâns. Am simțit o emoție atât de mare în inimă, încât nu mi-am putut stăpâni lacrimile. Mai târziu, logodnicul meu mi-a explicat că am simțit Duhul Sfânt și că L-a simțit și el.
Am putut vedea că logodnicului meu îi reveneau sentimentele de dragoste față de Biserica lui. Cumva, știam că tot ceea ce simțeam era legat de Dumnezeu și de ceva ce este adevărat. Am simțit dragoste așa cum nu mai simțisem niciodată înainte.
„L-am chemat pe Dumnezeu”
Viza mea de turist expira și a trebuit să mă întorc în Taiwan. În lunile care au urmat, fiind singură, mi-a lipsit ceea ce simțisem. O perioadă, am fost plină de disperare și de întuneric. Acele sentimente erau atât de copleșitoare, încât am vrut să renunț. Nu știam cu adevărat cum să mă rog, dar L-am chemat pe Dumnezeu și I-am spus tot ce simțeam și la ce mă gândeam. Am avut un sentiment de pace – același sentiment pe care l-am avut când am participat la adunările noastre de acasă ale Bisericii. Știam că era Duhul Sfânt. El m-a calmat.
După aceea, logodnicul meu a trimis misionarele să mă învețe. Le-am spus că știam deja că Evanghelia restaurată este adevărată și că am înțeles cum este să-L simți pe Duhul Sfânt. Dar îmi făceam griji că îmi va fi greu să renunț la fumat și la consumul de cafea și de ceai.
Am început să mă duc la biserică, să citesc din Cartea lui Mormon și să mă întâlnesc cu surorile misionare de trei sau patru ori pe săptămână. În cele din urmă, Duhul Sfânt m-a ajutat să nu mai fumez și să nu mai beau cafea și ceai.
Prietena mea din copilărie a început să vadă schimbări la mine în fiecare săptămână. Am invitat-o la întâlnirile mele cu misionarele. În timp ce asculta, L-a simțit și ea pe Duhul Sfânt și a dobândit o mărturie. Când criza COVID-19 s-a domolit, logodnicul meu, acum activ în Biserică, a putut, în cele din urmă, să vină în Taiwan. Ne-am căsătorit și el m-a botezat. Eram o persoană nouă.
Sora Weiling Chen Canfield (Winnie) cu surorile misionare și membrii episcopiei care i-au propovăduit și au înfrățit-o. „Încă vorbim în fiecare săptămână și lucrăm împreună pentru noua mea chemare în Biserică din cadrul Societății de Alinare”, spune dânsa.
Prietenii mei de-o viață și asociații mei de afaceri, inclusiv câțiva bancheri și agenți de bursă, au spus că puteau vedea că eram diferită și mai fericită. I-am invitat la botezul meu și au venit. După aceea, mi-au spus că au simțit ceva ce nu mai simțiseră niciodată înainte.
Nu îmi este teamă să le spun altora ceea ce știu și simt în legătură cu Isus Hristos – că ceea ce știu este adevărat. Știu că mărturia mea este luminoasă. Alții care m-au cunoscut toată viața văd acest lucru. Respectul lor față de credința mea i-a oprit chiar și din a fuma și a bea în timpul întâlnirilor de afaceri și cinelor. Acest lucru este unic în cultura mediului nostru de afaceri.
Sora Canfield cu Jin Hua, o prietenă de-o viață care a devenit interesată de Biserică prin convertirea surorii Canfield.
Nu mă tem să-i las pe alții să vadă, să audă și să simtă mărturia mea. Cred că mulți oameni care nu știu cum să-I găsească pe Dumnezeu și pe Isus Hristos vor simți aceleași lucruri pe care le-am simțit și eu când vor auzi cuvintele pline de adevăr. Voi fi întotdeauna pregătită să împărtășesc cuvintele care mi-au schimbat viața.