Să predăm despre dreptate în cămin

Vârstnicul Delbert L. Stapley (1896–1978)

din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli

Delbert L. Stapley s-a născut la data de 11 decembrie 1896 în Arizona, SUA. A fost pus deoparte ca membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli la data de 5 octombrie 1950 şi a slujit în acel cvorum până la moartea sa, pe 19 august 1978. Această cuvântare a fost rostită în cadrul unei adunări de devoţiune a Universităţii Brigham Young la data de 1 februarie 1977. Textul integral al acestei cuvântări în limba engleză se găseşte la speeches.byu.edu.

Părinţilor le revin responsabilitatea şi binecuvântarea de a-şi educa şi instrui copiii să trăiască în dreptate.

Părinţii au ocazia de a-şi educa toţi copiii şi de a le modela caracterul de când sunt mici, înainte ca Satana să aibă puterea să-i ispitească şi înainte ca ei să împlinească vârsta de opt ani, devenind responsabili înaintea lui Dumnezeu… Domnul le-a oferit aceşti ani părinţilor, primii ani din viaţa unui copil, atunci când copiii nu sunt responsabili pentru lucrurile pe care le spun şi le fac. Părinţilor le revin responsabilitatea şi binecuvântarea de a-şi educa şi instrui copiii să trăiască în dreptate.

Cel mai eficient mod de a preda dreptate şi religie într-un cămin este prin exemplu. Sperăm că părinţii şi-au păstrat vieţile plăcute şi curate şi, drept urmare, pot folosi eficient exemplul din vieţile lor pentru a-şi educa şi instrui propriii copii. [Preşedintele David O. McKay (1873–1970) ne-a învăţat:] „Dacă le predaţi despre credinţă în Dumnezeu, daţi şi dumneavoastră dovadă de credinţă; dacă le predaţi despre rugăciune, rugaţi-vă şi dumneavoastră… aţi dori ca ei să fie cumpătaţi, atunci feriţi-vă şi dumneavoastră de exces; dacă aţi dori ca toţi copiii dumneavoastră să aibă o viaţă virtuoasă, cumpătată, să se bucure de o reputaţie bună, atunci oferiţi-le un exemplul demn de lăudat în toate aceste lucruri”.¹ Procedând astfel, aceste învăţături vor produce o impresie mai profundă asupra copiilor dumneavoastră; iar ei primind o astfel de îndrumare de la părinţii lor, pot primi tărie pentru a rezista ispitelor Satanei, al cărui ţel este să le distrugă vieţile când ajung la vârsta responsabilităţii. Părinţii au obligaţia să fie ceea ce ar dori ca toţi copiii lor să fie: politicoşi, cinstiţi, cumpătaţi şi curajoşi să aleagă mereu ceea ce este drept. Exemplul este mult mai convingător decât învăţătura.

Viaţa zilnică din cămin trebuie să fie în acord cu principiile şi standardele Bisericii noastre. Afacerile noastre trebuie să fie în armonie cu religia noastră. Copiii detectează repede lipsa de sinceritate. John Milton a spus că făţărnicia este singurul păcat care rămâne neobservat de oameni, dar nu şi de Dumnezeu. Cu toate acestea, copiii sunt sensibili faţă de lucrurile care sunt greşite şi resping pretenţiile false şi lipsite de sinceritate. Ştim că, întotdeauna, copiii sunt mai influenţaţi de felul în care trăim, decât de predicile pe care le rostim. Părinţii trebuie să fie mereu sinceri faţă de copiii lor, să-şi ţină promisiunile pe care le fac şi să spună mereu adevărul. Părintele consecvent câştigă încrederea copilului său. Când un copil simte că îi cinstiţi încrederea pe care v-o acordă şi îi acordaţi aceeaşi încredere, el nu vă va trăda încrederea şi nici nu vă va face de ruşine …

Părinţii nu trebuie să se certe niciodată în prezenţa copiilor lor. Uneori, se pot isca certuri în încercarea de a corecta sau a disciplina un copil. Un părinte critică; celălalt obiectează. Iar, în ceea ce îl priveşte pe copil, influenţa oferită de sentimentul de unitate din cămin este redusă la zero. Părinţii trebuie să fie de acord cu privire la drumul pe care vor să-l urmeze copilul lor; altfel, copilul poate face alegeri greşite din pricina confuziei. Richard L. Evans a spus: „Neînţelegerea dintre părinţi este incorectă, creează confuzie şi slăbeşte temelia familiei. Cei de la care copiii caută îndrumare trebuie să fie de acord în îndrumarea pe care o oferă”². Ştim că, în general, copiii sunt sensibili la dispoziţia şi sentimentele membrilor familiei; ei pot simţi tensiunea şi neînţelegerile pe care nu le pot înţelege sau defini mereu …

Un copil are dreptul să simtă că, în căminul său, el are un loc pentru refugiu, un loc în care să se simtă protejat de pericolele şi răutăţile lumii de-afară. Unitatea în familie şi integritatea sunt necesare pentru a satisface această nevoie. Nu există niciun alt loc în afară de cămin în care fericirea adevărată şi de durată poate fi găsită în această viaţă. Putem face din cămin un colţ de rai; într-adevăr, îmi imaginez Cerul ca fiind o prelungire a căminului ideal de pe acest pământ³ …

Evanghelia, aşa cum o predăm, este adevărată. Hristos trăieşte, Dumnezeu trăieşte şi, în Cer, sunt pregătite locuri glorioase pentru toţi copiii Săi credincioşi şi devotaţi. Decideţi acum ce fel de cămin şi familie doriţi şi în ce fel veţi avea grijă de copiii dumneavoastră pentru a-i menţine pe cărarea dreaptă, care va conduce familia spre viaţa veşnică într-un cămin celestial. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi, dragii mei fraţi şi dragile mele surori! Cred că puteţi înţelege că, o mare parte din ceea ce s-a spus, vi se aplică dumneavoastră. Şi că este foarte important să vă organizaţi viaţa de acasă într-o manieră plină de sfinţenie pentru tinerii care vin pentru a vă binecuvânta viaţa.