„Te rog să cruți viața mamei”, Liahona, mart. 2024.
Glasuri ale sfinților din zilele din urmă
Te rog să cruți viața mamei
Mi-a fost teamă când mama a avut nevoie de o operație pe cord deschis, dar o învățătoare devotată de la Societatea Primară m-a învățat să mă rog.
Christi Gerlach și mama ei.
Fotografie obținută prin amabilitatea autoarei.
Când aveam 10 ani, mama mea a avut un atac de cord masiv. A petrecut multe săptămâni în spital luptându-se pentru viața ei.
În această perioadă, învățătoarea mea de la Societatea Primară, sora Ellen Johnson, a venit la mine acasă o dată pe săptămână pentru a mă vedea. Tocmai începusem să mă duc la Societatea Primară și aveam o înțelegere limitată despre Evanghelie. În fiecare săptămână, sora Johnson mi-a depus mărturia ei și a vorbit despre rugăciune. Ea m-a învățat că, dacă mă rugam, Tatăl Ceresc avea să-mi răspundă.
După mai multe săptămâni, sănătatea mamei s-a înrăutățit. Avea o valvulă a inimii deteriorată care trebuia reparată. Doctorul ei a spus că avea să moară dacă nu suferea o intervenție chirurgicală experimentală pe cord. Cu toate acestea, șansele ei de a se recupera erau doar de aproximativ 50%.
Operația pe cord deschis era nouă și riscantă la începutul anilor 1960. Chirurgii plănuiau s-o taie pe mama de la piept până la coloana vertebrală și, apoi, să-i deschidă cutia toracică pentru a avea acces la inima ei. Mulți pacienți nu au supraviețuit operației. Eram supărată și mă temeam că mama avea să moară.
Tata era, în mare parte, la muncă sau la spital cu mama. Sora mea mai mare, Pam, avea grijă de fratele meu și de mine. Seara, mă simțeam singură și speriată, dar mă gândeam la ce mă învățase sora Johnson despre rugăciune. Deseori, am îngenuncheat lângă patul meu și am plâns implorându-L pe Tatăl Ceresc să-i cruțe viața mamei.
În timpul unei astfel de rugăciuni pe care o spuneam plângând, un sentiment puternic de pace s-a pogorât asupra mea și m-am oprit din plâns. Am simțit că totul avea să fie bine. Am simțit asigurarea că mama avea să trăiască pentru a mă vedea crescând și că nu trebuie să-mi fac griji. Nu am auzit un glas și nu am văzut o viziune, dar am avut sentimente de liniște și pace. Nu m-am îndoit de ele. Tatăl Ceresc îmi răspunsese la rugăciune și eu știam aceasta.
Ilustrație de Alex Nabaum.
Mama a supraviețuit operației. Ea a fost slăbită și bolnavă aproape toată viața ei, dar Tatăl Ceresc mi-a răspuns la rugăciuni și i-a cruțat viața. Ea a trăit pentru a mă vedea crescând, căsătorindu-mă și având copii.
Ani mai târziu, când președintele Russell M. Nelson a devenit apostol, mama mi-a spus că dânsul a fost chirurgul cardiolog care i-a salvat viața. I-am scris o scrisoare pentru a-i mulțumi. Când mi-a răspuns în scris, mi-a mulțumit pentru scrisoarea mea și a recunoscut ajutorul lui Dumnezeu în munca sa.