Viaţa cumpătată ne pregăteşte pentru viitor

Sfinţii din zilele din urmă cred că trebuie să fie pregătiţi şi să se bizuie pe forţele proprii. Noi credem că trebuie să ne pregătim din punct de vedere educaţional pentru a obţine un loc de muncă, financiar pentru a face faţă dificultăţilor financiare şi temporal pentru a face faţă dezastrelor naturale sau altor încercări. Cel mai important, noi credem că trebuie să ne pregătim din punct de vedere spiritual pentru cea de-a Doua Venire a lui Isus Hristos şi pentru a trăi din nou cu Tatăl nostru din Cer. Acest mod de abordare a pregătirii se numeşte viaţă cumpătată.

Viaţa cumpătată oglindeşte natura noastră eternă: trebuie „[să acţionăm] pentru [noi înşine], şi nu [să se] acţioneze asupra [noastră]” (2 Nefi 2:26). Domnul vrea ca noi să fim responsabili şi independenţi (vezi D&L 78:14). El vrea să trăim o viaţă cumpătată datorită transformării noastre din timpul acestui proces, devenind: responsabili, generoşi, maturi, buni. Căci, cu cât ne bizuim mai mult pe forţele proprii, cu atât mai mult ne putem ajuta familia şi îi putem ajuta pe alţii. Cum îi putem hrăni pe cei flămânzi dacă noi înşine suntem flămânzi? Cum le putem oferi altora cunoaştere dacă noi înşine nu avem cunoaştere? Cum putem întări credinţa altora dacă noi înşine nu avem credinţă?

Unele dintre principiile unei vieţi cumpătate sunt:

pregătirea. „Pregătiţi-vă, pregătiţi-vă pentru ceea ce va veni, pentru că Domnul este aproape” (D&L 1:12);
hărnicia. „Tu nu trebuie să fii leneş” (D&L 42:42);
„învăţătura, chiar prin studiu şi, de asemenea, prin credinţă” (D&L 88:118).

Atunci când membrii Bisericii fac tot ce le stă în putinţă pentru a-şi asigura strictul necesar, dar tot nu reuşesc să facă acest lucru, ei ar trebui să ceară în primul rând ajutor din partea familiilor lor. Dacă acest lucru nu este îndeajuns, Biserica poate ajuta. Episcopii şi preşedinţii de ramură pot folosi resursele din „magazia Domnului” pentru a-i ajuta pe membri (vezi D&L 82:18–19). Orice ajutor oferit de Biserică are ca scop să-i ajute pe membri să se ajute singuri şi să-i încurajeze să muncească.

Putem munci pentru a ne bizui pe forţele proprii în următoarele domenii:

Tăria spirituală: încredeţi-vă în Domnul, supuneţi-vă poruncilor, rugaţi-vă şi studiaţi scripturile în fiecare zi, slujiţi-i pe alţii.
Sănătatea fizică: supuneţi-vă Cuvântului de înţelepciune, odihniţi-vă suficient, fiţi curaţi şi igienici.
Educaţia: învăţaţi să citiţi şi să scrieţi; obţineţi o calificare, studiaţi „cele mai bune cărţi” (D&L 88:118).
Locul de muncă: munciţi pentru a asigura cele necesare dumneavoastră şi familiei dumneavoastră.
Provizii: depozitaţi apă potabilă şi acumulaţi, treptat, provizii de alimente pe care le consumaţi de obicei şi un depozit de alimente de durată mai lungă, cum ar fi cereale şi fasole.
Finanţe: plătiţi zeciuiala şi alte daruri, evitaţi datoriile inutile şi economisiţi bani în mod treptat.