Nu pot fi şi eu botezat?
„Şi copiii lor vor fi botezaţi pentru iertarea păcatelor la vârsta de opt ani” (D&L 68:27).
„Nuno şi Miriam, veţi urma exemplul lui Isus Hristos şi vă veţi boteza sâmbăta viitoare?”, a întrebat sora Silva.
Lui Paulo nu îi venea să creadă ce aude. Surorile misionare tocmai îi invitaseră pe fratele şi sora lui în vârstă de zece ani să fie botezaţi!
„Da! Da!”, au spus cu bucurie gemenii.
Miriam nu se putea opri din zâmbit. Nuno a bătut palma cu sora Lopes. Din fotoliul ei mare şi roşu aflat în colţul camerei, bunica radia de fericire.
Timp de câteva săptămâni surorile misionare le predaseră lui Paulo şi fraţilor lui în casa bunicii, pe insula verde şi răcoroasă numită São Miguel, la 1.000 de mile (1.600 km) depărtare de ţărmul Portugaliei. Lui Paulo îi plăcea să deschidă jumătatea superioară a uşii de la intrare a bunicii şi să simtă briza mării în timp ce le privea pe sora Lopes şi sora Silva venind pe stradă pentru a-i preda despre Evanghelie.
Surorile misionare au spus că astăzi va fi o lecţie specială. Acum, Paulo ştia de ce. Nuno şi Miriam urmau să fie botezaţi, aşa cum a predat Isus! Paulo, de asemenea, dorea să urmeze exemplul Salvatorului.
„Surorilor, aş putea să fiu şi eu botezat sâmbăta viitoare?”, a întrebat el nerăbdător, ţinând aproape de el exemplarul său al Cărţii lui Mormon cu ilustraţii.
Sora Silva a zâmbit şi a dat din cap. „Îmi pare rău, Paulo. Domnul ne-a spus că noi toţi trebuie să fim botezaţi, dar numai după ce împlinim vârsta de opt ani. Deoarece tu nu ai decât şase ani, nu eşti încă răspunzător pentru alegerile tale.”
„Dar surorilor”, a obiectat Paulo „Eu m-am rugat şi am citit Cartea lui Mormon împreună cu familia mea, aşa cum m-aţi învăţat. Eu merg la Societatea Primară în fiecare săptămână cu bunica şi unchiul Mário. Eu ştiu că Biserica este adevărată! Nu pot să fiu şi eu botezat cu Nuno şi Miriam?”
„Te-ai descurcat de minune ţinând poruncile şi învăţând despre Evanghelie”, a spus sora Lopes. „Dar trebuie să mai aştepţi încă doi ani înainte de a fi botezat.”
Lui Paulo i s-a pus un nod în gât şi ochii i s-au umplut de lacrimi fierbinţi. El a sărit în sus şi a alergat spre camera sa de la mansardă, unde dormea împreună cu fratele şi sora sa.
După ce a plâns cu capul în perna sa câteva minute, Paulo a auzit pe cineva urcând scările mansardei. Unchiul Mário s-a aşezat pe patul lui Paulo.
„Ce s-a întâmplat Paulo?”, a întrebat unchiul Mário.
„Sora Silva şi sora Lopes au spus că nu pot fi botezat, dar Nuno şi Miriam pot”, a spus Paulo. „Vreau să fiu membru al Bisericii! Îmi place să cânt imnurile la adunarea de împărtăşanie şi să învăţ despre scripturi la Societatea Primară. Nu vreau să fiu lăsat în urmă.”
„Paulo, tu poţi face parte din Biserică chiar dacă încă nu eşti destul de mare pentru a fi botezat”, a spus cu blândeţe unchiul Mário.
„Cum?”, se smiorcăi Paulo în perna sa.
„Păi ştii că Societatea Primară pregăteşte un program pentru adunarea de împărtăşanie”, a spus unchiul Mário. „Învăţătoarea ta de la Societatea Primară mi-a spus că este în căutare de voluntari care să îşi depună mărturia în timpul programului. Aceasta este o modalitate prin care poţi să participi în Biserică”, a explicat unchiul Mario.
„Serios?” Paulo s-a ridicat şi l-a privit pe unchiul său. El a reflectat pentru un minut. „Poate că aş putea să îmi depun, de asemenea, mărturia la botezul lui Nuno şi Miriam!”
„Este o idee minunată!”, a spus unchiul Mário. „Chiar dacă eşti prea tânăr să fi botezat, poţi avea în continuare o mărturie.”
Paulo a sărit din patul său şi s-a grăbit în jos pe scări.
„Unde mergi, Paulo?”, a întrebat unchiul Mário.
„Merg să exersez cu misionarii cum să îmi depun mărturia!”, a răspuns Paulo fericit. „O voi împărtăşi în timp ce aştept să fiu botezat!”
Ilustraţii de Jared Beckstrand