Ar trebui să aleg munca sau Biserica?
Kenya Ishii, Japonia
Soţia mea şi cu mine ne-am căsătorit în anul 1981 în Templul din Tokyo, Japonia. Viaţa noastră după căsătorie nu a fost uşoară. Eram recunoscător să am o slujbă, dar ne era greu să ne acoperim cheltuielile. L-am rugat pe Tatăl Ceresc să ne ajute şi am făcut tot ce am putut să ne acoperim cheltuielile şi să ne plătim zeciuiala. Noi ştiam că, dacă aveam încredere în Domnul, El va avea grijă de noi.
Într-o săptămână soţia mea şi un prieten mi-au adus acelaşi anunţ pe care l-au decupat din ziar. Era un anunţ pentru un post de profesor de engleză cu timp deplin.
Mi-am trimis CV-ul la companie şi am fost rugat să vin la un interviu. La sfârşitul interviului, cel care mă intervieva a spus: „Aţi scris în CV-ul dumneavoastră că aţi fost implicat în muncă voluntară în calitate de misionar pentru Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Aceasta înseamnă că mergeţi la biserică duminica, nu? Dacă ar trebui să alegeţi între a merge la biserică duminica şi a lucra, ce aţi alege?”
A fost o întrebare dificilă pentru că aveam nevoie de o slujbă mai bună. Dar după ce m-am gândit, am răspuns: „Aş merge la biserică”.
Cu un zâmbet slab, cel care îmi lua interviul a spus: „Înţeleg”. Apoi el mi-a spus că pot pleca şi mi-a promis că ei vor lua o decizie în acea seară şi că ar trebui să sun să aflu rezultatul. În timp ce ieşeam din cameră, m-am gândit că eşuasem.
Mai târziu, în acea seară, când a venit timpul să sun, am format numărul companiei cu mare teamă.
„Care sunt rezultatele interviului?”, am întrebat-o pe secretară. „Am eşuat, nu-i aşa?”.
Am fost uimit, dar fericit, atunci când am aflat răspunsul ei.
„Ne-ar face plăcere să veniţi să lucraţi pentru noi”, a spus ea.
După aproximativ o lună, am aflat de ce obţinusem slujba. Secretara a explicat că cel care îmi luase interviul locuia vizavi de misionarii cu timp deplin sfinţi din zilele din urmă. El i-a observat des pe misionari mergând dimineaţa pe bicicletă spre munca lor.
„El a crezut că dumneavoastră, făcând parte din aceeaşi Biserică, aţi lucra la fel de mult şi eficient pentru noi precum şi misionarii o fac pentru Biserica lor”, a spus ea. „Sunteţi norocos!”
De atunci, familia noastră a avut întotdeauna lucrurile de care a avut nevoie.
De fiecare dată când mă gândesc la această măreaţă experienţă mă simt încurajat şi alinat. Ştiu că Dumnezeu îi foloseşte, adesea, pe alţii pentru a-i binecuvânta pe copiii Săi. Nu pot exprima îndeajuns de bine cât de recunoscător sunt pentru soţia mea şi prietenul meu şi pentru inspiraţia lor de a-mi aduce anunţul din ziar, pentru misionarii muncitori şi marele lor exemplu şi pentru Tatăl nostru Ceresc milos, iubitor şi grijuliu, care are puterea minunată de a consacra experienţele noastre pentru binele nostru.