„Lecția 12 Material pentru pregătirea cursantului: Stabilirea cauzei Sionului”, Bazele restaurării – material pentru învățător (2019)
„Lecția 12 Material pentru pregătirea cursantului”, Bazele restaurării – material pentru învățător
Lecția 12 Material pentru pregătirea cursantului
Stabilirea cauzei Sionului
Profetul Joseph Smith ne-a învățat: „Clădirea Sionului trebuie să fie cel mai mare obiectiv al nostru” (Învățături ale președinților Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 196). În timp ce studiați acest material, căutați adevăruri care vă pot ajuta să înțelegeți ce este Sionul, de ce trebuie să clădim Sionul și ce puteți face pentru a ajuta în această acțiune?
Secțiunea 1
Ce înseamnă să stabilim Sionul?
În luna decembrie a anului 1830, în timp ce Joseph Smith lucra la traducerea Bibliei, Domnul a revelat, ceea ce este acum consemnat în Moise 7, că profetul Enoh, din Vechiul Testament, clădise un oraș numit Sion.
Vizionați prezentarea video „Teachings of Joseph Smith: Preparing for Zion (Învățături ale lui Joseph Smith: Pregătirea pentru Sion)” (01:42) sau studiați declarația de mai jos a profetul Joseph Smith.
Profetul Joseph Smith a declarat:
Clădirea Sionului este o cauză de care poporul lui Dumnezeu a fost mereu interesat… ei au privit înainte imaginându-și cu bucurie ziua în care trăim; fiind inspirați prin intermediul revelației divine, ei au cântat, au scris și au profețit despre aceste vremuri ale noastre… noi suntem cei favorizați pe care Dumnezeu i-a ales pentru a aduce slava zilei din urmă; ne este dat să vedem, să luăm parte și să ajutăm la înaintarea slavei zilei din urmă.
Orice loc în care sfinții se adună este Sion, loc pe care orice om neprihănit îl va clădi pentru siguranța copiilor săi…
Va sosi timpul în care nimeni nu va avea pace decât în Sion și în țărușii lui. (Învățături ale președinților Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 195-196)
Într-o revelație dată profetului Joseph Smith, Domnul a declarat că Sionul se referă, de asemenea, la cei „cu inima pură” (Doctrină și legăminte 97:21).
Vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat:
Sionul este atât un loc, cât și un popor…
Sionul este Sionul datorită caracterului, atributelor și credinței cetățenilor lui. Pentru a stabili Sionul în căminele, ramurile, episcopiile și țărușii noștri… va deveni necesar: (1) să devenim uniți într-o singură inimă și într-un singur gând; (2) să devenim, individual și colectiv, un popor sfânt și (3) să ne îngrijim de cei săraci și nevoiași atât de mult, încât să eliminăm sărăcia dintre noi. Nu putem aștepta până vine Sionul pentru ca aceste lucruri să se întâmple – Sionul va veni numai dacă acestea se întâmplă…
Vom deveni o singură inimă și un singur gând pe măsură ce noi, fiecare în parte, îl vom pune pe Salvator în centrul vieților noastre și îi vom urma pe aceia pe care El i-a chemat să ne conducă. (D. Todd Christofferson, „Vino-n Sion”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 37-38)
Pentru a afla mai multe informații despre trăsăturile de caracter ale oamenilor care pot trăi în Sion, vedeți 4 Nefi 1:1-4, 15-18.
Secțiunea 2
Ce s-a întâmplat cu sfinții din Missouri care au încercat să clădească Sionul?
La un an de la organizarea Bisericii, Domnul a desemnat Independence, Ținutul Jackson, Missouri, ca fiind centrul Sionului (Doctrină și legăminte 57:3), unde sfinții aveau să se adune și să clădească orașul sfânt Sion, numit, de asemenea, Noul Ierusalim (vedeți Doctrină și legăminte 45:64-66; 57:1-3).
Sub îndrumarea profetului, membrii din perioada de început a Bisericii au încercat să întemeieze un oraș al Sionului în Ținutul Jackson, dar nu au reușit să dezvolte relații bune cu cetățenii de acolo. Neînțelegerile legate de religie, sclavie, politică și privind populația de sfinți din ce în ce mai mare au făcut pe mulți alți locuitori ai Ținutului Jackson să ceară expulzarea sfinților din ținut.
În data de 20 iulie 1833, o gloată de locuitori ai Ținutului Jackson au confruntat conducătorii locali ai Bisericii în cadrul unei adunări într-un tribunal și au cerut ca sfinții să-și închidă tipografia și magazinul și să părăsească ținutul. Conducătorii Bisericii au refuzat, așa că gloata a distrus tipografia și au turnat smoală și pene pe episcopul Edward Partridge și pe un alt membru, Charles Allen. Trei zile mai târziu, gloata a amenințat că va recurge din nou la violență. Aflați în dificultate, conducătorii Bisericii au fost de acord să părăsească ținutul până la următoarea primăvară. Totuși, când conducătorii și membrii Bisericii au hotărât ulterior să rămână și să lupte pentru drepturile lor, în toamna anului 1833, violența gloatei a continuat.
Parley P. Pratt a consemnat:
Mulțimi de răufăcători făceau prăpăd în întreg ținutul; dând buzna în case fără nicio teamă… speriind femei și copii și amenințându-i cu moartea dacă nu aveau să plece imediat…
Femei și copii fugeau în toate direcțiile. Un grup de aproximativ 150 de persoane au fugit în preerie, unde au rătăcit timp de câteva zile, în marea majoritate a timpului, fără mâncare; și neavând niciun adăpost, decât [cerul] liber. Alții au fugit spre Fluviul Missouri. În timpul împrăștierii femeilor și copiilor, grupuri de răufăcători vânau bărbații, trăgând în unii, legând și biciuindu-i pe alții și urmărindu-i pe alții kilometri întregi…
Ambele maluri ale [Fluviului Missouri] au început să se umple de bărbați, femei, copii; bunuri, căruțe, cutii, provizii etc., iar feribotul era mereu plin… Sute de oameni au fost văzuți în toate direcțiile, unii în corturi, iar alții sub cerul liber în jurul focurilor lor, în timp ce ploua torențial. Soții își căutau soțiile, soțiile își căutau soții; părinții își căutau copii, iar copiii părinții. Unii au avut norocul să scape alături de membrii familiilor lor, bunurile lor și unele provizii, în timp ce alții nu au știut ce s-a întâmplat cu prietenii lor și și-au pierdut toată agoniseala…
Fiecare membru din societatea [noastră] a fost izgonit din ținut, iar lanurile de porumb au fost devastate și distruse; grămezile de grâu au fost arse, casele au fost jefuite și tot felul de bunuri personale au fost distruse. (Autobiography of Parley P. Pratt, redactată de Parley P. Pratt jr. [1938], p. 101-103)
Peste 1.000 de sfinți au fost alungați din Ținutul Jackson, iar peste 200 din casele lor au fost arse.
Secțiunea 3
Ce i-a împiedicat pe sfinți să stabilească Sionul în Ținutul Jackson, Missouri?
În lunile de după alungarea violentă a sfinților din Ținutul Jackson, Domnul i-a revelat profetului Joseph Smith motivele pentru care El a permis ca sfinții să fie persecutați și izgoniți de pe proprietățile și din casele lor. În timp ce studiați următoarele fragmente scripturale din Doctrină și legăminte 101 și 105, căutați ce fapte și atitudini i-au împiedicat pe sfinți să stabilească Sionul în Ținutul Jackson, Missouri.
Secțiunea 4
Care este viitorul Sionului?
Vârstnicul Christofferson ne-a învățat că, pe măsură ce stabilim Sionul, ne pregătim pe noi și pregătim lumea pentru a Doua Venire a Salvatorului:
Crucial pentru întoarcerea Domnului este prezența pe pământ a unor oameni pregătiți să-L primească la Venirea Sa…
În vremurile din vechime, Dumnezeu a luat la El Sionul, orașul neprihănit. În contrast, în ultimele zile, un Sion nou Îl va primi pe Domnul când Se va întoarce…
În timp ce ne străduim să fim sârguincioși în privința clădirii Sionului, inclusiv privind partea noastră de a-i aduna pe cei aleși ai Domnului și privind mântuirea celor morți, trebuie să ne oprim un pic pentru a ne aduce aminte că aceasta este lucrarea Domnului și că El o face…
Această ultimă și măreață dispensație ajunge, în mod constant, la punctul culminant – Sionul pe pământ, căruia i se va alătura Sionul din cer la întoarcerea glorioasă a Salvatorului. Fie ca noi să lucrăm întru clădirea Sionului pentru a grăbi aceea zi! (D. Todd Christofferson, „Să ne pregătim pentru întoarcerea Domnului”, Ensign sau Liahona, mai 2019, p. 82-84)